Oameni

Dragi Prieteni,

Consider faptul de a fi în lume ca pe un privilegiu. Acest lucru se cuvine celebrat zi de zi.

Scriu. Fotografiez. Mănânc. Dorm. Călătoresc. Citesc. Iubesc. Mă plictisesc. Nu fac nimic. Inot. Viaţa mea, ca şi a noastră a fiecăruia dintre noi, e uneori de o groaznică banalitate. Alteori, e trepidantă şi fascinantă. Oricum aş privi-o, la scara cosmică a lucrurilor, ea nu prea contează. Însă povestea întâlnirilor şi aventurilor noastre, da. Sunt condimentele ce dau gust, culoare şi sens destinului fiecăruia dintre noi.

Prof. Dr. Lucia Wald sau Doamna mi-a fost mai mult decît supraveghetoare a lucrării de doctorat. Îi voi face cu altă ocazie un portret amănunţit. Sînt multe de spus despre această extraordinară doamnă a filologiei româneşti, unul dintre puţinii specialişti în Augustin care cunosc textul Episcopului în mod atît de intim.

Am fost în Iaşi. Am făcut o călătorie de suflet.
Înainte de a ajunge acolo, m-am oprit la Botoşani, unde am avut bucuria de a participa la un botez. Mărturia unuia dintre candidaţi m-a încurajat să continui să predic Evanghelia. Sînt rare cazurile în care participi la botezul cuiva care s-a convertit la vreo predică pe care vei fi ţinut-o cu luni sau ani în urmă. Cea mai mare bucurie de acest fel am avut-o la botezul fiicei nostre, Neriah, care a mărturisit că s-a convertit la “predica fr. Cruceru”. Ciudat, prima dată n-am ştiut despre ce este vorba.

Gyury Baci? Am mai povestit despre dînsul.

Alice este o tînără în vîrstă de 15 ani. Se pare că nu va ajunge la celebrarea majoratului, dacă nu se întîmplă o minune. Se luptă cu un cancer agresiv de 4 ani.

Ştie că va muri şi întîmpină acest adevăr cu mare curaj. Doctorii i-au spus că are cancer, spre deosebire de protocolul medicilor din România unde ţi se spune că ai un pic de hepatită, dacă ai cancer la ficat.

Şi-a scris un fel de “testament” cu cele mai arzătoare dorinţe înainte de a muri.

L-am întîlnit prima dată la Tîrgu Mureş. Agil, zvelt, cu mîinile tot timpul în mişcare, Adi este genul cu un simţ al detaliului extrem de dezvoltat.

Ia în mîini un instrument muzical şi îşi dă seama imediat din ce fel de lemn este făcut, cum este lipit, cît de atent a fost lucrat, apoi vede defecte cîţi ani ţi-ai dori să trăieşti şi le mitraliază imediat verbal.

Pasionat de tot ce face este în stare să se ridice de la masă şi să aducă vioara pe care a refăcut-o complet, vioară care arată acum ca o vioară de maestru.

Aşa cum spuneam, sîmbăta trecută am petrecut cu maestrul Pautza şi cu prof. Mihai Babii. O grămadă de poveşti. Am avut parte de o jumătate de secol de istoria muzicii româneşti, istoria nescrisă, anecdotică şi de dincolo de draperiile scenelor.

Printre altele Maestrul mi-a povestit despre o întîmplare de la fabrica Mercedes. Au vizitat fabrica şi standul de probă unde izbeau maşinile în zid.

După cum vă amintiţi, prietena şi sora noastră Dana Achim are boala Lyme. Acum este în Tîrgu Mureş în cadrul unui tratament de trei săptămîni, primul pas în tratamentul lung şi costisitor care i-ar putea salva viaţa. Voi reveni cu amănunte despre starea dînsei.

Silvian Guranda, după o nouă întîlnire cu căpuşele, ne trimite următoarele informaţii. Foarte valoroase. Răspîndiţi-le cu ardoare!

Întrebările mele:

1. CUM SE POATE SCOATE CORECT O CĂPUŞĂ?

Reiau AICI istoria pe care o voi folosi drept exemplu şi în Colocviul de la Sighet.

Poate că mai foloseşte cuiva.

Din păcate conspiraţia dintre biologie şi timp face ca orice proces de “deconspirare”, justiţie, rezolvare într-un fel sau altul a trecutului nostru să fie cu totul compromise.