in Prietenii Aercurat

Va vine sa credeti ca Dumnezeu l-a iubit pe Iov? In prima si ultima parte a vietii lui, da, parca… dar cum ramane cu toate pierderile pe care le-a suferit. Atunci cand a pierdut tot – lucrurile materiale pe care le avea, familie, sanatate, oare Dumnezeu Il iubea? Si nu doar Iov – atatia altii care au avut parca dovezi ale dragostei lui Dumnezeu, dar apoi, aceste dovezi pe care le aveau le-au fost luate sau ceea ce s-a inceput nu s-a mai continuat in aparenta, pentru o vreme. Vezi toata pleiada care ar fi avut dreptul sa se simta dezamagiti – Avraam, David, Isus sunt doar cateva exemple. 

Astazi Dumnezeu mi-a vorbit despre dragostea Lui pentru mine si credinta mea. E adevarat, de o vreme incoace mi-e greu sa cant sau sa vorbesc despre dragostea Lui – si asta nu pentru ca nu vad dovezi ale dragostei Lui ci pentru ca de multe ori, El ma va provoca sa cred ca ea exista. Iar credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad. (Evrei 11:1) 

Astazi mi-am dat seama ca nu-L cunosc pe Dumnezeu. E foarte simplu: cei care Il cunosc se simt foarte bine in prezenta Lui, se simt confortabil, bucurosi, increzatori si asta pentru ca sunt foarte convinsi ca Dumnezeu este dragoste, ca tot ce face El este pentru ca ne iubeste. Mie mi-e frica de Dumnezeu. Ma simt amenintata la tot pasul de felul in care alege sa-si descopere dragostea. Vad in tot ce imi da un inceput al incercarilor la care mi-e teama ca nu voi face fata. Ma incearca asa o groaza de ziua de maine… Cu toate acestea, pot sa fac altceva decat sa continui sa ma duc inainte si incerc, cel putin, sa cred ca El ma iubeste? 

Pot sa fac altceva decat sa incerc sa-I raspund Iubirii cel putin cu loialitatea mea? As putea, dar mi-e frica de raul pe care l-as putea provoca. Mi-e teama ca as putea castiga lumea si ca apoi, mi-as pierde sufletul. Nu, sa nu credeti ca stau pe margine si ma ingrijorez de drobul de sare care s-ar putea sa cada si sa sparga capul cuiva. Tot ce fac este sa merg cate un pas inainte cu toata ingrijorarea pe care o simt cuibarindu-mi-se in suflet dar cu multa speranta de asemenea ca ingrijorarea mea este absurda. 

Uneori, ca azi, Dumnezeu imi vorbeste de dragostea Lui si cand o face, pe moment, teama dispare.

Autor: Anca

Write a Comment

Comment

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.