Saptamana trecuta am avut, cred, cel mai ciudat vis pe care l-am avut vreodata. Acesta e visul... :

Stateam de povesti cu un tanar, pe care eu incercam sa il conving de niste adevaruri, incercam sa il readuc cu fata spre Dumnezeu. Era un ateu hotarat. Toata discutia se purta in niste parametrii foarte destinsi, amandoi fiind convinsi de calea aleasa de fiecare, nu era nici un pic de inversunare desi eu imi doream din tot sufletul sa il aduc de partea Buna, iar el avea o atitudine atat de relaxata incat parca simteam ca imi fuge pamantul de sub picioare privindu-i in ochi siguranta... Partea cea mai ciudata a visului e faptul ca acest tanar ,pe care nu il cunosteam si pe care nu il cunosc nici in viata reala, imi contraargumenteaza cu fapte, ganduri din viata mea personala, din viata mea intima, relatand lucruri, fapte, pe care le stiam doar eu sau un grup restrans de oameni. Asa sentiment de dezgolire si rusine nu am avut niciodata in viata mea nici in stare de somn nici treaz...

Visul se termina brusc odata cu alarma mea de la telefon. Ora 6 dimineata ma surprinde in fund in varful patului, tulburat, cu pulsul ridicat si intrebandu-ma "... ce a fost asta? ce fel de vis e asta? ...".Intr-o maniera nostima aproape ca ma enervam eu pe mine ca in loc sa visez ceva frumos si linistit sa ma pot trezi odihnit visezi aiureli si ma trezesc de parca 10 oameni au framantat aluat pe spatele si pe capul meu toata noaptea.

Visul ma urmareste si azi. Incepand cu dusul din acea dimineata cand am incercat sa scap de el, si pana in momentul in care scriu acest articol. Cineva imi zicea ca e natura duala din mine, conflictul partilor dinlauntrul meu, care face acest vis posibil si neuitat.

Acum sunt tot mai convins ca e un vis normal. Obisnuit. Sunt convins ca fiecare il avem uneori chiar cu ochii deschisi. E acea confruntare launtrica intre Bine si Rau, omniprezenta in fiecare lucru marunt pe care il facem si in fiecare decizie mare sau mica pe care o facem. E atat de greu sa tinem Drumul Drept si atat de usor sa ne abatem. Ma gandesc cu mila si tristete acum la acel tanar. Era Singur. singur te ratacesti cel mai usor. Eu nu sunt Singur. Am pe cineva care ma ghideaza si nu trebuie decat sa ascult de El. Toti avem de fapt. Putini acceptam sa credem. Sa imbratisam aceea credinta. Efectiv sa ne lasam dusi in bratele Lui. E atat de usor, dar noua ne place sa complicam totul, sa punem la indoiala, sa cercetam. Sa cercetam nu cu sensul de a descoperi si de a intelege. Sa cercetam cu sensul de a duce indoiala si scepticismul la cote absurde. Eu am cercetat visul pentru a intelege si am inteles ca cheia este in echilibrul interior, pe care oricum singur nu ai cum sa il mentii, Raul nu trebuie starpit, trebuie tinut in echilibru in asa fel incat Binele sa il domine tot timpul. Raul sa existe doar ca un fel de .. dovada, motiv, motivatie pentru a fi bun. Sa stii cum e rau si cum e bine.

Ma bucur ca am avut un asa vis. Ma bucur ca am avut cu cine sa il impartasesc. Ma bucur ca El e alaturi de mine. Ma bucur ca imi impartaseste atunci cand am nevoie putin din Intelepciunea lui.. trebuie doar sa cer ..

Inchei aici desi ar mai fi multe de zis.. las pe alti care sunt convins ca au visele sau visurile lor ..

Smile,

G.