Please Register! on our site to be able to write messages reply to blogs and participate on our discussion forums. Click here if you forgot your password.
Parc
- Când nu-L mai înţeleg pe Dumnezeu [12.06.08 11:41]
- Cuvinte reci de pe buze uscate [23.01.08 23:15]
- Solutii IT [17.08.07 13:08]
- Functia ambigua a televiziunii [12.08.07 12:39]
- Biblia si drepturile omului [14.02.07 11:59]
Downtown
- Lumea in care traim [06.07.08 03:51]
- mmmmmmiros [06.07.08 00:53]
- Stresiune in rugaciune :) [06.07.08 00:30]
- Ce o fost fain sau naspa azi? [05.07.08 23:27]
- Ce-ai spune daca.... [05.07.08 22:21]
Usor de zis, greeeeeu de facut!Sunday, 20.02.05
Multi ani la rand am spus rugaciunea Tatal nostru. O spuneam in biserica, o spuneam uneori seara la culcare, uneori inainte de masa. Mi se parea o rugaciune speciala. Doar Domnul Isus ne-a invatat sa ne rugam asa!! Repetam cuvintele binecunoascute, insa intelegeam (constat acum) prea putin din ceea ce spuneam. Si doar ce era asa de greu de inteles? Caci in fond sunt cuvinte obisnuite, nu? 
Tatal nostru, care esti in ceruri! Sfinteasca-Se Numele Tau; vie imparatia Ta; faca-Se voia Ta precum in cer si pe pamant...
Cuvinte obisnuite sau nu, in momentul in care m-am lovit de realitatea lor m-am cutremurat. Atunci cand Ăâvoia TaĂâ inseamna o lupta pe viata si moarte a celor dragi de langa mine, o lupta care parca nu se mai termina, am inceput sa imi dau seama ce cer. Atunci cand nu doar trupul fiintei dragi de langa mine a fost afectat, ci mintea ei se tulbura, cand incercam sa sprijin un om care (diagnosticat cu cancer) ma intreaba ĂâOare ce vrea Dumnezeu sa imi spuna?Ăâ, am inceput sa ma tem sa mai spun: faca-Se voia Ta. Imi vedeam neputinta de a face ceva pentru a usura suferinta celei de langa mine. STIAM ca ratiunea a tot ce se intampla era cunoscuta Dumnezeului celui Sfant si Drept si totusi nu puteam rosti din nou: faca-Se voia Ta. Cautam alte cuvinte; cautam sa ma fofilez, dar totusi sa fiu sincera. Insa cele cateva cuvinte pe care le-am spus atat de usor pana nu demult nu mai puteau fi rostite. Ma pregateam sa le spun singura in camaruta mea si nu puteam. Incercam sa le spun in rugaciune impreuna cu prietenii mei si corzile mele vocale se incapatanau sa nu le rosteasca. Ce era sa fac? Sa renunt? Sau sa ma incapatanez sa le spun?
.... a trecut ceva timp de atunci. Timp in care am invatat ca singura speranta imi este tot in EL. Timp in care eul meu a fost zdrobit, neputinta mea mi-a fost clara si asa ca am invatat din nou sa spun
Tatal nostru, care esti in ceruri! Sfinteasca-Se Numele Tau; vie imparatia Ta; faca-Se voia Ta precum in cer si pe pamant... Amin
Bianca
RSS 2.0 feed, print, email this article:
- RSS 2.0 feed of this article, including comments.
- You can [print] this article or [email] it.
Comments:
Add new comment:
Comments can be submitted only by registered users.
"Faca-se voia Ta" sunt cele mai grele cuvinte pe care le poate rosti un om cand cineva drag de langa el este diagnosticat cu oribilitatea asta de cancer. In cele mai adanci ore ale nopti, fara sa am frati care sa se roage cu mine, sau prieteni, ma opream dupa aceeasi virgula "vie imparatia Ta,"si restul imi ramanea uscat in gat. Cum m-as fi putut ruga mai departe cand eu aveam nevoie de certitudinea vindecarii, vietii mamei mele si nu voia necunoscuta si de nezdruncinat a Tatalui., cand stiam ca daca voia Lui nu va fi si voia mea o sa-L urasc pt vecie? Voia Lui s-a facut pana la urma si ea nu a fost voia mea, iar azi Il iubesc si mai mult, asa singura pe lume cum m-am simtit atunci, acum El e suveran si parinte direct peste viata mea. Domnul sa binecuvanteze pe toti cei ce sufera!!!!
raspunde acestui comentariu Monday, 21.02.05, 10:17:47am fost acolo... si nu'mi zambea prezentul. Adevarul este ca viata nu e roz, sau... adevarul este ca viata nu e aici si acum, si doar recunoscand asta avem vreo sansa sa trecem prin aceasta poveste( in care spuneam cuiva ca am primit roluri principale, fiecare in parte-cand de fapt nici unul dintre noi nu doreste nimic altceva decat sfarsitul povesti). Buzele celei mai importante persoane din viata mea, au lasat sa curga, in acele clipe, aceste cuvinte:
raspunde acestui comentariu Wednesday, 23.02.05, 12:27:47"Tata drag, daca s'ar putea ca voia Ta sa coincida cu voia noastra...si totusi: FACA'SE VOIA TA"
era tatal meu, iar cea pe a carei rapsuflare se plimbau degetele mortii era mama mea...n'am inteles totul atunci, si poate nici acum nu este totul clar pentru mine...dar tot greul pe care l'am dus eu in acele clipe, si toata frica de un maine in care s'ar putea sa ma trezesc fara mamica are mai multa valoare petnru mine si a avut un mai mare impact in viata si sufletul meu decat au avut cele mai multe momente de zambet si secatuite de lacrimi. Imi iubesc Tatal si Ii vreau voia, chiar si atunci cand sunt aproape sigura ca nu o doresc!