In urma cu cativa ani am inceput sa scriu. Nu am fost niciodata un scriitor, ci doar un om caruia ii placea sa scrie. Si nu am fost niciodata artist. Mi-a placut doar sa simt lumea mai mult.
Tot ceea ce am scris a vorbit despre durere, suferinta, esec, tristete si rar, extrem de rar mi-am adus aminte de fericire…
Cum arata fericirea?
Niciodata nu mi-am pus in gand sa o reprezint. Sa fi fost oare atat de scurta? Un eveniment pasager, al unei existente pasagere.
I-am privit pe artisti si mi-am spus: arta e de fapt imposibilitatea atingerii lui Dumnezeu, e expresia omului gol, fara Dumnezeu. Si atunci, m-am regasit pe mine.
Lacrimi, sfasiere, intuneric. Toate astea sunt pentru mine, ARTA. Fericirea insa, nu. Cel putin acum. Cel putin pentru mine.
Totusi astept…
Spune-mi, cum arata fericirea? Eu am simtit-o si inca o mai simt, dar nu am exprimat-o niciodata…
Autor: Neosophia
