ANONIMUL DE AZI

· 2 min read
ANONIMUL DE AZI

Astazi am intalnit un om; am intalnit mai multi, insa singur el a avut impact asupra mea, singur el mi-a adus un zambet larg pe buze. Era ca toti ceilalti oameni, imbracat ca ei, incaltat ca ei, cu temerile si greselile lui. Insa peste toate acestea purta o haina; haina lui Dumnezeu: era o bucata de lemn, agatata de gat, atarnandu-i pana la glezne. SA NU UCIZI. AVORTUL ESTE MOARTE CEEA CE SEMANAM, ACEEA VOM SECERA Scris cu izbitoarea culoare a sangelui pe albul acela pur, iti era imposibil sa nu vezi. Aproape te obliga sa citesti. Am citit si eu, asa cum se vede, mi-am ridicat apoi privirea si i-am cautat ochii. Am zambit, insa gravitatea fetei lui nu s-a schimbat. Am vrut sa strig: “Sunt mantuita, sunt de acord cu tine si-am sa ma rog pentru ceea ce faci!”, insa iesisem din cadru. Am disparut, ramanand pentru el doar o imagine… una care l-a facut sa gandeasca “inca o femeie care Il ia in deradere pe Dumnezeu…” Dar eu l-am asteptat, mi-a fost dat pentru intarirea credintei mele si ma voi ruga pentru acest anonim al unei clipe.
Cu cateva zile inainte, mergeam ca si astazi pe drum. Imi amintisem o secventa dintr-un film: un prooroc, stand in picioare pe o piatra, cu mainile in sus, vestind in mijlocul orasului cuvantul lui Dumnezeu. Lumea trecea pe langa el, unii il ignorau, altii il ascultau involuntar, altii-l intelegeau, iar altii-l injurau. M-am intrebat de ce aici nu se gaseste un singur om care sa faca asta. Apoi am privit in jur. Aproape intotdeauna cand umblu pe drum, nu am timp sa meditez si sa cuget. In stanga si-n dreapta, chiar si deasupra mea, suspendate pe sarme, zac mii de reclame. Peste tot numai reclame. Cine ar putea sa-mi smulga macar o secunda pentru a-mi vorbi despre Dumnezeu? Nu m-as opri. Intotdeauna ma grabesc. Insa omul acesta astazi m-a obligat sa-l ascult, fara chiar sa ma opreasca, prin simplul fapt de a-mi izbi ochii. La fel ca si mine au fost multi. 
Suntem in zilele cand omul este atras numai de ceea ce izbeste ochiul. Diavolul se foloseste tot mai mult de curiozitatea care zace in noi: curiozitatea primului fum, a primului sarut, a primei atingeri, a primei experiente sexuale, a primelor droguri si-n cele din urma a abuzarii de toate astea. Azi am vazut contraargumentul lui Dumnezeu. Si El poate lucra prin curiozitate. Insa vrea oameni pusi la dispozitia Sa, carora le pasa cu adevarat de semenii lor, plini de curaj si dedicare.

Anonimul acesta a trezit in mine constiinta ca pot fi lumina chiar si fara sa port un bec aprins in maini, ca pot vorbi chiar si fara sa deschid gura.

Poate din zecile de suflete care-i vor citi mesajul, doar unul va fi schimbat de el. Ceea ce noi investim in lucrarea divina e doar un efort minim si pamantesc, insa Hristos a varsat propriul sange pentru salvarea acelui singur suflet.

Autor: Rocsana

Related Articles

Umerase de agatat viata
· 2 min read
Lupta
· 2 min read
Dincolo
· 1 min read
Amintiri sculptate in gheata
· 3 min read