Reiau AICI istoria pe care o voi folosi drept exemplu şi în Colocviul de la Sighet.
Poate că mai foloseşte cuiva.
Din păcate conspiraţia dintre biologie şi timp face ca orice proces de “deconspirare”, justiţie, rezolvare într-un fel sau altul a trecutului nostru să fie cu totul compromise.
După cum “severin” a devenit ajdectiv în ultima vreme, “a zăvorăniza” va deveni verb. Este înrudit semantic cu “piţipongeala”.
Iată un text-revoltă faţă de procesul descris de acest verb:
De fiecare dată, la fiecare absolvire, din 1995 încoace, este cu totul altfel. În fiecare an cîte o supriză.
Cine dintre noi n-a simţit ispita de a răspîndi un proverb, o spusă, o zicală? Care n-am fost tentaţi să “distribuim” pe facebook sau pe twitter o frază care ni s-a părut “inspirativă”?
Din cînd în cînd descopăr cîte o prostioară care a trecut prea repede de filtrul raţiunii celui care i-a fost prim descoperitor. La un moment dat, chiar la intrarea Facultăţii de Litere din Bucureşti, vis-a-vis de arhitectură, cineva a scris: “sună frumos, dar nu-i adevărat!”.
M-a urmărit acel rînd scris în vopsea albă.
Ne-am mai ocupat mintea şi tastaturile şi cu alte ocazii gîndindu-ne la muzică. Martor ne este eticheta aceasta (cam 450 de postări pe această temă pînă acum, adică aproape 20% din blog).
Ionatan a plantat un măr în livada poeziei evanghelice româneşti, un măr care face roade spre vindecarea verbelor derivate din adjectivele şi substantivele cele mai nemişcătoare; spre vindecarea substantivelor înţepenite prin formule golite de vioiciunea metaforică, dar care încep să se mişte sub condeiul lui cu o iuţeală verboasă fulgerîndă.
Pastorul Daniel Branzei a evocat cîteva portrete ale unor pastori baptişti pe care i-am putut numi cu toţii … oameni ai lui Dumnezeu.
Descarcă mesajul de AICI.
Superbă amintirea cu Marcu Nichifor…
îmi vine, îmi vine, îmi vine…
Ce-ţi vine, frate….
Îmi vine să…. predic
M-a întrebat cineva chiar în dialoguile purtate în acest spaţiu despre dorinţa de a scrie, libertatea de improvizaţie şi diversitatea subiectelor etc.
Nu mai continui, că nu vreau să mă laud 
Dar …
Discut despre faptul că nu avem tembelizor … Vrînd-nevrînd subiectul iese la suprafaţă.
Aproape invariabil mi se răspunde de peste masă cu un fel de vinovăţie:
“Ştiţi, noi avem televizor numai pentru National Geographic şi pentru Discovery…”
Acţionez rapid şi tai fără anestezie: