Pt. studenţii mei

Iată ce am primit lunile trecute de la un prieten. Este legat de modul în care vieţuim în societate noi, cei care ne pretindem creştini neoprotestanţi sau protestanţi, rigorişti din punctul de vedere al moralităţii şi eticii, uneori cu prea puţină atenţie în zone în care promovăm compromisul fără să ne dăm seama:

1. Folosirea actului de donatie pentru a plati un bun sau un serviciu prestat de cineva in folosul bisericii sau a asociatiei/fundatiei ca institutie.

Vezi articolul original AICI.

….a stupid generation and there was an idiotised generation.”

sursa Google

Acestă întrebare se ridică (de jos) cam la fiecare început al cursului de Patristică Clasică, curs pe care îl predau anului II Teologie.

Îi putem numi “părinţi ai Bisericii”, păi Părinte este unul singur! Sfîntul Atanasie, Sfîntul Vasile? Dar toţi sîntem sfinţi sau sfinţiţi în Sîngele Lui, ori … niciunul, numai El este Sfîntul.

sau “Ce te faci cînd un profet autentic, căruia i s-au împlinit semnele şi profeţiile te conduce spre alţi Dumnezei?”

De vreo cîţiva ani încoace descoperim şi eu şi colegii că din bisericile noastre vin tineri tot mai aproape de analfabetismul biblic.

Ştiu tot mai puţine versete pe de rost, au tot mai multe ezitări în găsirea referinţelor unor texte fundamentale, se bîlbîie cînd trebuie să povestească viaţa lui Moise sau a lui Iosif, spre exemplu, ce să mai spunem că încurcă evenimentele şi personajele.

Ce înseamnă tradiţia? Cine nu are tradiţii? Faptul că Naum nu mănîncă cu degetele, ci cu furculiţa, este rodul implementării unei tradiţii.

Continuare de AICI

Aşa cum am spus, prima cauză, nu cea mai importantă, dar cea mai urgentă prin vizibilitatea ei, este criza liturgică. Aceasta vine pe lîngă o altă criză mai serioasă, criză care se reflectă în liturgica noastră. Cum vom putea cînta şi cum ne vom putea bucura înaintea Domnului, cum oare Duhul va binecuvînta prin Prezenţa Sa “atmosfera” cînd păcatele acanice, păcatele ascunse ne stăruie prin biserici?

Fenomenele numite “treziri spirituale” trebuie analizate cu mare atenţie. Există la dispoziţia noastră retrospectiva, pentru a putea înţelege perspectiva şi pentru a diagnostica bine o “trezire spirituală”.

Zilele acestea am discutat cu studenţi şi colegi, cu teologi, pastori baptişti şi penticostali despre această mişcare de adormire a minţii numită “Străjerii”. Conjugarea în aceeaşi frază a “trezirii spirituale” cu această rătăcire este o glumă proastă. Asocierea lui Iosif Ţon cu oameni precum Nelu Demeter este caricaturescă şi pentru unul şi pentru celălalt.

Cineva mă întreba:

Cum pot fi opriţi aceştia?