Apocalipsa capitolul 11 (cu podcast)
Să ne deschidem acum Biblia la capitolul 11 din Apocalipsa.
Ioan spune:
Apoi mi s-a dat o trestie asemenea unei prăjini (Apocalipsa 11, versetul 1)
O prăjină era un băț de măsurat care avea aproximativ 9 picioare sau 6 coți (aproximativ 2,74 metri). Un cot, adică distanța de la cot la vârful degetului mijlociu, este de aproximativ 46 cm.
Prăjinile de măsurat erau bețe drepte de bambus care erau tăiate pentru a avea o lungime de aproximativ 2, 74 metri. Prăjinile erau folosite ca riglele sau benzile noastre de măsurat de astăzi, acestea erau instrumentele de măsurat în acea vreme.
Astfel, lui Ioan i s-a dat această trestie care semăna cu o prăjină de măsurat,
Și mi s-a zis: Scoală-te și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el.(versetul 1)
În capitolul nouă din cartea lui Daniel, îngerul Gavril îi spune profetului că de la momentul în care se va da porunca de restaurare și reconstruire a Ierusalimului până la venirea lui Mesia, Împăratul, vor fi 69 de săptămâni de ani (sau 483 de ani). Dar îngerul îi spusese lui Daniel că erau 70 de săptămâni de ani hotărâte asupra națiunii lui Israel. 69 dintre ele s-au împlinit până la venirea lui Mesia, a lui Isus Hristos.
Există o singură perioadă de șapte ani care nu s-a împlinit. Ea este încă viitoare. În acea perioadă Templul de la Ierusalim va fi reconstruit.
Isus a menționat despre ce se va petrece la Templu în profețiile referitoare la revenirea Sa. În Matei 24, El a spus:
De aceea, când veți vedea urâciunea pustiirii, despre care a vorbit prorocul Daniel, așezată în Locul Sfânt – cine citește să înțeleagă!– Atunci, cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munți. (Matei 24:15,16)
Isus vorbește despre urâciunea pustiirii (ceva foarte rușinos și scârbos pentru evrei, un idol, de exemplu) așezată în Locul Sfânt care era o porțiune din Templu. El le vorbea ucenicilor despre semnele venirii Sale și despre sfârșitul veacului. Așadar, a 70-a săptămână despre care ne spune Daniel, când Templul de la Ierusalim va fi reconstruit este încă în viitor.
În Daniel ni se spune că la sfârșitul săptămânii a 69-a Mesia va fi omorât și poporul Israel împrăștiat. Exact asta s-a întâmplat: nu mult după ce Isus a fost omorât, poporul Israel a fost împrăștiat în toată lumea.
Așadar, din perspectiva lui Dumnezeu, suntem acum în istoria omenirii în intervalul dintre săptămâna 69 și 70, interval de timp care este cunoscut sub numele de timpul neamurilor. Este timpul în care Dumnezeu a deschis ușa mântuirii pentru neamuri.
Mișcarea Duhului este astăzi în principal printre națiunile neamurilor, dar vremurile neamurilor sunt pe cale să ajungă la final. Dumnezeu mai are de încheiat un legământ de șapte ani cu poporul Israel. La sfârșitul capitolului 9 din Daniel, el discută despre prințul popoarelor care va veni, antihristul, fiara, omul păcatului.
În Daniel capitolul 9 la final ni se spune că antihristul va încheia un legământ cu națiunea Israel pentru o săptămână de ani (adică o perioadă de șapte ani) dar în mijlocul acelei săptămâni, el va rupe legământul și va veni la templul care a fost reconstruit. Va intra în Locul preasfânt din Templu și va proclama că el este Dumnezeu și va cere să i se închine toți ca lui Dumnezeu. Acest lucru se va întâmpla în mijlocul ultimei perioade de șapte ani.
Omul păcatului nu poate veni pe scena istoriei până când biserica nu va fi dată la o parte din calea lui. El se va ridica din imperiul roman reînviat (care se crede că este Uniunea Europeană) și va începe să câștige putere asupra întregului pământ. El va fi pur și simplu fenomenal în ceea ce privește puterea întunericului care va fi la dispoziția lui și pe care o va folosi în mod demonstrativ. La începutul guvernării sale va fi o perioadă de prosperitate. El va fi capabil să ofere soluții la probleme care par a fi de nerezolvat, cum e problema existenței națiunii Israel între vecini musulmani sau problema reconstruirii templului evreiesc.
Musulmanii au declarat Muntele Templului ca fiind un loc sfânt pentru ei și au construit Al-Aqsa și Domul Stâncii, monumentele lor pe Muntele Templului. Dar omul păcatului, anticristul, va încheia un legământ cu națiunea Israel. Fără îndoială, în acel legământ, el va oferi rezolvarea problemei evreilor - aceea de a-și reconstrui templul.
Evreii nu se gândesc să-și reconstruiască templul în altă parte decât pe Muntele Templului. Cum poate fi rezolvată această dificultate? Ei bine, pare complet imposibil de rezolvat astăzi. Totuși Biblia ne spune exact ce se va întâmpla: el va încheia o înțelegere cu națiunea Israel. În Ezechiel, capitolul 42, versetul 20, profetul vorbește despre zidul care va fi construit și care va separa, spune el, locul sfânt de cel profan.
Așadar, poate că el va veni cu soluția ca, la nord de moscheea Domul Stâncii, să ridice un zid care va separa porțiunea sudică a Muntelui Templului și le va oferi evreilor zona nordică pentru a-și construi templul. De fapt, Domul Stâncii se află la capătul sudic al Muntelui Templului. Rămâne o zonă mare, cam 12 acri la nord de Domul Stâncii, suficient spațiu pentru reconstruirea templului în locul în care mulți cercetători cred că este locul original al templului. Există chiar acum, pe acea porțiune nordică, o cupolă mică, care se numește Domul Spiritelor, cunoscut și sub numele de Domul tablelor. Este construit peste o suprafață de piatră plată și sunt mulți cei care cred că acolo se afla Locul Preasfânt în templul lui Solomon și în cel de-al doilea templu reconstruit de evrei și finalizat de Irod. Aceasta este zona nordică a muntelui Templului, e la aproximativ 100 de metri la nord de moscheea Domul Stâncii. Singurul neajuns - nu ar mai fi loc de curtea exterioară, porțiune numită Curtea Neamurilor în interiorul căreia era Curtea Femeilor. Neamurile nu aveau voie să depășească curtea neamurilor. Exista o balustradă care separa curtea neamurilor iar în curtea de alături puteau intra doar evreii. Se numea curtea femeilor. Înăuntrul acesteia era curtea bărbaților, iar femeile nu puteau intra în ea. Înăuntrul curții bărbaților era locul sfânt, unde numai preotul putea intra. Și, bineînțeles, în interiorul locului sfânt se afla Locul Preasfânt, unde numai marele preot putea merge.
Astfel, la reconstruirea templului pe acest loc, Domnul Stâncii se va afla în ceea ce va fi curtea exterioară, a neamurilor (adică a celorlalte popoare diferite de poporul evreu). Deci este interesant faptul că atunci când lui Ioan i se dă această prăjină pentru a măsura templul, i se spune:
Dar curtea de afară (cea a neamurilor) a Templului las-o la o parte nemăsurată, căci a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare sfânta cetate patruzeci și două de luni. (versetul 2)
E interesant că Domnul îi spune lui Ioan să nu măsoare curtea exterioară, iar în Ezechiel vorbește despre zidul care va despărți locul sfânt de cel profan.
Apoi Domnul a zis:
Voi da celor doi martori ai mei să prorocească îmbrăcați în saci o mie două sute șaizeci de zile. (versetul 3)
Profețiile din Biblie se bazează pe calendarul babilonian, care era un an de 360 de zile (nu de 365 sau 366 de zile ca și calendarul pe care îl folosesc majoritatea oamenilor din ziua de azi). Așadar, trei ani și jumătate ar însemna 1.260 de zile conform calendarului babilonian.
Acești doi martori profețesc timp de 1.260 de zile îmbrăcați în pânză de sac, timp în care Ierusalimul este dat pe mâna neamurilor.
Aceștia sunt cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului. (versetul 4)
Acest verset ne duce înapoi la Cartea lui Zaharia.
Când evreii s-au întors din Babilon pentru a reconstrui templul, doi dintre conducătorii lor au fost Zaharia și preotul Iosua. Ei conduceau poporul în reconstruirea templului. A fost o experiență descurajantă pentru popor pentru că zidurile orașului erau încă dărâmate și tot ce construiau ei în timpul zilei, noaptea dușmanii veneau și dărâmau. Era demoralizator pentru ei să vadă dărâmăturile care erau atât de mari. Templul lui Solomon care era dărâmat, fusese un edificiu uriaș. Când babilonienii au distrus templul, s-a făcut o grămadă atât de mare de moloz, un munte de moloz, iar oamenilor li se părea că nu vor mai putea niciodată să refacă templul. Atunci Zaharia a avut un vis despre un fel de dispozitiv în care se aflau lumânările cu potire care erau umplute zilnic cu ulei de către preot pentru a se face lumină în locul sfânt. Și a visat niște măslini și țevi care ieșeau din măslini și umpleau automat cupele cu ulei direct din măslini.
Apoi îngerul care a vorbit cu Zaharia l-a întrebat: "Nu știi ce sunt acestea?". Zaharia nu știa. Și îngerul a spus: "Acesta este cuvântul Domnului:
‘Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu’, zice Domnul oștirilor! (Zaharia capitolul 4, versetul 6)
Domnul i-a spus lui Zaharia că muntele de dărâmături va fi mutat, templul va fi construit, dar nu prin puterea sau tăria omului, ci cu ajutorul Duhului lui Dumnezeu. Deci măslinii sunt o referire la Zaharia și Iosua.
Dar cine sunt cei doi martori? În Maleahi, ultima carte a Vechiului Testament și ultimul cuvânt al lui Dumnezeu înainte de cei 400 de ani de tăcere, Domnul a spus:
„Iată, vă voi trimite pe prorocul Ilie înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare și înfricoșată. El va întoarce inima părinților spre copii și inima copiilor spre părinții lor, ca nu cumva, la venirea Mea, să lovesc țara cu blestem!” (Maleahi 4:6)
Așadar, Dumnezeu a promis că Ilie se va întoarce înainte de ziua cea mare a Domnului.
Evreii de astăzi, chiar și până în prezent, când sărbătoresc Paștele, pun întotdeauna un loc în plus la masă, pentru Ilie. Ei țin ușa deschisă și speră că acesta va fi anul în care Ilie va veni să pregătească calea lui Mesia. Ilie va fi, fără îndoială, unul dintre cei doi martori.
Îngerul Gavril i-a spus preotului Zaharia că fiul care i se va naște, Ioan, va merge în duhul și în puterea lui Ilie pentru a întoarce inimile copiilor către părinții lor. Când Ioan Botezătorul și-a început slujirea, liderii religioși l-au întrebat:
„Tu cine ești?” El a mărturisit și n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul. Și ei l-au întrebat: „Dar cine ești? Ești Ilie?” Și el a zis: „Nu sunt!” „Ești prorocul?” Și el a răspuns: „Nu!”Atunci i-au zis: „Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celor ce ne-au trimis. Ce zici tu despre tine însuți?”„Eu”, a zis el, „sunt glasul celui ce strigă în pustie: ‘Neteziți calea Domnului’, cum a zis prorocul Isaia”. (Ioan 1:19-23)
Cu alte cuvinte, Ioan le spune că se pregătește pentru venirea Regelui promis de Dumnezeu, care e Hristosul sau Mesia. Mai târziu, după ce Ioan Botezătorul a fost omorât de Irod, Isus le-a spus ucenicilor Săi
Adevărat vă spun că, dintre cei născuți din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul. Totuși cel mai mic în Împărăția cerurilor este mai mare decât el. (Matei 11:11)
Cu alte cuvinte, privilegiile pe care le avem noi, ca biserică, sunt mai mari decât oricare din privilegiile de care s-au bucurat sfinții din Vechiul Testament.
Ucenicii I-au pus întrebarea următoare: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?” (Matei 17:10)
Cum se face atunci că Scripturile spun că trebuie să vină mai întâi Ilie care era considerat a fi unul dintre cei mai mari profeți din Vechiul Testament.
Drept răspuns, Isus le-a zis: "Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie și să așeze din nou toate lucrurile." (Matei 17:11)
Ioan Botezătorul era deja mort când Isus a spus aceste cuvinte, deci Isus a prezis că întâi va veni Ilie, cu alte cuvinte, Ilie se va reîntoarce înainte de revenirea lui Isus pe pământ. Așadar, cu siguranță, unul dintre cei doi martori este Ilie.
Ioan Botezătorul a venit în spiritul și puterea lui Ilie, cu alte cuvinte cei doi aveau un caracter asemănător. Erau amândoi oameni aprigi, neînfricați, impetuoși. Mai mult decât atât, erau oameni aspri, obișnuiți cu viața în sălbăticie. Nu menajau pe nimeni, spuneau lucrurilor pe nume. Când liderii religioși l-au întrebat pe Ioan dacă el e Ilie, Ioan le-a spus că nu e, declarând că el, Ioan, nu era împlinirea profeției lui Maleahi. Ilie profețit de Maleahi este în viitor. Deci, într-un sens, Ioan a fost Ilie și într-un sens nu a fost. Ioan, nu a fost împlinirea completă. Profeția se va împlini perfect când Ilie se va întoarce cu un alt martor.
Dar cine este celălalt martor? Cred că dacă Domnul ar fi vrut să știm, ne-ar fi spus foarte clar. S-au făcut multe speculații și este interesant să speculăm cine ar putea fi celălalt.
Mulți oameni cred că va fi Enoh din motivul că Enoh nu a murit. Biblia spune că:
Oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata. (Evrei 9:27)
Enoh a fost într-adevăr un profet, Iuda citează din profeția lui Enoh cu privire la venirea Domnului. Ilie și Enoh au fost doi bărbați din Vechiul Testament care nu au avut morți naturale, și astfel Enoh ar putea fi al doilea martor.
Alții au presupus că va fi Moise pentru că Moise a fost cel care a apărut cu Ilie pe Muntele Transfigurării și par a fi prieteni. Astfel, mulți îl consideră pe Moise ca fiind un posibil al doilea martor.
Vechiul Testament este împărțit în lege și profeți iar când te gândești la lege, te gândești la Moise și, în mintea evreilor, el este reprezentantul cuvântului lui Dumnezeu către om. Așadar, Moise este un candidat foarte probabil, pentru că el și Ilie reprezintă legea și profeții, Ilie este căpetenia profeților, Moise, căpetenia legii.
Când Isus le-a arătat din Scripturi ucenicilor în drum spre Emaus că Mesia a trebuit să sufere, a trecut prin lege și prin profeți, arătându-le toate scripturile care se refereau la suferința și moartea lui Mesia. Moise și Ilie sunt marii reprezentanți, reprezentantul legii și reprezentantul profeților care ar putea fi martorii trimiși la poporul evreu în acele ultime zile înainte de revenirea lui Mesia. Un alt indiciu care pare a indica identitatea celui de-al doilea martor e faptul că martorii aduc urgii asupra poporului. Moise a fost omul folosit de Dumnezeu să aducă urgiile asupra egiptenilor.
Alții cred că al doilea martor este Ioan Botezătorul. Așa cum am spus, cei doi, Ilie și Ioan au un caracter atât de asemănător, încât ar forma un duo dinamic puternic, exploziv.
Alții cred că al doilea martor ar putea fi Zaharia, din cauza afirmației îngerului în cartea Zaharia:
„Aceștia sunt cei doi unși care stau înaintea Domnului întregului pământ.” (Zaharia 4:14)
Alții cred că va fi apostolul Ioan, scriitorul cărții Apocalipsa, pentru că în ultimul verset al capitolului 10, Domnul i-a spus lui Ioan:
„Trebuie să prorocești din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi și împărați”. (Apocalipsa 10:11)
Așadar, aceștia sunt diferiții candidați pentru al doilea martor, dar dacă Dumnezeu ar fi vrut ca noi să știm, cu siguranță, ne-ar fi spus clar. Adevărul e că nu știm. Ni se spune, însă, despre slujirea lor:
Dacă umblă cineva să le facă rău, le iese din gură un foc care mistuie pe vrăjmașii lor; și dacă vrea cineva să le facă rău, trebuie să piară în felul acesta. (versetul 5)
Acest verset ne duce înapoi în istorie la Ilie, când regele Ahazia:
A trimis la el pe o căpetenie de cincizeci cu cei cincizeci de oameni ai lui. Căpetenia aceasta s-a suit la Ilie, care ședea pe vârful muntelui, și i-a zis: „Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: ‘Coboară-te!’ ” Ilie a răspuns căpeteniei peste cincizeci: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer și să te mistuie, pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Și s-a coborât foc din cer și l-a mistuit pe el și pe cei cincizeci de oameni ai lui. (2 Împărați 1:9-10)
Atunci regele a trimis un alt ofițer cu cincizeci de oameni care a spus:
„Omule al lui Dumnezeu, așa a zis împăratul: ‘Grăbește-te de te coboară!’ ” Ilie le-a răspuns: „Dacă sunt un om al lui Dumnezeu, să se coboare foc din cer și să te mistuie, pe tine și pe cei cincizeci de oameni ai tăi!” Și s-a coborât foc din cer și l-a mistuit, pe el și pe cei cincizeci de oameni ai lui. Ahazia a trimis din nou o a treia căpetenie peste cincizeci, împreună cu cei cincizeci de oameni ai săi. Această a treia căpetenie peste cincizeci s-a suit și, la sosire, și-a plecat genunchii înaintea lui Ilie și i-a zis rugându-l: „Omule al lui Dumnezeu, te rog, viața mea și viața acestor cincizeci de oameni, slujitorii tăi, să fie scumpă înaintea ta!"(2 Împărați 1: 11-13)
Și Ilie a mers cu cea de-a treia căpetenie, nu a mai chemat foc din cer. Așadar, Ilie este cunoscut ca fiind profetul care a chemat foc din cer pentru a-i mistui pe dușmani.
Ei au putere să închidă cerul, ca să nu cadă ploaie în zilele prorociei lor, (versetul 6)
Adică timp de trei ani și jumătate după calendarul babilonian, în total 1260 de zile. Vă amintiți cum profetul Ilie i-a spus regelui Ahab:
Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceștia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.” (1 Împărați 17:1)
Iar Dumnezeu a închis cerurile în timpul în care Ilie profețea, așa că a fost o secetă mare în acea perioadă. Iacov ne spune că:
Ilie era un om supus acelorași slăbiciuni ca și noi și s-a rugat cu stăruință să nu plouă, și n-a plouat deloc în țară trei ani și șase luni. Apoi s-a rugat din nou și cerul a dat ploaie și pământul și-a dat rodul. (Iacov 5:17,18)
Deci, cu siguranță, ni se arată faptul că Ilie este unul din cei doi martori, el a avut puterea de a închide cerurile ca să nu plouă.
Și au putere să prefacă apele în sânge și să lovească pământul cu orice fel de urgie ori de câte ori vor voi. (versetul 6)
Una dintre urgiile dezlănțuite împotriva Egiptului a fost transformarea apelor în sânge, râul Nil și toate celelalte râuri s-au transformat în sânge. Deci cei doi martori au puterea, ca Moise, să dezlănțuie urgii. Acesta este unul dintre motivele pentru care unii oameni cred că Moise este celălalt martor.
Apoi,
Când își vor termina mărturisirea lor, fiara care se ridică din Adânc va face război cu ei, îi va birui și-i va omorî. (versetul 7)
Observați ce ni se spune: până când își vor fi terminat mărturia, cei doi martori sunt indestructibili. Dumnezeu îi păstrează.
Eu cred că Dumnezeu are un scop pentru fiecare dintre noi iar pe măsură ce urmărim acest scop al Lui pentru viețile noastre, El ne va veghea, ne va proteja și ne va păzi până când Îi vom îndeplini scopurile. Odată ce am îndeplinit scopurile lui Dumnezeu pentru viețile noastre, cred că Domnul ne va lua acasă. De ce ar vrea El să ne lase aici, pe acest pământ putred mai mult decât este necesar?
Așadar, până la terminarea mărturiei lor, cei doi martori sunt indestructibili, dar odată ce slujba lor a fost terminată, atunci Dumnezeu i-a dat putere antihristului, fiarei, care a fost trimisă din abis și îi va omorî.
Și trupurile lor moarte vor zăcea în piața cetății celei mari, care, în înțeles duhovnicesc, se cheamă „Sodoma” și „Egipt”, unde a fost răstignit și Domnul lor.(versetul 8)
Sodoma și Egiptul sunt aici și în alte profeții ale Vechiului Testament o referire la Ierusalim. Ni se clarifică faptul că e vorba despre Ierusalim prin detaliul care ni se dă despre această cetate, unde a fost răstignit și Domnul lor.
Așadar, antihristul îi ucide pe cei doi martori și trupurile lor zac pe străzile Ierusalimului.
Și oameni din orice norod, din orice seminție, de orice limbă și de orice neam vor sta trei zile și jumătate și vor privi trupurile lor moarte și nu vor da voie ca trupurile lor moarte să fie puse în mormânt. (versetul 9)
Lumea va vedea trupurile martorilor zăcând acolo, pe străzile Ierusalimului. Spuneți-mi, cum ar fi fost posibil așa ceva înainte de televiziunea prin satelit (sau Facebook, Instagram, Tik Tok, Twitter etc))? Doi oameni care zac morți pe străzile Ierusalimului și toată lumea se uită la ei. CBS și ABC și NBC acolo cu camerele lor de filmat și, desigur, CNN. Diverse televiziuni le arată trupurile și în toată lumea oamenii văd trupurile zăcând acolo. Va fi un spectacol pe cinste.
În Israel, când o persoană moare, e îngropată în aceeași zi în care moare. Așa e obiceiul lor acolo. Ei nu îmbălsămează cadavrele, ci le îngroapă imediat în aceeași zi în care mor, sunt îngropate. Nu și acești doi, cadavrele lor sunt lăsate să zacă acolo, în timp ce toată lumea se uită la ele.
Și locuitorii de pe pământ se vor bucura și se vor veseli de ei (versetul 10)
Pământul a suferit din pricina acestor martori. Ei au închis cerul să nu plouă. Au adus urgii pe pământ, au transformat apa în sânge și astfel acești oameni vor fi inamicii publici numărul unu. Așadar, când vor vedea trupurile lor zăcând moarte în stradă, oamenii se vor bucura și va fi o petrecere. Va fi ca o sărbătoare de Crăciun în care își vor oferi cadouri unii altora.
Și locuitorii de pe pământ se vor bucura și se vor veseli de ei și își vor trimite daruri unii altora, pentru că acești doi proroci chinuiseră pe locuitorii pământului. Dar, după cele trei zile și jumătate, duhul de viață de la Dumnezeu a intrat în ei și s-au ridicat în picioare și o mare frică a apucat pe cei ce i-au văzut. Și au auzit din cer un glas tare, care le zicea: „Suiți-vă aici!” Și s-au suit într-un nor spre cer, iar vrăjmașii lor i-au văzut. (versetele 10-12)
Sunt sigur că vor spune atunci: tăiați filmarea. Opriți aparatele de filmat. Ei nu vor dori ca lumea să vadă acest lucru. Știrile încearcă în mod constant să vă ascundă o mulțime de adevăruri, vă arată doar anumite părți din poveste. Mass-media din ziua de azi nu e concepută pentru a informa ci pentru a forma opinii și pentru a controla oamenii. Reușește să facă asta prin distorsionarea știrilor și prin prezentarea acelor părți din poveste care vă produc tulburare și care vă fac să aveți o opinie puternică despre anumite lucruri.
Dacă va exista o încercare de a ascunde această întâmplare, nu va avea succes, citim că vrăjmașii vor privi cum trupurile martorilor se vor înălța într-un nor și Dumnezeu îi va primi în ceruri.
"Suiți-vă aici" sunt aceleași cuvinte care i-au fost spuse lui Ioan când a fost dus în scena cerească (capitolul 4).
În clipa aceea s-a făcut un mare cutremur de pământ și s-a prăbușit a zecea parte din cetate. Șapte mii de oameni au fost uciși în cutremurul acesta de pământ. Și cei rămași s-au îngrozit și au dat slavă Dumnezeului cerului. A doua nenorocire a trecut. Iată că a treia nenorocire vine curând. (versetele 13,14)
Țineți minte că aceasta e a doua din cele trei nenorociri și finalul celei de-a șasea trâmbițe. A treia nenorocire vine în curând.
Îngerul, al șaptelea a sunat din trâmbiță. (versetul 15)
În cadrul celei de-a șaptea trâmbițe va veni a treia nenorocire, dar ea este pentru locuitorii pământului care s-au răzvrătit împotriva autorității lui Dumnezeu. Cea de-a șaptea trâmbiță va marca punctul culminant, final, al stăpânirii omului și instaurarea împărăției lui Dumnezeu, ceea ce va fi o nenorocire pentru bărbații și femeile care nu fac parte din Împărăție. Ei vor fi stârpiți și astfel va fi un mare vai și amar atunci când Isus se va întoarce.
Unii au făcut greșeala de a identifica această a șaptea trâmbiță cu Trâmbița lui Dumnezeu care semnalează răpirea bisericii din 1 Tesaloniceni capitolul 4 și, de asemenea, cu ultima trâmbiță din 1 Corinteni capitolul 15, unde vom fi cu toții schimbați într-o clipă, într-o clipeală de ochi. Aceasta nu este răpirea bisericii, ci semnalează cea de-a doua venire a lui Isus și instaurarea împărăției lui Dumnezeu pe pământ.
Îngerul, al șaptelea a sunat din trâmbiță. Și în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăția lumii a trecut în mâinile Domnului nostru și ale Hristosului Său. Și El va împărăți în vecii vecilor.” (versetul 15)
Suntem transportați până în timpul glorios când Isus se va întoarce pentru a stabili împărăția. Trâmbița a șaptea anunță instaurarea Împărăției lui Dumnezeu pe pământ. De la sunetul celei de-a șaptea trâmbițe până la instaurarea efectivă a Împărăției, însă, va trece un timp în care se vor întâmpla câteva evenimente descrise începând din acest capitol până în cel de-al 19-lea capitol. Al 19-lea capitol ne vorbește despre venirea efectivă a lui Isus pe pământ să revendice ceea ce a cumpărat prin moartea Sa pe cruce.
Și cei douăzeci și patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu fețele la pământ și s-au închinat lui Dumnezeu și au zis: „Îți mulțumim Doamne, Dumnezeule, Atotputernice, care ești și care erai și care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare și ai început să împărătești. (versetele 16,17)
Isus a venit să răscumpere lumea pentru Dumnezeu. Lumea a aparținut inițial lui Dumnezeu, El a creat-o. Când Dumnezeu l-a creat pe om, i-a dat pământul omului să îl stăpânească, să domnească peste el, peste peștii mării, păsările cerului etc. La rândul său, Adam a cedat pământul lui satan, astfel că, în prezent, satan este stăpânul pământului. Isus a venit să răscumpere pământul și să Îl aducă înapoi în posesia lui Dumnezeu. Acesta a fost scopul venirii sale. El a spus:
Fiul omului a venit să caute și să mântuiască ce era pierdut. (Luca 19:10)
Vorbind în pilde, Isus a spus
Împărăția cerurilor se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-un ogor. Omul care o găsește o ascunde și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are și cumpără ogorul acela. (Matei 13:44)
Ogorul din pilda lui Isus este lumea, iar biserica e comoara Sa deosebită. Cine este Cel care a dat totul pentru a cumpăra lumea? Isus Și-a dat viața pentru a răscumpăra lumea de sub puterea păcatului și de sub puterea întunericului, ca să poată lua din această lume comoara, care este biserica Sa, oamenii Lui.
După ce a postit 40 de zile în pustie, la începutul lucrării Lui, Isus a fost ispitit de satan de trei ori. La a treia încercare,
Diavolul L-a dus apoi (pe Isus) pe un munte foarte înalt, I-a arătat toate împărățiile lumii și strălucirea lor și I-a zis: „Toate aceste lucruri Ți le voi da Ție, dacă Te vei arunca cu fața la pământ și Te vei închina mie”. (Matei 4:8,9)
Isus a venit să răscumpere lumea și să o aducă înapoi în posesia lui Dumnezeu, dar prețul răscumpărării a fost sângele Său.
...nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană. (1 Petru 1:18,19)
Satan, Îi sugerează lui Isus, că nu este necesar să aleagă calea crucii. Calea lui Dumnezeu nu este necesară. Putem să o scurtăm. Tot ce trebuie să faci este să te închini mie, Îi spune diavolul. Îți voi da împărățiile acum.
„Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: ‘Domnului, Dumnezeului tău să te închini și numai Lui să-I slujești’.” (Matei 4:10)
Satan se lăuda că împărățiile sunt ale lui și Isus nu l-a contrazis. El l-a numit pe satan prințul acestei lumi. Pavel îl numește dumnezeul acestei lumi.
Așadar cea de-a șaptea trâmbiță vestește venirea Împărăției lui Dumnezeu. A sosit vremea ca Isus să-și revendice posesiunea cumpărată. El a cumpărat lumea acum aproape 2000 de ani, și totuși nu a revendicat-o încă. În cartea Evrei, ni se spune despre Isus că a fost făcut puțin mai prejos decât îngerii pentru a suferi moartea. Ca Dumnezeu, El nu putea să moară, astfel a fost făcut puțin mai prejos decât îngerii pentru a suferi moartea.
Dar pe Acela care a fost făcut pentru „puțină vreme mai prejos decât îngerii”, adică pe Isus, Îl vedem „încununat cu slavă și cu cinste” din pricina morții pe care a suferit-o, pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți. (Evrei 2:9)
Cu alte cuvinte, El a luat asupra Sa natura umană. El a rămas Dumnezeu, dar a luat natura umană pentru ca acea parte să sufere moartea. După ce a suferit moartea, Dumnezeu L-a înălțat pe Isus și I-a supus toate lucrările Lui.
L-ai încununat cu slavă și cu cinste, L-ai pus peste lucrările mâinilor Tale, toate le-ai supus sub picioarele Lui.” În adevăr, dacă i-a supus toate, nu i-a lăsat nimic nesupus. Totuși, acum, încă nu vedem că toate îi sunt supuse. (Evrei 2:7)
Cu toate că toate I-au fost supuse, încă satan este stăpânul acestei lumi întunecate în care trăim. Dar în momentul în care a șaptea trâmbiță va suna, Isus vine să revendice ceea ce a cumpărat.
Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morți, să răsplătești pe robii Tăi proroci, pe sfinți și pe cei ce se tem de Numele Tău, mici și mari, și să prăpădești pe cei ce prăpădesc pământul!” (versetul 18)
Deschideți Biblia la Evanghelia după Matei, capitolul 25, de la versetul 31, unde Isus ne vorbește despre momentul în care va veni în slava Sa.
Când va veni Fiul omului în slava Sa, cu toți sfinții îngeri, va ședea pe scaunul de domnie al slavei Sale. Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărți pe unii de alții cum desparte păstorul oile de capre; și va pune oile la dreapta, iar caprele la stânga Lui. Atunci, Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: ‘Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, de moșteniți Împărăția, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete și Mi-ați dat de băut; am fost străin și M-ați primit; am fost gol și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță și ați venit pe la Mine.’Atunci, cei neprihăniți Îi vor răspunde: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând și Ți-am dat să mănânci sau fiindu-Ți sete și Ți-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin și Te-am primit sau gol și Te-am îmbrăcat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță și am venit pe la Tine? Drept răspuns, Împăratul le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut.’ Apoi va zice celor de la stânga Lui: ‘Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care a fost pregătit Diavolului și îngerilor lui! Căci am fost flămând, și nu Mi-ați dat să mănânc; Mi-a fost sete, și nu Mi-ați dat să beau; am fost străin, și nu M-ați primit; am fost gol, și nu M-ați îmbrăcat; am fost bolnav și în temniță, și n-ați venit pe la Mine.’ Atunci, Îi vor răspunde și ei: ‘Doamne, când Te-am văzut noi flămând sau fiindu-Ți sete, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit?’ Și El, drept răspuns, le va zice: ‘Adevărat vă spun că, ori de câte ori n-ați făcut aceste lucruri unuia dintr-acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie nu Mi le-ați făcut.’ Și aceștia vor merge în pedeapsa veșnică, iar cei neprihăniți vor merge în viața veșnică.” (Matei 25:31-46)
Două destine: viața veșnică sau pedeapsa veșnică. Vă aflați într-una dintre cele două mulțimi. La cea de-a șaptea trâmbiță, cei douăzeci și patru de bătrâni declară că a venit ziua judecății,
a venit vremea să judeci pe cei morți, să răsplătești pe robii Tăi proroci, pe sfinți și pe cei ce se tem de Numele Tău, mici și mari, și să prăpădești pe cei ce prăpădesc pământul!” (versetul 18)
Unul dintre numele lui satan este Distrugătorul. El a distrus pământul. El distruge vieți. Când vă uitați la lumea de astăzi, vedeți câte vieți de oameni sunt distruse de păcat. Satan este distrugătorul. Vedeți cum omul distruge pământul, dar acesta nu va fi salvat de Al Gore sau de activiștii care se luptă să salveze planeta. Domnul va interveni și va salva.
Și Templul lui Dumnezeu, care este în cer, a fost deschis (versetul 19)
Amintiți-vă, templul pământesc era un model după cel ceresc. Dumnezeu i-a dat proiectul, dimensiunile cortului întâlnirii lui Moise și Dumnezeu i-a spus să se asigure că îl va face exact așa cum a fost instruit.
Ni se spune în cartea Evrei că lucrurile din templul pământesc sunt un model al templului lui Dumnezeu din ceruri. Așadar Ioan vede templul ceresc deschis.
Și s-a văzut chivotul legământului Său, în Templul Său. (versetul 19)
Acesta nu este chivotul legământului de pe pământ care era modelul pe care Moise îl făcuse și îl pusese în cortul întâlnirii și care a fost pus mai târziu în templul construit de Solomon. Unde se află acel chivot, nu știm. Sunt evrei care spun că știu unde este și că la momentul potrivit îl vor scoate la iveală când își vor reconstrui templul.
Se spune că chivotul legământului a fost dus în Etiopia de Ieremia, care l-a dus acolo înainte ca Nebucadnețar să se întoarcă la Ierusalim pentru a distruge templul. Chivotul nu a fost pus niciodată în templul reconstruit de Ezra și nici în templul care a fost renovat de Irod cel Mare. Adevăratul chivot al legământului se află în ceruri.
Și au fost fulgere, glasuri, tunete, un cutremur de pământ și o grindină mare. (versetul 19)
În capitolele viitoare ni se vor da unele detalii referitoare la perioada dinaintea și după instalarea pe pământ a Împărăției lui Dumnezeu, începând cu capitolul 12 până în capitolul 20. Se vor amplifica și se vor detalia unele lucruri care au legătură cu cea de-a șaptea trâmbiță și cu revenirea Domnului și cu domnia Sa asupra împărăției în vecii vecilor. Urmează deci capitolul 12, un capitol fascinant, deoarece se ocupă de evenimentele care vor avea loc în ultima jumătate a celor trei ani și jumătate din perioada marelui necaz.
Să ne rugăm:
Tată îți suntem recunoscători pentru înțelegerea pe care ne-ai dat-o, că nu ne-ai lăsat, Doamne, fără un plan, fără o hartă. Tu ne-ai trasat o hartă cu ceea ce ne rezervă viitorul. Doamne, ne dăm seama că ne îndreptăm cu toții spre aceste ultime zile. Scena a fost pregătită. Toate elementele sunt la locul lor. Așteptăm, Doamne, ca Tu să vii și să ne iei acasă, să fim cu Tine în Împărăția Cerurilor, ca să începi ultima perioadă de șapte ani pe pământ, perioada de curățire și purificare a lui pentru revenirea Domnului nostru. Tată, ne dăm seama că destinele noastre sunt fie cu Tine în împărăția luminii, fie cu satan în împărăția întunericului. Mulțumim pentru invitația pe care ne-ai făcut-o de a veni la Tine și de a primi viața. Doamne, ajută-ne să primim cu bucurie această invitație. În numele lui Isus, Amin.
