... aceea vei secera
N-a venit inca vremea socotelii finale, si sigur sunt multi care cred ca n-o sa mai vina niciodata. Cum a trecut atata vreme fara sa se intample nimic…
Noi oamenii uitam foarte repede lucrurile importante si le inlocuim usor cu memorii placute, care sa ne gadile simturile si egoul. Ba mai mult, ignoram sistematic lucrurile incomode si ne cuibarim in niste sisteme artificial create, ireale, create sa ne dea libertate in actiuni, ganduri si atitudini.
Nu vreau sa arat cu degetul spre nimeni si nici nu vreau sa fac pe micul inchizitor. Dumnezeu stie ca sunt si eu vinovat de aceasata minciuna tesuta in mintea si inima mea.
Mi-e dor de Cer si de multe ori imi doresc sa ajung acolo cat mai repede. Toata fiinta mea tanjeste dupa eliberearea promisa. Tanjesc, ma plang, ma bucur si visez – uit insa cum se ajunge acolo, sau mai binezis cum NU se ajunge acolo:
“Apoi mi-a zis: “S’a isprăvit! Eu sînt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfîrşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii. Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu. Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”
Pot sa fur pentru ca sunt sarac? Pot sa mint si sa insel pentru ca am nevoie de bani? Pot sa folosesc softuri ilegale doar pentru ca nu am destui bani sa mi le cumpar? Pot sa-mi fur muzica si filmele de pe internet doar pentru ca se poate? Pot sa mint doar ca sa fac “bine”? Pot sa dau mita doar pentru ca “nu se poate altfel”? Pot sa curvesc doar pentru ca nu ma vede nimeni? Si lista poate continua…
Poti! Poti sa faci tot ce am spus mai sus. Si poate n-ai sa fi prins niciodata si vei ramane in ochii multora un om evlavios si cucernic… Dar viata ta o va lua pe o carare de pe care iti va fi greu sa te intorci. Vei pretui mai mult obiectele si lucrurile decat oamenii si Imparatia lui Dumnezeu. Cu cat vei avea mai mult, cu atat vei fi mai chinuit si deprimat. Vei incerca sa faci bine, dar pana si cele mai mici incercari de a face asta te vor umple de vinovatie – nu-l poti mitui pe Dumnezeu. El iti va parea din ce in ce mai departe, si tu iti vei da seama ca esti de fapt gol, ca ai mainile adanc bagate in cenusa, si ca viata pe care tu o credeai la picioarele tale, te-a raspus si te-a facut sa devi un monstru.
La ce ti-ar folosi sa castigi toata lumea, daca ti-ai pierde sufletul? Sa nu ne inselam singuri – vom culege ce-am semanat, de fiecare data, si in orice domeniu.