Autor: Miriutza

Indraznim sa visam , sa planuim , sa ne dorim, ca apoi... tot ce odata am visat sau dorit sa dispara...
Strangem in "palmele" noastre cu atata grija ceea ce ne e asa de drag si ceea ce pentru noi conteaza asa de mult, ca mai apoi sa vina Cineva si sa ne spuna ca El are alt plan pentru noi... nu-i asa ca e frustrant cand Cineva ne taie calea... si nu o face in modul in care noi dorim?
 
Am vrea sa ne lase in pace, sa ne lase sa ne traim vietile asa cum stim noi ca ne e mai bine. De unde sa stie El ce e mai bine pentru noi?
 
Am vrea sa fim capabili sa ne cream propriul nostru destin, propriul nostru viitor... de atatea ori.  Nu ne place cum ni se modifica viata, schimbari pe care nu le-am dori incep sa se faca simtite, si am vrea ca planul LUI sa nu mai fie parte din viata noastra.

[...]

In nebunia in care traim, simtim insa cum fara El, de fapt nu ar fi viata. Fara El de fapt nu ar exista sens si nu ar exista nici un plan, totul ar fi haotic si fara logica.

Sa ne lase sa facem ce vrem cu viata noastra? Oare chiar asta ne-am dori? Ne-am distruge-o cu siguranta fara sa ne dam macar seama - am trai in dezamagire si intuneric in fiecare clipa.

"A trai in preajma Dumnezeului sfant al Creatiei inseamna a ne modela viata in functie de un Dumnezeu care nu ni se explica pe Sine. Inseamna sa ne inchinam unui Dumnezeu care adesea e tainic, prea tainic pentru a se adapta formulelor noastre pentru o viata mai buna. De multe ori Dumnezu tace cand am vrea sa vorbeasca si ne taie calea tocmai cand am prefera sa ramana tacut. Caile LUI nu sunt caile noastre. Nu-i asa?"

Cu cateva luni in urma El mi-a taiat calea tot intr-un astfel de mod. Fara sa inteleg de ce, sau care era ideea, am continuat sa cred in El. Si la urma urmei la asta se rezuma de multe ori existenta noastra. La a crede, la a ne increde in El.
 
Cineva drag imi spunea "Nu incerca sa Il intelegi pe Dumnezeu, ci doar crede in El".

Recunoastem ca de multe ori nu intelegem si de cele mai multe ori, contextul in care nu Il intelegem e plin de durere, de cele mai multe ori in contextul in care ne doare cel mai tare am vrea sa Il auzim. Si parca tocmai atunci El decide sa taca.

Am ales insa, ca si in astfel de momente sa cred. Sa ma incred.