Amintiri sculptate in gheata
Nu-mi amintesc exact cand a inceput sa se vorbeasca de Global Warming, insa pe nesimtite, a ajuns unul dintre cele mai populare subiecte. Discutat de cele mai multe ori la nivel inalt, mi se parea ca apartine mai mult lumii politice si economice, departe de viata mea de zi cu zi. Nu-mi faceam griji, pana in momentul cand am deschis congelatorul intr-o dimineata. Am vazut cu groaza ca gheata incepuse sa se topeasca. Urmarind caderea picaturilor de apa, mi-am dat seama ca fenomenul a ajuns asa de aproape de mine incat nu-l mai puteam ignora.
In 1997, politicieni si oameni de stiinta s-au adunat la Kyoto sa dezbata cauzele si efectele Incalzirii Globale. Intalnirea a ajuns la concluzia ca trebuie sa se limiteze emisia de dioxid de carbon, pentru a preveni un dezastru. Concluzia s-a bazat pe modele teoretice pe calculator care incearca sa prezica ce se va intampla daca emisia de dioxid de carbon se dubleaza: nivelul oceanelor va creste, zonele de desert se vor extinde. Daca prezicerile se adeveresc, consecintele pot fi foarte serioase.
Insa nu toti climatologii sunt de acord cu acest scenariu. Echipa condusa de Ian Peter Stefanson cauta dovezi despre clima din trecut in gheata din Groenlanda. Bucati de gheata de la 3 km adancime sunt aduse la suprafata. Ele poarta amprentele conditiilor climatice de acum cateva mii de ani. Aparatura de specialitate poate indentifica temperatura ghetii (cu o exactitate pana la a mia parte dintr-un grad) pe parcursul celor 3 kilometri. Gheata nu a uitat cat de frig a fost cand zapada a inceput sa cada. Ea spune povestea fluctuatiilor naturale de temperatura intr-o vreme in care mana umana nu a avut nici o influenta. Pe masura ce ne apropiem de timpurile noastre, in perioada intre acum 4 mii de ani si acum 2 mii de ani (timpul Imperiului Roman) temperaturile au inceput sa scada in incremente de 2.5 grade. Apoi, temperaturile incep sa creasca pana la un punct maxim in perioada medievala (acum 1000 de ani). Temperatura a inceput sa descreasca din nou, pana in perioada anilor 1600, apoi creste din nou putin in jurul anilor 1800. In jurul anilor 1875 se inregistreaza punctul cel mai rece din ultimii cativa mii de ani. Si acest punct se suprapune cu perioada cand au inceput masuratorile meteorologice. In aceste masuratori, temperatura creste constant pana in zilele noastre, crestere pusa pe seama industrializarii. Insa in timpul Marii Depresii, emisia de dioxid de carbon cauzata de om a scazut brusc cu 30 de procente, cifra care nu se reflecta in cresterile de temperatura de-a lungul secolului.
Toti oamenii de stiinta sunt deacord: Pamantul se incalzeste. Insa cei pe care eu ii cred spun ca incalzirea asta face parte dintr-un ciclu meteorologic normal si ca apocalipticele modele teoretice nu tin socoteala de „gazul“ care produce cel mai mare procent din efectul de sera: vaporii de apa (95%). Dioxidul de carbon are o contributie de 0.117%.[1]
Totusi, daca cineva se simte vinovat de contributie directa la distrugerea pamantului, exista mai multe metode de absolvire a pacatului: reununtarea la carnea de vita, pentru ca hrana pentru vaci costa combustibil natural, iar vacile „emit gaze“ ele insele, contribuind la intensificarea efectului de sera. (Stire prezentata la o televiziune americana, in mai 2008). Sau refuzul de a trece la ora de vara, pentru ca, daca ne luam dupa un articol din Gazeta Democrata din Arkansas, USA, schimbarea mai adauga o ora de lumina si implicit caldura pe zi.
Nu demult am lasat din mana o carte fascinanta: „Iluzii populare extraordinare si nebunia maselor“. Vorbeste de cruciade, de vanatoare de vrajitoare, de relicve, de comunitati intregi care se fixeaza pe un tel si il urmaresc cu disperare. Oare peste 1000 de ani, nu va fi cineva care sa adauge un capitol despre Global Warming in cartea de mai sus?
[1] Current Greenhouse Gas Concentrations, Carbon Dioxide Information Analysis Center?(the primary global-change data and information analysis center of the U.S. Department of Energy)?Oak Ridge, Tennessee; http://www.geocraft.com/WVFossils/greenhouse_data.html
[2] From Papal Indulgences to Carbon Credits: Is Global Warming a Sin?, by Alexander Cockburn, April 28/29 2007, CounterPunch Magazine.
Autor: Daniela Kirkpatrick