Să spunem că o asemenea întrebare mi-a ajuns la urechi!
În primul rînd nu-s popă. În al doilea rînd nu caut nimic pe facebook! Ieri am avut o scurtă discuţie cu pastorul penticostal Ghiţă Mocan pe facebook. Este nou venit. Bun venit!
Să spunem că o asemenea întrebare mi-a ajuns la urechi!
În primul rînd nu-s popă. În al doilea rînd nu caut nimic pe facebook! Ieri am avut o scurtă discuţie cu pastorul penticostal Ghiţă Mocan pe facebook. Este nou venit. Bun venit!
Către Guvernul nostru
……………………..
Vă rog să binevoiţi a pune în atenţia tuturor factorilor de la conducerea Statului, cele ce urmează:
Baptismul de la noi aduce grave atingeri statului. Nu este lovit prin baptism numai trecutul sufletesc al neamului sub raport religios, ci chiar statul. ……
…….
Ne-am mai ocupat mintea şi tastaturile şi cu alte ocazii gîndindu-ne la muzică. Martor ne este eticheta aceasta (cam 450 de postări pe această temă pînă acum, adică aproape 20% din blog).
Iată candidaţii pe funcţii pentru această zi:
Candidaţii pentru Comitetul Executiv al Uniunii:
Preşedinte: Otniel Bunaciu versus Viorel Iuga
Vicepreşedinte cu pastorala: Ilie Tinco versus Vasile Paul
Vicepreşedinte cu educaţia: Paul Negruţ, fără contracandidat.
Vicepreşedinte cu misiunea: Viorel Candrianu versus Romică Iuga versus Marcel Cordoş
Dacă va fi fost bun la ceva blogul acesta a fost în primul rînd pentru oameni precum Matia, Silvian şi alţii. Multe s-au întîmplat pe aici, dar cele mai bune lucruri vor fi fost acestea, faptul că acest spaţiu a devenit o simplă conductă prin care s-au scurs rugăciuni şi resurse dinspre oameni spre alţi oameni.
Eu aş zice că nu, avînd în vedere argumentele din 1 Timotei şi Tit.
Avertizare: chestiuni de poticnit!
Zilele acestea de Sărbători i-am auzit pe mulţi creştini, pe drept adesea, de ce să nu recunoaştem, oftînd şi suspinînd în suferinţa produsă de Biserică.
Iată un text scris de Sabin Gherman:
Risc: în fiecare an e la fel: popii organizează o Zi a Porţilor Deschise în Paradis, şi paginile de ziar pline de Pastorale ţin locul biletului de voie.
Cătălin Tolontan spune începutul articolului său: