Nu stiu daca ai rasfoit vreodata “Ilustratii fierbinti”, ceea ce urmeaza mai jos este redarea uneia din povestioarele din aceasta carte… Pe mine m-a facut sa zambesc si sa inteleg ca perspectiva din care imi privesc uneori viata e ridicola. Cred ca toti avem nevoie cateodata de acea schimbare de perspectiva ca sa ne putem continua drumul spre ACASA…

"Odata in pantecul unei mame au fost conceputi doi gemeni. Au trecut secunde, minute, ore si cei doi embrioni s-au dezvoltat. Scanteia vietii a crescut si acum fiecare avea un creier micut care incepea sa capete forma. Odata cu dezvoltarea creierului s-au dezvoltat si simturile, perceptia imprejurimilor si a propriilor vieti. Au descoperit ca viata era buna, au ras si s-au bucurat in inimile lor. Unul dintre ei a luat cuvantul si a spus:
“Suntem foarte norocosi sa fim conceputi si sa avem aceasta lume minunata.”
Celalat a zis:
“Da, binecuvantata sa fie mama noastra care ne-a dat viata si ne-a dat pe unul altuia.”
Fiecare dintre gemeni continua sa cresca si foarte curand li s-au format mainile, picioarele,degetele. Au explorat lumea in care traiau si au descoperit cordonul ombilical care le dadea viata din viata mamei lor. Erau multumitori si pentru aceasta noua descoperire:
“Mare este dragostea mamei noastre – ea imparte tot ce are cu noi.”
Au trecut alte saptamani, apoi luni si cu trecerea fiecarei luni vedeau schimbari in ei insisi si unul in altul.
“Ne schimbam” a spus unul dintre ei. “Ce sa insemne asta?”
“Inseamna ca ne apropiem de nastere” a spus celalalt.
Un fior i-a cuprins pe amandoi.

Le era frica de nastere, caci stiau ca inseamna parasirea minunatei lor lumi.
Primul a spus:
“Daca ar fi dupa mine, eu as trai aici pentru totdeauna.”
“Dar trebuie sa ne nastem”, a spus celalalt. “ Pe aici au trecut cu totii.”
Intr-adevar erau semne ca in acelasi pantec, mai fusesera purtate si alte vieti inainte.
“Si eu cred ca exista viata dupa nastere. Tu nu crezi?”
“Cum poate exista viata dupa nastere?” a strigat primul. “Nu-i asa ca la nastere cordonul ombilical este taiat? Deci si legatura de sange. Si apoi ai vorbit cu cineva care a fost deja nascut? Dupa nastere s-a mai intors cineva inapoi in pantec ca sa descrie cum este nasterea? Nu!”
In timp ce vorbea a cazut in disperare. A inceput sa mormaie:
“Daca scopul conceptiei si al cresterii noastre in pantec este sa sfarsim prin nastere, atunci cu adevarat, viata noastra este fara rost.”
Si-a strans la piept cordonul ombilical si a spus:
“Daca lucrurile stau asa, si daca viata este absurda atunci cu siguranta nu exista o mama.”
“Dar exista o mama”, a protestat celalalt. “ Cine crezi ca ne-a hranit? Cine crezi ca a creat lumea aceasta pentru noi?”
“Ne hranim prin acest cordon, iar lumea noastra a existat dintotdeauna!” a spus primul.
“Daca exista o mama, unde este? Ai vorbit vreodata cu ea? Nu! Am inventat o mama cand eram mici, deoarece ne satisfacea nevoie din noi. Ne dadea sentimental de siguranta si fericire.”
In timp ce unul era disperat, celalalt era resemnat la gandul nasterii si si-a pus increderea in mama sa. Orele s-au transformat in zile, iar zilele in saptamani. Curand a sosit momentul. Amandoi stiau ca nasterea se apropia si la amandoi le era frica de necunoscut. Cel ce a fost primul conceput a fost si cel intai nascut. Celalalt l-a urmat.
Au plans cand au iesit la lumina. Au tusit si au eliminat fluidul si astfel au tras prima gura de aer. Cand au fost siguri ca s-au nascut si-au deschis ochii si pentru prima data au facut cunoastinta cu viata de dupa nastere. Ceea ce au vazut au fost ochii mamei lor, in timp ce aceasta ii strangea in brate. Erau acasa."