Ajunge zilei necazul ei

O scurtă privire la Telegram și notificările de la puținele canale de știri la care sunt abonată mă anunță că până la această oră tânără din zi sunt aproximativ 60 de știri raportate.

Presimțind de la o distanță de un clic toate necazurile din întreaga lume care stau să se reverse dintr-un mic ecran de telefon în ochii și sufletul meu, azi mi-am promis să nu îmi verific și emailul pentru a-mi ține moralul pe linia de plutire. În plus, e vineri azi și sfârșitul de săptămână mijește de după colțul zilei. Doar acest fapt încurajator simt că mă ridică deja peste nivelul mării emoționale la câțiva metri de bucurie.

Offf! Dintr-o suflare Îi mulțumesc Domnului că până acum toate grozăviile zugrăvite în culori stridente cu privire la viitor de Putin, Greta, OMS și NATO nu s-au împlinit încă.

Dar apoi îmi dă târcoale gândul că ceea ce am reușit să evit până acum mă va ajunge din urmă și va fi rău. Poate ar fi bine să fac ceva, să mă ascund undeva departe de imperiul mondial care se formează, undeva unde să pot să îmi cresc roșiile, castraveții și ceapa mea fără pesticide și o turmă de viței, poate. Să îmi construiesc un buncăr în care să mă ascund dacă încep bombardamentele, să cumpăr provizii, apă, îmbrăcăminte adecvată… 

Refrenul acesta pe care l-am învățat azi dimineață îmi vine în minte, intrigant, captivant. Domnul îmi aduce aminte. 

Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.
(Biblia, Matei capitolul 6, versetul 34)

Domnul îmi spune să nu mă îngrijorez de ziua de mâine. Toate la timpul lor. Ziua de mâine nu e a mea, e a Domnului. Tot ce trebuie să fac e să mă concentrez pe azi. Doar atâta trebuie să „rezolv”, nimic mai mult, nimic mai puțin. Lista pe ziua de azi nici nu este așa de grea, dacă stau să mă gândesc. Vă dau doar câteva indicii, așa, ca să vă faceți o idee:

1. Întâlnirea cu Domnul, dimineața. 

2. Spălarea și uscarea rufelor (doar încarc mașinile de spălat și uscat).

3. O cafea cu soțul meu la o poveste înainte să își înceapă lucrul;

4. Spălarea vaselor (mașina, nu eu) și ordonarea bucătăriei (băieții mei își pot pregăti micul dejun singuri);

5. Verificarea temelor copiilor etc. 

Deci: azi nu-mi construiesc buncăr, azi nu caut proprietăți în afara influenței guvernelor tiranice care se ridică la orizont și în consecință azi nu cresc roșii, castraveți și ceapă. 

Ce fac azi? Azi mă întâlnesc cu Domnul să găsesc pace, învățătură, direcție, iertare, iubire divină, azi am grijă de familia mea, de copii, de soț, azi mă ocup de casă, dacă sunt solicitată și pot, azi îi ajut pe cei de aproape și pe cei de departe. Cam cu asta mă ocup azi.

Restul de 1 milion de probleme le încredințez în mâinile capabile ale Celui care poate duce întreg pământul cu toate necazurile lui pe umerii Săi.

Mâine poate vom trăi o altă zi. Poate lista de lucruri de făcut se va schimba și vor apărea provocări noi. Nu e surprinzător dacă va fi așa. Dar toate la vremea lor…

Ajunge zilei necazul ei.