Apocalipsa, capitolul 3 (podcast)
Să deschidem Biblia la capitolul 3 din Apocalipsa, unde Isus își continuă mesajele către biserică. După cum am arătat, Isus se adresa bisericilor care existau la acea vreme în Asia Mică, cele șapte biserici care înfățișează Biserica în întregimea ei.
Mai existau și alte biserici în Asia Mică ce nu sunt enumerate. A existat biserica din Colose, la care Pavel a scris scrisoarea către coloseni. A existat o biserică în Hierapolis care este, de asemenea, menționată în Noul Testament, dar Domnul alege șapte biserici pentru a ne oferi o imagine de ansamblu, completă a Bisericii.
Nu numai că scrisorile au fost adresate celor șapte biserici care existau, dar ele au acoperit și cele șapte perioade ale istoriei bisericii, așa cum am observat până acum. Domnul ne-a oferit un fel de schiță a viitorului bisericii, a istoriei bisericii, mai mult sau mai puțin în avans, o schiță a etapelor prin care va trece biserica.
Există un al treilea tip de aplicare a scrisorilor, anume fiecare dintre bisericile cărora li se adresează există astăzi într-o formă sau alta, astfel încât toate mesajele adresate celor șapte biserici au o aplicație pentru biserica de astăzi. Există ceva în fiecare dintre mesaje pentru noi.
Așadar, așa cum a spus Isus: cine are urechi de auzit, să asculte ce le spune Duhul bisericilor.
Apocalipsa, capitolul trei:
Îngerului Bisericii din Sardes scrie-i: ‘Iată ce zice Cel ce are cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu și cele șapte stele: Știu faptele tale: că îți merge numele că trăiești, dar ești mort. (versetul 1)
Nu e o prezentare prea grozavă a bisericii. Sardes era un oraș construit în vârful unui platou, care se găsea la circa 457 m deasupra unei văi. Semăna mult cu Masada, în sensul că avea stânci abrupte pe fiecare parte și nu exista decât o singură cale de acces în oraș, o cărare îngustă până în vârf. Aceasta era singura intrare în oraș. Locuitorii din Sardes credeau că orașul lor era impenetrabil, imposibil de cucerit. Așadar, ei trăiau cu un sentiment de siguranță și securitate.
Sardes a fost un oraș foarte bogat. La începuturile sale, unul dintre primii regi ai acestui oraș, era faimos pentru talentul pe care îl avea să prospere din punct de vedere material, se părea că tot ce atingea se transforma în aur, asemenea cu miticul rege Midas.
Când imperiul persan era puternic și cucerea națiuni, regele orașului Sardes a decis să pornească la război împotriva Persiei. El a consultat Oracolul din Delfi, în Grecia, și a primit mesajul de la Oracol că dacă va face o campanie împotriva perșilor, un mare imperiu va cădea. Încurajat de acest mesaj de la Oracol și-a trimis trupele spre Persia. A fost învins cu desăvârșire, și atunci s-a retras în cetatea lui fortificată. Ceea ce nu și-a dat seama a fost că imperiul despre care Oracolul a spus că va cădea va fi al său. Oracolul nu a clarificat acest lucru. Cir, împăratul Persiei l-a urmărit până în orașul Sardes și a oferit o recompensă mare acelui soldat care ar putea cuceri orașul.
Unul dintre soldații persani a observat că pe vârful fortăreței se află o strajă care era cât pe ce să adoarmă. În timp ce moțăia, gărzii i-a căzut coiful într-o crăpătură în stâncă. Soldatul a urmărit omul cum coboară prin această crăpătură în zona în care îi căzuse coiful, l-a văzut recuperându-l și urcând înapoi. Soldatul persan s-a gândit că probabil acolo era drumul de acces în oraș, prin acea crăpătură. Noaptea, el a condus un contingent de soldați prin acea fisură. Au escaladat zidul și au constatat că toată lumea dormea în oraș. Nu era nici o gardă pe ziduri. Nu era nici o gardă în oraș, iar ei au reușit să cucerească orașul în timp ce orașul dormea.
Sardesul a fost cucerit de două ori. A doua oară când a fost cucerit, istoria primei cuceriri s-a repetat.Locuitorii din Sardes se simțeau atât de protejați în această fortăreață încât nu aveau nici un paznic, nici măcar pe drumul care ducea spre fortăreață. Și astfel, cetatea a fost cucerită și a doua oară. S-a întâmplat pentru că nu stăteau de pază, nu au fost vigilenți. Acest lucru va deveni important în mesajul către biserica din Sardes.
Isus Se descrie folosind o imagine din primul capitol din Apocalipsa, ca fiind Cel care are cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu. Am văzut cum profetul Isaia în capitolul 11 al profeției lui ne vorbește despre cele șapte lucrări ale Duhului lui Dumnezeu în viața lui Mesia, Isus. Este această lucrare desăvârșită, completă a Duhului în viața lui Hristos, de la care avem conceptul celor șapte duhuri ale lui Dumnezeu, nu înseamnă că există șapte duhuri sfinte. Această noțiune va reveni când vom intra în capitolul patru. Numărul șapte este semnificativ și vorbește despre completitudine, întregire despre lucrarea completă a Duhului în viața lui Isus.
Cele șapte stele sunt slujitorii celor șapte biserici cărora li se adresează.
Știu faptele tale: că îți merge numele că trăiești, dar ești mort. (versetul 1)
Când te uiți la biserica din Sardes ca perioadă istorică a bisericii, ea este biserica reformei. S-a născut în anii 1500 și există până în prezent, reforma protestantă.
Reforma protestantă a început ca o mișcare puternică a Duhului Sfânt și avem nume mari precum Luther și Calvin, Knox, Zwingley și Huss, toate aceste nume ale unor mari reformatori. Deși biserica protestantă s-a născut printr-o minunată reînnoire a Scripturilor și o dragoste pentru Scripturi, totuși s-a dezvoltat curând într-o structură organizațională. Așa cum spune Domnul mai departe în Apocalipsa,
Veghează și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite (complete) înaintea Dumnezeului Meu. (versetul 2)
Nu am găsit lucrările/faptele tale desăvârșite sau folosind cuvântul din textul original, complete. Reforma protestantă nu a fost o reformă totală sau completă. Reformatorii au continuat multe din tradițiile babiloniene, practici ale bisericii tradiționale, în biserica protestantă și astfel, ea a devenit în curând un protestantism mort. Multe dintre marile confesiuni, cândva vii în lucrurile lui Dumnezeu, au devenit astăzi moarte.
Domnul spune: fiți vigilenți, vegheați.
Așa cum am spus, cetatea Sardes a căzut de două ori pentru că nu au fost vigilenți. Iar acum El spune bisericii:
Veghează și întărește ce rămâne, care e pe moarte, căci n-am găsit faptele tale desăvârșite (adică complete) înaintea Dumnezeului Meu. (versetul 2)
Botezul copiilor nu este o învățătură scripturală și nici nu vedem vreo practică a botezului copiilor în Scripturi. A fost o invenție a bisericii tradiționale. Practica a fost împrumutată de la religia babiloniană.
Să ne aducem aminte că romanii erau profund implicați într-un sistem religios care își trăgea originile din misterele Babilonului. Multe din practicile religiei babiloniene au fost importate în religia păgână a romanilor apoi în creștinism. Biserica tradițională a luat sărbătorile păgâne și le-au dat nume creștine, spunând că ele reprezintă acum evenimente creștine.
De exemplu, romanii sărbătoreau Saturnalia, o sărbătoare în cinstea zeului Saturn, unul din zeii romanilor. Această sărbătoare a fost împrumutată din religia babiloniană antică și era de fapt sărbătoarea nașterii zeului babilonian Tammuz din mama sa Semiramis. Semiramis era numită mama lui Dumnezeu. Tammuz era venerat ca zeu în religia babiloniană. În imaginile antice babiloniene, mama Semiramis și copilul zeu Tammuz erau împreună având aureole deasupra capetelor.
Romanii sărbătoreau Saturnalia o festivitate la care consumau multă băutură și aprindeau focuri de tabără. În jurul datei de 25 decembrie, aveau o petrecere mare, la care își ofereau cadouri, la care se îmbătau și făceau orgii.
Când au făcut din creștinism religia de stat, romanii au luat această sărbătoare păgână, Saturnalia, și au făcut din ea ziua de naștere a lui Isus deși nu există nici o indicație în Scripturi despre când s-a născut Isus. Șansele ca El să se fi născut pe 25 decembrie sunt foarte mici, în condițiile în care avem dovada scrisă în Biblie că păstorii își păzeau turmele noaptea în câmpie în noaptea în care s-a născut El. Păstorii în Israel nu mai stăteau în câmpie cu turmele după finalul lunii Octombrie. Așadar, este doar o dată împrumutată de la religiile păgâne.
Cuvântul Paște vine de la zeița păgână Astarte sau Iștar. Sărbătoarea în cinstea ei era la echinoxul de primăvară, când se sărbătorea noua viață. Pentru că oul reprezintă viața perpetuată, cei ce se închinau lui Astarte colorau ouăle și organizau diverse petreceri în jurul ouălor colorate.
Biserica a adoptat această sărbătoare luând numele de la Iștar sau Astarte și a făcut din ea sărbătoarea Paștilor, sărbătorind învierea lui Isus Hristos de Paște. Au preluat și tradiția ouălor colorate.
Când a avut loc reforma protestantă, reformatorii au preluat multe dintre aceste practici care își au originea în religia antică babiloniană. Vom vedea și mai bine acest lucru când vom ajunge la capitolul 17 și vom citi despre taina Babilonului. Pe măsură ce vom studia, vom vedea comparațiile extraordinare dintre religia babiloniană și religia statului bisericesc care a fost stabilită sub împăratul roman Constantin.
Reformatorul Luther a preluat botezul copiilor deși nu există o bază biblică pentru el. Prin această practică oamenii sunt făcuți să creadă că sunt mântuiți dacă sunt botezați și nu e necesară nașterea din nou.
Există mulți oameni astăzi în cadrul bisericii protestante care deoarece au fost botezați când erau copii, simt că sunt creștini. Părinții lor i-au botezat și au certificatul de botez ca dovadă, cu toate că viața lor nu reflectă absolut nimic din creștinism și nu trăiesc cu adevărat pentru Isus. Le merge numele că sunt vii, dar, în realitate, din punct de vedere spiritual, sunt morți pentru că se încred într-o speranță falsă, speranța că sunt salvați pentru că au fost botezați când erau copii. După ce descoperă ce înseamnă nașterea din nou, mulți oameni, vor să fie botezați din nou deși au fost botezați în copilărie, pentru că primul botez nu a fost decizia lor personală ci a fost decizia părinților lor.
Este interesant faptul că în multe biserici în care se practică botezul copiilor după ceremonia de botez se organizează o petrecere mare la care uneori există multă băutură și beție. Le merge numele că sunt vii, dar în realitate sunt morți.
O mare parte din influența babiloniană a fost preluată în biserica protestantă la reforma protestantă.
Și Domnul a spus: N-am găsit faptele tale desăvârșite (adică complete) înaintea Dumnezeului Meu. În reformă nu a existat o ruptură completă cu păgânismul din biserica tradițională. Și astfel, Domnul spune:
Adu-ți aminte dar cum ai primit și auzit! (versetul 3)
Deci, cu alte cuvinte, ar fi bine pentru bisericile care s-au născut din reforma protestantă dacă s-ar întoarce și și-ar aminti originile, mesajul glorios dat de Dumnezeu lui Luther când a ieșit din biserica catolică, mesajul că cei neprihăniți vor trăi prin credință. Dacă se vor întoarce la Luther, care a scris despre darurile Duhului în Biserică și puterea Duhului Sfânt și toate comentariile sale extraordinare pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, dacă biserica s-ar întoarce la asta, ar fi binecuvântată și ar beneficia. Domnul îi încurajează să-și amintească de rădăcinile lor.
Dacă biserica prezbiteriană s-ar întoarce la John Knox, dacă biserica metodistă s-ar întoarce la John Wesley, dacă s-ar întoarce la începuturi și și-ar aduce aminte cum au primit sau cum au început, dar cât de mult s-au îndepărtat aceste biserici de originile lor. E trist, dar Wesley nu ar fi binevenit în majoritatea bisericilor metodiste de astăzi.
Adu-ți aminte dar cum ai primit și auzit! Ține și pocăiește-te! Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine. (versetul 3)
Importanța vegherii este ideea principală aici. Dacă credincioșii nu veghează, venirea Domnului pentru ei e ca un hoț. Când Domnul Isus a dat învățătura cu privire la venirea Sa din nou pentru biserică, cu privire la răpirea bisericii, a spus:
Să știți că, dacă ar ști stăpânul casei la ce oră din noapte va veni hoțul, ar veghea și n-ar lăsa să-i spargă casa.De aceea, și voi fiți gata; căci Fiul omului va veni în ceasul în care nu vă gândiți. (Matei 24:43, 44)
Când Pavel a scris bisericii din Tesalonic, a spus că venirea Domnului e ca un hoț în noapte, dar apoi, specifică:
Dar voi, fraților, nu sunteți în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoț. Voi toți sunteți fii ai luminii și fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopții, nici ai întunericului. De aceea să nu dormim ca ceilalți, ci să veghem și să fim treji. Căci cei ce dorm, dorm noaptea, și cei ce se îmbată, se îmbată noaptea. Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoșa credinței și a dragostei și să avem drept coif nădejdea mântuirii. (1 Tesaloniceni 5:4-7)
Așadar, avertismentul adresat bisericii din Sardes spune că din cauza faptului că era adormită, din cauza letargiei spirituale în care se afla, va fi luată prin surprindere atunci când va veni Domnul. Și, bineînțeles, implicația este că nu vor fi luați când biserica va fi răpită dacă nu veghează.
Dacă nu veghezi, voi veni ca un hoț și nu vei ști în care ceas voi veni peste tine. Totuși ai în Sardes câteva nume care nu și-au mânjit hainele. Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici. (versetele 3,4)
Bisericile care s-au născut din reforma protestantă nu sunt toate rele. Există niște slujitori minunați în biserica luterană, în bisericile prezbiteriene. Dar, din păcate, când te uiți la biserica rezultată din reformă, în ansamblu, aceasta a devenit foarte rece, foarte formală, foarte ritualică și deși îi merge numele că trăiește, e moartă.
Ei vor umbla împreună cu Mine, îmbrăcați în alb, fiindcă sunt vrednici.
În fiecare biserică există biruitori, nu trebuie să neglijăm faptul că Dumnezeu are oameni ai Lui în toate bisericile.
Cel ce va birui va fi îmbrăcat astfel în haine albe. Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui. (versetul 5)
Cei care țin foarte strict la ideea de siguranță veșnică, adică cei ce cred că odată ce L-au primit pe Isus Hristos sau au fost mântuiți, nu se pot pierde niciodată, indiferent de ceea ce fac, au mari dificultăți cu acest verset.
Este interesant să ascultăm comentariile lor și să vedem cum încearcă să ocolească ce spune Isus.
Isus a spus: "Celui ce va birui nu-i voi șterge numele din cartea vieții". Este posibil ca numele unei persoane să fie șters din cartea vieții? Dacă nu este posibil, atunci cuvintele lui Isus sunt total lipsite de sens. De ce ar face El o astfel de sugestie dacă un astfel de lucru nu este posibil.
Aș descuraja pe oricine care trăiește în păcat să se consoleze cu faptul că odată, cândva, într-un moment emoțional a ridicat mâna că vrea să fie mântuit, l-aș descuraja să se încreadă în acea experiență că este salvat în acest moment. Mântuirea nu este niciodată o experiență la timpul trecut. O relație cu Isus nu ar trebui să fie niciodată la timpul trecut. Trebuie să fie la timpul prezent.
Și nu vă lăsați înșelați. Dacă umblați după firea pământească și sunteți implicați în lucrurile firii, nu aveți nici o siguranță că veți fi în împărăția cerurilor. Când Pavel le-a scris efesenilor, le-a transmis un avertisment foarte serios. El a spus:
Trăiți în dragoste (dragostea agape, dragostea dumnezeiască), după cum și Hristos ne-a iubit și S-a dat pe Sine pentru noi „ca o ofrandă și ca o jertfă de bun miros” lui Dumnezeu. Curvia sau orice altfel de necurăție, sau lăcomia de avere nici să nu fie pomenite între voi, așa cum se cuvine unor sfinți. Să nu se audă nici cuvinte porcoase, nici vorbe nechibzuite, nici glume proaste, care nu sunt cuviincioase, ci mai degrabă cuvinte de mulțumire. Căci știți bine că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n-are parte de moștenire în Împărăția lui Hristos și a lui Dumnezeu. Nimeni să nu vă înșele cu vorbe deșarte, căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători. (Efeseni 5:2-6)
Scriindu-le Galatenilor, Pavel a spus:
Zic dar: umblați conduși de Duhul Sfânt și nu împliniți poftele firii pământești. Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul, împotriva firii pământești; sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți. Dacă sunteți călăuziți de Duhul, nu sunteți sub Lege. Și faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, invidiile, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. (Galateni 5:16-21)
Dacă ești implicat în aceste lucruri, nu ai nici o asigurare a vieții veșnice. Nu aveți nici o asigurare că veți avea parte de Împărăția lui Dumnezeu.
Din nou, Pavel a spus cam același lucru bisericii din Corint.
Nu știți că cei nedrepți nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu? Nu vă înșelați în privința aceasta: nici curvarii, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici prostituații, nici homosexualii, nici hoții, nici cei lacomi, nici bețivii, nici defăimătorii, nici hrăpăreții nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați unii din voi! Dar ați fost spălați, ați fost sfințiți, ați fost socotiți neprihăniți în Numele Domnului Isus Hristos și prin Duhul Dumnezeului nostru. (1 Corinteni 6:9-11)
Așadar suntem avertizați să nu ne înșelăm. Doctrina securității veșnice este un subiect care a fost dezbătut în cercurile teologice încă de când a apărut Calvin cu institutele sale de teologie. Dar, ca slujitor al lui Dumnezeu, nu vreau să fiu vinovat că ofer cuiva o falsă siguranță. Nu vreau să te asigur că acum ești mântuit, poți să trăiești oricum dorești, că nu contează dacă ești implicat în pornografie, sau dacă ești implicat în imoralitate sexuală, că ai fost salvat. Și când vei sta în fața tronului mare și alb al judecății lui Dumnezeu și vei fi condamnat, nu vreau să arăți spre mine și să spui: "Pastore, mi-ai dat o siguranță falsă".
Pavel a spus să nu ne înșelăm: dacă faci aceste lucruri păcătoase, nu ai parte de Împărăția lui Dumnezeu. Și vreau să fiu cât se poate de clar. Cred că este posibil să devii apostat, adică să întorci spatele unei experiențe pe care ai avut-o cândva cu Dumnezeu.
Cunosc oameni care au făcut acest lucru, oameni pe care, când eram tânăr, îi admiram și îi priveam ca pe niște mari oameni ai lui Dumnezeu, evangheliști puternici.
Mă gândesc la Charles Templeton, care a fost implicat în Tineri pentru Hristos. M-aș fi dus oriunde ca să-l ascult. Era dinamic. Avea putere și mulți oameni și-au pus încrederea în Isus Hristos la întâlnirile lui. A fost asociatul lui Billy Graham, faimosul evanghelist, în primii lui ani în slujba lui Dumnezeu. Apoi a mers în Canada și a ținut întâlniri mari acolo, a devenit pastor al unei biserici din Toronto. Recent a scris o carte în care renunță total la credința în Isus Hristos. A renunțat chiar la credința în Dumnezeu, este ateu, denunță în totalitate primele sale mărturisiri de credință și caută prin această carte să aducă îndoială și necredință în mințile oamenilor.
Nu pot să cred că el este un copil al lui Dumnezeu și că dacă ar muri în această noapte, Domnul ar trece cu vederea acest lucru și l-ar salva oricum pentru că a făcut cândva o mărturisire de credință. Cred că face parte din acea categorie pe care Isus i-a avertizat că le va șterge numele din cartea vieții.
Domnul avertizează biserica din Sardes că era în pericol să fie ștearsă din Cartea Vieții. Dar Domnul a spus că celui ce va birui,
Nu-i voi șterge nicidecum numele din cartea vieții și voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu și înaintea îngerilor Lui.
Isus a spus:
pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri; dar de oricine se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, Mă voi lepăda și Eu înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri. (Matei 10:32,33)
Lepădarea de Isus este un lucru îngrozitor. Sub presiune, a te lepăda de Domnul este un lucru teribil. Petru a fost vinovat de acest păcat teribil, dar există iertare. S-ar putea ca sub presiune să-ți fi negat relația cu Isus, dar există iertare.
Petru a fost iertat și Dumnezeu l-a folosit într-un mod măreț la nașterea bisericii.
Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul. (versetul 6)
În continuare, Isus se adresează Bisericii din Filadelfia. Biserica din Filadelfia a durat mai mult decât celelalte biserici, cu excepția Smirnei. În Smirna există o biserică creștină până în prezent.
Biserica din Filadelfia a rezistat până în jurul anului 1300, când au venit turcii și i-au ucis pe creștinii rămași acolo și le-au distrus biserica. Acolo există ruinele unei capele bizantine până în zilele noastre. Este cam tot ce a mai rămas din vechiul oraș Filadelfia.
Îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i:‘Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ține cheia lui David, Cel ce deschide și nimeni nu va închide, Cel ce închide și nimeni nu va deschide: Știu faptele tale: iată ți-am pus înainte o ușă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și n-ai tăgăduit Numele Meu. (versetele 7,8)
Cred că Domnul ne conduce deseori prin deschiderea și închiderea ușilor, a oportunităților. Atunci când Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne ghideze viețile, cred că El ne conduce deseori deschizând o ușă de oportunitate pentru noi. Cred că Dumnezeu ne oprește adesea închizând o ușă de oportunitate. Nu cred că atunci când Dumnezeu închide o ușă, trebuie să încercăm să deschidem ușa cu forța sau să o dărâmăm.
Am învățat să accept pur și simplu ușile închise la fel de bine ca ușile deschise. Am învățat să recunosc când pur și simplu Dumnezeu a închis o ușă. Și când se întâmplă asta, pleci în altă direcție.
Ca acel copil care a petrecut câteva luni în construirea unei machete de velier, având fiecare detaliu la perfecție. După ce a construit macheta și a pus toate catargele pe ea, a dus-o la iaz. A pus-o în apă, a reglat pânzele și cârma astfel încât să poată traversa lacul. A privit mica machetă cu pânze cum pornea pe lac și a fugit în jurul lacului să își întâmpine barca. Dar în timp ce alerga, privind la bărcuța lui cu pânze, a venit o rafală de vânt și a doborât-o, scufundând-o în mijlocul iazului. S-a uitat în sus și a spus: poate că e totuși o idee mai bună să înalț un zmeu.
Așadar, dacă Dumnezeu închide o ușă, nu încercați să o dărâmați, Dumnezeu are altceva în minte. Și am învățat că felul acesta de a trăi este grozav, să Îl lași pe Dumnezeu să deschidă uși, să îl lași pe Dumnezeu să închidă uși. Înlătură multă presiune.
Dumnezeu a spus: ți-am pus înainte o ușă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puțină putere și ai păzit Cuvântul Meu și n-ai tăgăduit Numele Meu.
Biserica din Filadelfia este biserica din zilele din urmă, nu este o confesiune. Sunt și biserici denominaționale, dar este vorba despre biserica credincioasă, care a fost și a rămas credincioasă învățăturii Cuvântului lui Dumnezeu. Nu sunt prea multe astăzi, dar există acele biserici, în care pastorii îi învață Cuvântul lui Dumnezeu pe oameni, îi învață cu credincioșie cuvântul lui Dumnezeu. Aceștia nu sunt puternici, nu întorc lumea cu susul în jos. Ar vrea să fie, dar Domnul a spus că au puțină putere. Asta nu înseamnă că vor deveni o putere și o influență în lume, Dumnezeu le-a dat puțină putere.
Ce important este să ținem cuvântul Lui și să nu ne lepădăm de numele Lui. Domnul a spus:
Iată că îți dau din cei ce sunt în sinagoga Satanei, care zic că sunt iudei și nu sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale și să știe că te-am iubit. (versetul 9)
Într-o zi poporul evreu va recunoaște că strămoșii lor au făcut cea mai mare și mai tragică greșeală din istoria națiunii când nu au recunoscut că Isus e Mesia, Cel promis. Acest lucru va avea loc în timpul necazului cel mare, când omul pe care l-au aclamat ca fiind Mesia se va dovedi a fi antihristul. Iar când acesta va sta în templul reconstruit declarând că este Dumnezeu, ei vor recunoaște atunci că au fost înșelați și se vor întoarce la Isus Hristos în număr mare și vor recunoaște adevărul bisericii.
Așa că Domnul a spus: iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale și să știe că te-am iubit.
Dumnezeu și Isus Hristos iubesc biserica. În biserică, nu există naționalitate și nu ar trebui să existe niciodată nici un fel de diferențe etnice, pentru că în Hristos, toți suntem una.
nu mai este nici grec, nici iudeu, nici barbar, nici scit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul și în toți. (Coloseni 3:11)
Acum, Domnul promite
Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului. (versetul 10)
Referința aici e la necazul cel mare. Cea mai mare parte a cărții Apocalipsa se va ocupa de detaliile perioadei marelui necaz.
De la capitolul șase până la capitolul 18 din cartea Apocalipsa, ni se vor da detalii despre evenimentele care vor avea loc în doar trei ani și jumătate. În acești ultimi trei ani și jumătate înainte ca Isus să vină cu biserica Sa pentru a instaura Împărăția lui Dumnezeu pe pământ, lumea va trece printr-o baie de sânge. Va fi o perioadă de mari necazuri, așa cum lumea nu a mai văzut și nu va mai vedea niciodată.
Pe măsură ce vom parcurge descrierile din cartea Apocalipsa, recunoscând că Ioan a văzut toate acestea într-o viziune, să ne aducem aminte că Ioan a trăit cu aproape 2000 de ani în urmă. Armele de război care au fost dezvoltate mai târziu, mijloacele de distrugere a omenirii îi erau total necunoscute lui Ioan. Așa că, atunci când el vede aceste mijloace de distrugere, când vede aceste bătălii, le vede prin ochii unui om care a trăit acum 2000 de ani, care nu a văzut niciodată un avion, care nu a văzut niciodată un tanc, care nu a văzut niciodată armele războiului modern.
El face tot posibilul să le descrie cu lucruri care îi erau familiare la acea vreme. Dar, pe măsură ce intrăm în imagini și descrieri, putem vedea cum acestea se aplică la multe dintre armele moderne și la războiul modern și chiar la bombele atomice și nucleare și la mijloacele de distrugere în masă care vor fi dezlănțuite în acești ultimi trei ani și jumătate în care Dumnezeu își va revărsa mânia și judecata asupra acestei lumi. În acea vreme, lumea va vedea o perioadă de teroare și groază cum nu a mai fost niciodată.
Citim despre evenimente din istorie, bătălii oribile, atrocități oribile, masacre oribile, dar nimic nu a avut loc în istorie care să se poată compara cu ceea ce se va întâmpla în viitor când mânia lui Dumnezeu se va revărsa pe pământ. Citim despre mânia lui Dumnezeu revărsată asupra lumii pe vremea lui Noe, în timpul marelui potop, în distrugerea tuturor oamenilor care trăiau pe pământ.
Citim despre mânia Lui în distrugerea Sodomei și a Gomorei, când Dumnezeu a plouat cu foc și pucioasă din cer. Citim despre ea în distrugerea Ierusalimului, de către romanii lui Titus, în cartea lui Flaviu Josephus, numită Antichitățile evreilor. Au avut loc lucruri oribile, atrocități, dar nu există nimic în istorie care să egaleze ceea ce va veni.
Iată însă, speranța binecuvântată pe care Isus o dă bisericii din Filadelfia:
Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu de ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului. (versetul 10)
Când Biblia vorbește despre necazul cel mare, când vorbește despre mânia lui Dumnezeu care va fi revărsată, întotdeauna precizează că aceasta va fi revărsată asupra celor răi, asupra celor nelegiuiți.
Pavel spune,
Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor. (Romani 1:18)
Bisericii, Isus îi promite: fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu.
În Luca 21, când ucenicii i-au cerut lui Isus să le spună care sunt semnele care vor preceda distrugerea templului și semnele care vor preceda venirea Sa la sfârșitul veacului, Isus le-a spus că vor vedea Ierusalimul înconjurat de armata romană și atunci când se va întâmpla asta, trebuie să fugă din Ierusalim. Apoi a început să le vorbească despre semnele celei de-a doua veniri ale Sale, vorbindu-le despre acest mare necaz. A vorbit despre lucrurile oribile care se vor întâmpla, despre evenimentele cataclismice, nu doar despre războaie mondiale, nu doar despre națiuni împotriva altor națiuni cu arme de tip modern care distrug omenirea. A vorbit și despre evenimente cataclismice în natură, vânturi violente, cutremure, pandemii care vor zgudui lumea în diferite locuri.
Mai mult, vor fi evenimente chiar în ceruri, când luna se va transforma în sânge și soarele în întuneric. Aceste fenomene ar putea apărea ca urmare a distrugerilor provocate de armele atomice.
Dumnezeu ne spune despre aceste evenimente care vor avea loc, dar El promite bisericii Sale: Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi și Eu DE ceasul încercării. Observați, nu zice ÎN ceasul încercării, ci zice DE ceasul încercării care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.
Eu vin curând (repede). Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa. (versetul 11)
Eu vin repede nu înseamnă că El va veni într-o lună de când s-a scris această scrisoare, ci înseamnă că venirea Lui va fi ceva de scurtă durată.
Pavel ne spune:
Iată, vă spun o taină: nu vom muri toți, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, (1 Corinteni 15:51,52)
Această schimbare se va întâmpla repede, fără să se observe. Dintr-o dată, într-o clipită, într-o clipire de ochi, Domnul își va răpi biserica. Nu va fi timp pentru pocăință, nici timp pentru rugăciuni adresate lui Dumnezeu, nici timp pentru a cere îndurare. În acel moment, totul se va schimba înainte de a realiza ce s-a întâmplat. De aceea este important să fii pregătit în orice moment. Așadar zice Isus: Eu vin repede. Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ți ia cununa.
Pavel a spus:
M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credința. De acum mă așteaptă cununa neprihănirii, pe care mi-o va da în „ziua aceea” Domnul, Judecătorul cel drept. Și nu numai mie, ci și tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui. (2 Timotei 4:7,8)
Domnul vorbește despre venirea Sa și despre cei care iubesc arătarea Sa, despre cununa neprihănirii, la arătarea Sa, despre coroana dreptății ce ne va fi dată.
Pe cel ce va birui, îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu și nu va mai ieși din el. Voi scrie pe el Numele Dumnezeului Meu și numele cetății Dumnezeului Meu, Noul Ierusalim, care are să se pogoare din cer de la Dumnezeul Meu, și Numele Meu cel nou. Cine are urechi să asculte ce zice Bisericilor Duhul. (versetele 12-13)
Pe măsură ce avansăm în cartea Apocalipsa, vom citi o descriere a noului oraș Ierusalim și vom discuta despre acest lucru la acel moment.
Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i:‘Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios și adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu. (versetul 14)
Isus se descrie pe Sine ca fiind martorul credincios și adevărat. Ce înseamnă aceasta? Isus este un martor adevărat al lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, dacă vrei să știi cum este Dumnezeu, poți să te uiți la Isus și să înțelegi și să știi exact cum este Dumnezeu.
Isus a spus:
Eu și Tatăl una suntem. (Ioan 10:30)
Când Filip l-a rugat pe Isus:
Arată-ne pe Tatăl și ne este de ajuns. Isus i-a zis: „De atâta vreme sunt cu voi și nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: ‘Arată-ne pe Tatăl’? Nu crezi că Eu sunt în Tatăl și Tatăl este în Mine? (Ioan 14:8-10)
Isus a fost un martor credincios a ceea ce este Dumnezeu. Viața Lui a fost o mărturie pentru noi a ceea ce este Dumnezeu.
Este interesant că Domnul ne cheamă să fim martorii Lui. Ar trebui ca oamenii să știe cum este Isus Hristos uitându-se la viețile noastre, iar în acele domenii în care viețile noastre nu sunt o reflectare adevărată a lui Isus, nu-i suntem martori adevărați. Dar ce onoare de a fi martorii Lui! Bineînțeles, nu putem fi martorii Lui decât prin împuternicirea Duhului Sfânt.
Isus a spus:
Ci voi veți primi o putere, când Se va pogorî Duhul Sfânt peste voi, și-Mi veți fi martori... (Faptele Apostolilor 1.8)
Așadar, nu e posibil să Îi fim martori lui Isus fără împuternicirea Duhului Sfânt. Isus este martorul credincios și adevărat și El e începutul creației lui Dumnezeu.
La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El. (Ioan 1:1-3)
Isus a fost la început cu Dumnezeu, în creația Lui.
În continuare Isus spune:
Știu faptele tale: că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot! Dar, fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. (versetele 15,16)
Astăzi Laodiceea este doar ruină dar nu te poți apropia nici măcar de ruine pentru că sunt împrejmuite cu garduri. Ruinele sunt pe un câmp și se pot vedea de la distanță.
Acolo, la marginea drumului, se văd aceste două ecluze, țevi care aduceau apă în Laodiceea. Pentru că nu era nici o sursă de apă acolo, au construit aceste țevi pentru a aduce apă din munții care erau în apropiere. Erau două, pentru că una aducea apă rece ca gheața de la zăpadă. Iar lângă ea, era un alt canal care aducea apă caldă de la un izvor de apă fierbinte. Acel izvor de apă caldă există și astăzi, turcii îl folosesc acum pentru energie. Izvorul este extrem de fierbinte în unele locuri, pur și simplu iese ca un abur din pământ.
Cam la 8 kilometri de la izvoare, apa devenea călduță, dezmorțită. Când sunteți însetați și vă duceți să beți apă, nu știu cum sunteți voi, dar mie îmi place să fie rece ca gheața într-o zi călduroasă. Nimic nu este mai răcoritor decât apa rece ca gheața. Unora le place apa fierbinte. Unora le place apa rece ca gheața, foarte puțini sunt cei cărora le place apa călduță, dezmorțită dar așa era biserica din Laodiceea. Ei nu erau nici fierbinți, nici reci. Erau dezmorțiți, călduți. Nu erau pasionați pentru Domnul.
Încă mergeau la biserică. Nu deveniseră complet apostați, dar poziția lor era una lipsită de interes real pentru Isus. Pentru ei relația cu Domnul era o relație de genul nici-nu-țin-de-ea-cu-dinții-nici-n-o-arunc. Domnul nu vrea o astfel de relație. El vrea o relație deplină și directă cu tine.
Isus a spus: fiindcă ești căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea. Isus nu e interesat de o relație căldicică.
Vedem mai departe, cum cei din Laodiceea credeau și spuneau ceva despre ei înșiși, iar Domnul credea și spunea despre ei ceva cu totul diferit. E important nu ceea ce gândesc eu despre mine, ci ceea ce gândește Domnul despre mine. Cei din Laodiceea se vedeau pe ei înșiși într-o anumită lumină, Dumnezeu îi vedea într-o altă lumină. Este important să ne vedem pe noi înșine în lumina lui Dumnezeu.
De aceea David a spus:
Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima!
Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile!
Vezi dacă sunt pe o cale rea
și du-mă pe calea veșniciei! (Psalmul 139:23,24)
Domnul spune:
Tu zici: «Sunt bogat, m-am îmbogățit și nu duc lipsă de nimic» (versetul 17)
Este vorba de biserica modernă apostată. Atâtea biserici au fost construite pe temelii puternice care încă le susțin și au devenit foarte bogate.
Dar Domnul a spus,
și nu știi că ești ticălos, nenorocit, sărac, orb și gol. (versetul 17 în continuare)
Ești dezbrăcat. Nu ai nimic. Ești nenorocit, ești mizerabil. Așa îi vedea Dumnezeu. Ce contrast cu modul în care se vedeau ei înșiși. Așa că Domnul a zis:
te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curățit prin foc, ca să te îmbogățești, și haine albe, ca să te îmbraci cu ele și să nu ți se vadă rușinea goliciunii tale, și doctorie pentru ochi, ca să-ți ungi ochii și să vezi. (versetul 18)
În antichitate, în Laodiceea își avea centrul o firmă farmaceutică ce folosea în produsele sale lutul care se afla în apropiere, în Hierapolis.
Întregul versant al muntelui în Hierapolis, astăzi, pare a fi acoperit de zăpadă, dar de fapt este un fel de argilă albă care se află în apa care se rostogolește peste stânci. Locuitorii din Hierapolis credeau că această rocă albă are o valoare medicală. Făceau un unguent din ea, îl amestecau cu nard și era vândut în toată lumea ca unguent pentru ochi. Această doctorie era privită ca un fel de minune medicală în lumea antică. Mai recent s-a analizat unguentul pentru ochi și s-a constatat că nu are nici o valoare medicinală, dar era vândut în întreaga lume. Domnul le spune să cumpere de la El unguent pentru ochi. Cei din Laodiceea vindeau acest unguent oamenilor, dar el nu avea nici o valoare adevărata. Așadar, Isus îi sfătuiește să își ungă ochii cu unguentul Lui pentru ochi, ca să poată vedea. Din punct de vedere spiritual, ei erau orbi. Din păcate, acest lucru este valabil pentru atât de mulți oameni din ziua de azi. Mulți sunt orbi din punct de vedere spiritual. Ei urmează orbește lideri orbi.
Biserica apostată de astăzi poate fi găsită în multe biserici din ziua de azi. Există în rândul bisericilor care și-au angajat pastori homosexuali sau lesbiene. Există în rândul bisericilor în care are loc o negare totală a Bibliei ca și Cuvânt al lui Dumnezeu, o negare a divinității lui Isus Hristos, 0 negare a lucrării de ispășire a lui Isus Hristos. Poate vă întrebați, de ce există ele? Ei bine, ele există pentru că li s-a lăsat ca moștenire mari averi și mari dotări, astfel pot plăti un salariu frumușel angajaților lor iar oamenii sunt orbi față de condiția lor spirituală.
Isus a spus:
Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te! (versetul 19)
Cuvintele "plin de râvnă" sau zelos vine de la cuvântul grecesc zēloō care își are originea în verbul zeō, care înseamnă a fierbe de la căldură, a fi fierbinte. Domnul vrea să fim în clocot pentru El, plini de pasiune fierbinte.
Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te!
Domnul îi iubește pe cei din biserica apostată, de aceea îi pedepsește, ca să-i aducă la pocăință.
În Evrei, vă amintiți, El a spus:
Fiule, nu disprețui pedeapsa Domnului și nu-ți pierde inima când ești mustrat de El. Căci Domnul pedepsește pe cine-l iubește și bate cu nuiaua pe orice fiu pe care-l primește. Suportați pedeapsa: Dumnezeu Se poartă cu voi ca și cu niște fii. Căci care este fiul pe care nu-l pedepsește tatăl?” (Evrei 12:5-7)
Așadar, Domnul le vorbește Laodicenilor despre pedeapsă și îi cheamă la zel, râvnă, pasiune și la pocăință.
În acest punct am ajuns la finalul istoriei bisericii.
În biserica Laodiceană, unde îl găsim pe Domnul? El este afară, bătând la ușă.
Isus spune:
Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul meu și deschide ușa, voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine. (versetul 20)
Mântuirea este o chestiune individuală. Versetul spune: dacă aude cineva. Nu te salvează un sistem religios, nu te salvează o biserică. Ești salvat de o relație personală cu Isus Hristos. El bate la ușa inimii tale; El caută să intre în viața ta, caută o părtășie profundă și intimă cu tine.
Voi cina cu el, adică voi lua cina cu el.
În acea cultură, în zilele lui Ioan și ale ucenicilor, a lua masa cu cineva semnifica cea mai profundă și mai intimă relație pe care o puteai avea cu acea persoană. Împarți aceeași mâncare, împarți, în realitate, aceiași microbi pentru că ei nu aveau farfurii, cuțite și furculițe igienizate acolo. Serveau niște boluri cu salate și supă pe care le puneau în mijlocul mesei. Aveau o pâine rotundă și plată pe care o împărțeau. Rupeau o bucată de pâine și apoi dădeau pâinea mai departe persoanei lângă care stăteau. Bucata de pâine era înmuiată apoi în salate sau în supe. Regăsiți asta chiar și astăzi în cultura de acolo, printre beduini, și nu există reguli care să spună că nu poți să înmoi de două ori.
Astfel, până când se mânca, mesenii împărțeau mâncarea, împărțeau salatele, împărțeau microbii. Erau cu adevărat una. Dacă cineva era răcit, răceau toți care erau la masă, erau una. Asta a însemnat pentru ei, să devină una. De aceea evreii au fost atât de șocați când Isus mânca împreună cu păcătoșii și cu vameșii, au luat act de acest lucru. În mintea lor Isus mâncând împreună cu păcătoșii și vameșii însemna că El vrea să devină una cu ei.
De aceea evreul nu mânca niciodată cu cineva care nu era evreu deoarece pentru el însemna să devină una cu cel cu care mânca.
Isus vrea să aibă acea părtășie strânsă, intimă cu tine. El vrea să devină una cu tine. El vrea să ia cina cu tine.
El a spus: Iată Eu stau la ușă și bat. Dacă aude cineva glasul Meu și deschide ușa... Observați că nu a spus: voi intra cu forța. Nu a spus: dacă nu deschideți, vă voi arunca în aer casa. Nu, El a spus: Dacă aude cineva glasul meu și deschide ușa...
După ce William Holman Hunt, a pictat tabloul cu Hristos bătând la ușă, prietenii lui au venit să vadă tabloul pe care l-a făcut. Unul dintre ei i-au spus că a omis ceva în pictura lui. Nu există nici o clanță sau un mâner pe ușă.
Holman a spus: Nu, nu am omis nimic din greșeală, așa am intenționat să fie pictura. Vedeți voi, mânerul e pe interior.
Așadar, Domnul bate la inima ta și doar tu poți să Îi deschizi ușa.
Isus a spus,
Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine și pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară (Ioan 6:37)
Dacă deschideți ușa, Isus a spus că va intra.
Dar voi poate spuneți: casa mea este atât de murdară. Este atât de murdară. Nici nu știți ce mizerie este în casa mea.
Domnul a spus: Voi intra. El te va ajuta să o cureți!
Voi intra la el, voi cina cu el, și el cu Mine.
Și acum promisiunea:
Celui ce va birui, îi voi da să șadă cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum și Eu am biruit și am șezut cu Tatăl Meu pe scaunul Lui de domnie. (versetul 21)
Astăzi, Isus stă la tronul lui Dumnezeu în ceruri și le promite celor care vor fi biruitori, că vor putea să stea și ei cu El pe tronul Său.
Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul. (versetul 22)
Să ne rugăm.
Tatăl nostru din ceruri, Te rugăm să ne ajuți să luăm aminte la ceea ce ne-ai spus, ca nu cumva să ne îndepărtăm de Tine, să devenim călduți, indiferenți, reci. Aprinde focul iubirii pentru Tine în inimile noastre, Doamne, fă-ne fim plini de pasiune, în clocot pentru Tine. Și în dragostea noastră pentru Tine ajută-ne să facem lucrarea Ta, Doamne.
Doamne, ajută-ne să păzim cuvântul răbdării Tale ca să fim feriți de necazul cel mare, ajută-ne Doamne să rămânem credincioși cuvântului, ajută-ne, Doamne, să cumpărăm de la Tine aurul încercat în foc ca să fim bogați.
Doamne, fă din noi biserica care ai vrea să fim. Ajută-ne să facem lucrurile pe care ai vrea să le facem ca biserică a Ta. Îndrumă, Doamne, treburile bisericii Tale.
Vrem să ne supunem Ție în fiecare decizie, ca Tu să fii în control și să ne călăuzești, Doamne, conform dorințelor Tale, căci dorim să fim slujitori ascultători ai Domnului nostru, Isus Hristos. În numele Lui, ne rugăm. Amin.
Poate că Domnul a bătut la ușa inimii tale pe măsură ce cuvântul lui Dumnezeu a fost spus, Duhul lui Dumnezeu ți-a vorbit și a bătut la ușa inimii tale. Domnul vrea să intre în viața ta. Te încurajez: deschide-I ușa, lasă-L pe Domnul să intre, începe să umbli și să trăiești cu Isus Hristos.
Fie ca El să vă ajute să-I deveniți un martor adevărat și credincios, așa cum El a fost martorul adevărat și credincios al Tatălui!