Stiu ca a uri nu este un lucru crestinesc... dar hei, nimeni nu este perfect. M-a apucat din nou ura aseara... dar m-am mai calmat putin. De ce acest sentiment atat de intens?

Pana acum cativa ani, eram destul de neutru in privinta asta. Insa intr-o zi, in oras se aniversa Armata a IV-a si tovarasii Iliescu si Nastase venisera sa-si dea cu discursul. Tocmai treceam pe langa Teatrul National, unde era organizata ceremonia - cu multime, soldati si tot tacamuÂ’, cand ce-mi este dat sa aud urechilor? Stiti masinile alea vechi militare, TV-uri sau cum li se spune, pe care le vedem de 1 decembrie in piata Avram Iancu, cu acele difuzoare mari montate pe ele? Ei bine, din acele difuzoare se auzeau... URALE INREGISTRATE! Nu mi-a venit sa cred! Exact ca pe vremea lui Ceausescu!

A mai trecut ceva vreme, si am inceput sa cred ca totul fusese o iluzie, ar fi fost prea de tot... Insa ii povestesc odata cuiva despre ce am auzit (sau mi s-a parut), si ce credeti ca aflu? La inaugurarea locuintelor ANL, bineinteles ca au fost prezenti aceiasi tovarasi... iar la sediul unei Regii, cica a venit ordin de la Partid ca toata lumea, cu catel si purcel sa se prezinte la inaugurare... vezi Doamne sa nu ramana tovarasii fara multimea care sa-i aplaude... si ce mai aud? Ca in balcoanele ANL se gaseau niste dragute de difuzoare din care se auzeau aceleasi urale. Mi s-a facut greata, dupa ce mi-a trecut greata, m-a apucat dispretul.

Unii spun ca ignoranta este fericire. Cine stie poate ca asa este...

marius