Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Parc
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
- Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
- Solutii IT [17.08.07 13:08]
- Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- Intrebarea ?intrebatoare? [09.08.08 00:48]
- you about me - photo mode [09.08.08 00:38]
- 10 lucruri care .... [09.08.08 00:37]
- discutie libera [09.08.08 00:34]
- You about me [09.08.08 00:32]
Univers interior (Trecut...inca prezent)Thursday, 04.08.05

Oare am sa ies vreodata? E o intrebare care aproape ca ma sfasie in ultimele saptamani. Si asta pentru ca m-am intors in trecut...
Ma gandeam azi, si tot mai obsesiv in ultima vreme, cat de repede pot strica totul, cat de usor pot darama si putinul pe care l-am cladit in ultimii ani, si cat de subtil ma trezesc ridicand ziduri prin care ma separ, si ma afund tot mai departe de Dumnezeu...
Acum o luna, cineva m-a nedreptatit, dar in asa fel incat mi-a starnit o rana mai veche, si inca nevindecata... La inceput am refuzat sa accept realitatea si sa o confrunt incercand sa reduc pe cat posibil consecintele. Si tocmai asta mi-a fost marea greseala. Am fost un las. Am fugit din fata adevaratei lupte pe care o aveam de dat impotriva nedreptatii de care sufeream; am refuzat protectia si "armele" lui Dumnezeu. M-am razvratit iarasi ca ingaduie sa vina astfel de lucruri din partea celor care-si zic "ai Lui". Drept urmare, m-am trezit iar contaminat de ura... Si, cum Diavolul nu vine niciodata singur, incet-incet am pierdut tot mai mult teren si la un alt capitol la care eram vulnerabil. Am ajuns de nerecunoscut: filme, telenovele, si ziua, si noaptea - eu care le urasc atat de mult... Mi-am imbolnavit iar mintea cu imaginea pervertita a femeii...Iar m-am manjit, doar ca sa am putina liniste, sa uit, sa neg, adevarata realitate, sau intr-un fel sa ma "razbun" pe Dumnezeu ca nu mi-a facut dreptate cand si cum am vrut eu.
M-am scarbit de mine... Consumator de har divin. De mila si iertare. Ma ridic putin, pentru un timp, ca sa am de unde sa cad... Zidesc ceva, ca sa aiba ce pica la primul val. O constiinta aproape invatata cu atatea dezechilibre, si stirbindu-i sensibilitatea...
Ultima perioada e inca o dovada ca ... sunt slab, si plin de bube, si atunci cand sunt atins, ma duc tot mai jos. Asta e adevarata realitate dincolo de tot ce am impresia ca sunt si fac. Nimic stabil, nimic cu adevarat real... Bilantul meu e trist: n-am schimbat mare lucru in ultimii ani. Relatii, credinta, persoana, la toate stau deficitar. Nimic pe care sa ma pot baza... Ma invart in acelasi labirint al codependentei de trecut, si ma intreb ingrozit daca am sa ies vreodata, sau cat va mai dura...
Inchei. Prea multe cuvinte... Las loc la suspine, iar care vreti si chiar credeti, incercati sa simtiti si sa va rugati, fara sa-mi cereti prea multe detalii. Fiti in duh alaturi de mine, si nu ma asaltati cu zambete si clisee incurajatoare, pentru care nu sunt pregatit. Multumesc,
Doamne, vino, Doamne, sa vezi ce-a mai ramas din mine, Doamne, vino, Doamne, insufla iar din Duhul Tau in mine!
laspin
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
"contaminat de ura" imi suna cunoscut!aproape toti ne contaminam de ura atunci cand suntem raniti,sau de fapt este ranit eul nostru!si eu am trait asta si am fost mirata cum intr-un timp atat de scurt dragostea ce o simteam pt acea persoana a invins ura!dragostea poate fi raspunsul la multe probleme,dak stau bine si ma gandesc e raspunsul la toate problemele!O viata plina de dragoste si daruire pt ceilalti=o viata fericita, plina de binecuvantare!
raspunde acestui comentariu Thursday, 04.08.05, 00:55:59asta chiar ca e un mesaj sincer, din tot ce am citit pana acum...e mesajul cel mai deschis. nu ma pricep la sfaturi, de-aia ma abtin, dar ma rog sa vezi iar lumina si sa incepi sa construiesti din nou....
raspunde acestui comentariu Thursday, 04.08.05, 07:24:45te saluta un prieten aproape de tine.....
,,Oare am sa ies vreodata? E o intrebare care aproape ca ma sfasie in ultimele saptamani. Si asta pentru ca m-am intors in trecut...''
raspunde acestui comentariu Thursday, 04.08.05, 18:42:02O intrebare pe care orice crestin si-a pus-o cel putin o data ( cred ca si fiul risipitor a fost framantat ). Frate, de 7 ani m-am tot invartit in acest labirint apoi m-am botezat (2001) sperand ca am scapat. Dar a inceput sa mai iese lastarii trecutului in viata mea de pocainta si ma trezeam cu un gust amar (asa cum spui si tu: ,,Zidesc ceva, ca sa aiba ce pica la primul val''). Traiam exact acelasi sentimente de razbunare la adresa lui Dumnezeu( intr-un fel sa ma "razbun" pe Dumnezeu ca nu mi-a facut dreptate cand si cum am vrut eu). Dar am observat ca Dumnezeu e langa minesi cand cladeam si cand se darama si am intrebat: Doamne! de ce?de ce ma lasi sa obosesc? Si am observat ca de fapt ma face mai puternic! Cum? Pai am inceput sa ma angrenez in lucrarea Domnului. cautati o ocupatie in Biserica din care faci parte, in functie de darul pe care il ai. Sunt multe exemple dar ma opresc la unul:
M-au introdus in comitet fratii apoi eu fiind la inceput am vrut sa fie totul dupa Cuvantul lui Dumnezeu dar sunt putine Bisericile in care merge totul dupa Biblie. M-am suparat pe unii din eipentru ca erau de acord cu unele proiecte dar ei puneau tot felul de piedici (cu vointa sau fara vointa) asa ca mi-am dat demisia. Iar m-am suparat pe Dumnezeu rugandu-ma sa faca dreptate.
Asa ca dupa un an de la demisie am demarat lucrarile pentru un proiect crestin la un nivel mai mare decat comitetul unei biserici.
Concluzie: Uitandu-ma in oglinda Evangheliei sa vedeam tot mai hidos (plin de rani). Cu cat pacatuim mai mult cu atat mai multe rani avem. Frumusetea insa este ca Domnul Isus ne vindeca rana, DAR CICATRICEA RAMANE! de ce ? sa nu uitam de unde ne-a scos! Aduti aminte ca Domnul Isus dupa inviere avea rana vindecata dar cicatricea din palme o avea (Toma). Asa ca nu este crestin care sa nu fi gustat din gustul amar al trecutului sau. Asa ca angreneaza-te intr-o lucrare in biserica din care faci parte si nu uita ca mai multe pacate te fac mai hidos, chiar daca este sunt vindecate cicatricea ramane
cu dragoste in Hristos Isus
Mesagerul
"cicatricea ramane..." - mare dreptate... si nu se vindeca rana decat lucrand, slujind pe altii...
raspunde acestui comentariu Friday, 05.08.05, 17:37:02AMIN...
"cicatricea ramane..." - mare dreptate... si nu se vindeca rana decat lucrand, slujind pe altii...
raspunde acestui comentariu Friday, 05.08.05, 17:58:19AMIN...
lasă lacrimile să curgă şi nu le opri . Cel ce le primeşte le va opri , iar pe deasupra poate sa-ţi dea ceea ce ai nevoie şi cauţi atĂ¢t de mult STAREA DUPĂ VOIA LUI DUMNEZEU numai prin harul Lui ĂÂŽn smerenia inimii şi niciodată cu propriile noastre soluţii. Sunt fratele tău .
raspunde acestui comentariu Saturday, 06.08.05, 22:23:32Sincer, nu stiam ca asta iti este starea, si imi pare rau ca te simti asa
(, dar ca frati in Domnul Isus avem datoria de a ne sustine unul pe altul si de a ne ridica unul pe celalalt.Eu cred ca Dumnezeu are un plan cu fiecare in parte , de aceea eu vreau sa te incurajez si sa iti spun sa nu disperi ci sa strigi tot mai cu ardoare spre El si atunci cand vine o ispita, spune in gand
oamne Isuse, stii cat sunt de slab, dar stiu ca Tu mi-ai promis ca prin Tine suntem mai mult decat biruitori, Te rog ajuta-ma sa trec peste aceasta incercare...sunt sigura ca lucrurile se vor schimba, daca iti schimbi atitudinea in acest sens.Sincer, eu am facut de multe ori asa si multumesc Lui k m-a ajutat sa il fac de rusine pe cel rau, dar nu e nimeni sfant...mereu sunt ispite in viata noastra, mai ales ca suntem tineri.Vreau sa-ti spun ca m-a frapat sinceritatea cu care ai scris ceea ce ai simtit si sa stii k sunt alaturi de tine si vreau sa ma rog sa treci cu bine peste piedicile care nu te lasa sa te apropii de Dumnezeu.Si, cand ai nevoie de o incurajare, nu ezita sa imi spui.Multa pace si bincuvantare.Amin!!!!!
raspunde acestui comentariu Saturday, 13.08.05, 15:20:20Multzumesc Reby
, si tuturor celorlalti.
raspunde acestui comentariu Saturday, 13.08.05, 15:27:27o iau de la capat... chiar nu vreau sa pun armele jos... de tot.
Doamne ai mila de mine, pacatosul!
Un profesor de-al meu zicea odata ca delasarea si autocompatimirea e boala nationala. Noi ca si romani suntem un popor care cu greu ne urnim sa facem ceva cand intram in bucluc. Si in cinstea acestei autocompatimiri am ridicat si o balada. Balada "Miorita". Ciobanasul nostru din balada, cand aude ca ceilalti doi vor sa-l omoare, nu face nimic, lasa totul in voia sortii: "si de-o fi sa mor". Daca ciobanul ar fi fost neamtz, ar fi sarit imediat in picioare si-ar fi ascutit sabia si ar fi zis: "sa vina, sa vina numa, ca am io ac de cojocu lor".
raspunde acestui comentariu Saturday, 13.08.05, 19:45:37multumesc si tie, teo
raspunde acestui comentariu Sunday, 14.08.05, 12:54:42si ma voi ruga pentru tine sa poti simti altfel cu mine!
"si ma voi ruga pentru tine sa poti simti altfel cu mine" - Iaspin chiar daca am scris ce am scris, nu inseamna ca nu sunt de acord cu tine. Sunt si in viata mea momente de tristete si ma intreb cand voi iesi din ele. Sunt si eu om si ma simt de multe ori nedreptatit, de Dumnezeu si parca imi vine sa .. sa... sa... sa nu stiu ce!
raspunde acestui comentariu Sunday, 14.08.05, 14:56:46sa ce Teo, sa ce?
Esti nervos?
raspunde acestui comentariu Sunday, 14.08.05, 15:18:50Nu te supara e o gluma
Bine ca a fost o gluma oana ca altfel asa ma suparaaaaaaam
raspunde acestui comentariu Sunday, 14.08.05, 15:20:33nu face nimik, teo.
raspunde acestui comentariu Sunday, 14.08.05, 16:24:18numa ca mi s-a parut putin departe de subiect comentariul tau. si comunicarea e comunicare: nici daca scrii, nu pot sti exact daca esti de accord sau nu, cu atat mai mult cand nu exprimam nicicum.
E aproape de 1 noaptea si n-am somn. Am incercat ĂâŚdar constinta ma acuza. Ma simt singur si parca nu mai am curaj ,vlaga, sa strig catre Domnul. In singuratate mea... mi-am adus aminte de voi .si mi-am zis vreau sa respir Ă⌠aer curat. Dar ca sa respir trebuie sa-mi eliberez plamani si astfel sa va marturisesc ca am daramat ce-am cladit. Si ce-i mai trist ca daramaturile cad peste noi si apasarea e mai mult mai mare. In rana abia cicatrizata m-a lovit Diavolul. Stia ca sunt sensibil in acel loc. StiaĂâŚdar eu nu stiam. Mi-am zis : de ce Doamne? Ce vrei sa ma inveti, ingaduind lovituri cu riscul de a ma pierde?
raspunde acestui comentariu Wednesday, 17.08.05, 01:56:11Mi-am aduc aminte de Iov. deschis Biblia si citesc cap.42 Imi ramane in minte v.6 din cap.42 .E mai mult decat 6 din 49, cel de duminica trecuta.Aici e vorba de castigarea sufletului. Dupa un timp ma luminez si zaresc o speranta: ,,ĂâŚma pocaiescĂâŚĂâĂâ. Apoi imi spun: Doamne, dar am facut-o de atatea ori. Abia acum inteleg pocainta ca un proces, unde eu sunt acuzatul, constinta e procurorul, Diavolul acuzatorul si Isus Hristos AVOCATUL meu. Descopar mai multe versete (Isus mijloceste pentru vie) Spuneam un proces, da, un proces continuu. De cate ori cadeam, ma ridicam in Harul Domnului prin post si rugaciune. Nu-i rau pentru ca se numeste jerfa. Imi rasuna in minte un verset biblic:,, Ascultarea face mai mult decat jerfele,ĂâŚĂâĂâ Doamne, imi doresc sa ascult de glasul Cuvantului Tau. Obisnuiam sa tin 1 -2 zile post si rugaciune dupa orice cadere, dar acum imi doresc sa stau in ascultare si-n rugaciune apoi cand voi avea putere voi sta si-n post,,... caci mare putere are rugaciunea celui neprihanitĂâĂâ
Daca te-ai rugat pentru ce-I infranti, descurajati , sa stii ca azi Dumnezeu ti-a raspuns la rugaciune!
Si-ti multumesc.
cu dragoste in Hristos Isus un mesager infrant ,dar nu omorat.
multumesc mesagerule pentru marturisire!
raspunde acestui comentariu Wednesday, 17.08.05, 13:24:07de-am imbraca Evanghelia cu vietile noatre puse pe tava, cu pacatele pe frunte, D-ne, cred ca multe suflete am castiga pentru cer...
Poate ai pierdut si tu o lupta ca mine, ca toti cei care vrem sa fim sinceri, dar nu uita: razboiul e castigat de mult, de El, pe cruce!
'"Nu exista nici o modalitate de a trai o viata imbelsugata daca nu suntem gata de suferinte repetate ,experimetand depresie si disperare,teama si anxietate,intristare si suparare,manie si agonia iertarii,confuzie si indoiala,critica si repingere .O viata careia ii lipsesc aceste transformari emotionale va fi nefolositoare atat noua cat si altora.
raspunde acestui comentariu Wednesday, 24.08.05, 16:39:44NU PUTEM CUNOSTE VINDECAREA FARA SA PUTEM FI GATA SA FIM RANITI !"
in parte ai dreptate, Mirela
.. zic in parte, ptr ca daca toate astea ti le produci in mare parte tu, cu mana ta, si atunci sunt chiar "nefolositoare"...
raspunde acestui comentariu Wednesday, 24.08.05, 18:31:28ca poate face Dzeu din cioburi lucruri frumoase, asta-i numa mila si haru' Lui.
Adu Doamne, ziua ceea mai curand!
eu ma voi ruga pt tine laspin.
raspunde acestui comentariu Wednesday, 24.08.05, 18:54:47si trebuie sa ne rugam toti ca poate ne va veni randu si vom vrea sa se roage toata lumea pt noi dar tu teai rugat pt ei?
sa ne rugam cum am vrea noi sa se roage el pt noi.
ma rog cu credinta stiind ca D-zeu va lucra.
si mie mi se intampla sa cad dar sti cum e:batut dar nu omorat ,o floare cazuta dar nu rupta.
Doamne lumineazane calea si dane intelepciune in tot ceea ce facem.AMIN!!!!!!!!
Amin, Adriana!
raspunde acestui comentariu Thursday, 25.08.05, 14:04:05