in Prietenii Aercurat

In urma cu cativa ani am inceput sa scriu. Nu am fost niciodata un scriitor, ci doar un om caruia ii placea sa scrie. Si nu am fost niciodata artist. Mi-a placut doar sa simt lumea mai mult.

Tot ceea ce am scris a vorbit despre durere, suferinta, esec, tristete si rar, extrem de rar mi-am adus aminte de fericire…
Cum arata fericirea?

Niciodata nu mi-am pus in gand sa o reprezint. Sa fi fost oare atat de scurta? Un eveniment pasager, al unei existente pasagere.

I-am privit pe artisti si mi-am spus: arta e de fapt imposibilitatea atingerii lui Dumnezeu, e expresia omului gol, fara Dumnezeu. Si atunci, m-am regasit pe mine.

Lacrimi, sfasiere, intuneric. Toate astea sunt pentru mine, ARTA. Fericirea insa, nu. Cel putin acum. Cel putin pentru mine.
Totusi astept…

Spune-mi, cum arata fericirea? Eu am simtit-o si inca o mai simt, dar nu am exprimat-o niciodata…

Autor: Neosophia

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.