Apocalipsa, capitolul 8 (cu podcast)

Să deschidem Biblia la capitolul 8 din Apocalipsa.

În capitolul șase am citit despre deschiderea primelor șase peceți ale pergamentului. În capitolul al șaptelea, care este o paranteză, ni se oferă informații suplimentare despre evenimentele care au avut loc la deschiderea celei de-a șasea peceți.

Pe măsură ce intrăm în capitolele opt și nouă, vom analiza cele șapte judecăți anunțate cu trâmbițe.

Ne sunt prezentate cele șase peceți, iar apoi ni se dă o explicație. Apoi ni se prezintă șase trâmbițe care vestesc alte judecăți și apoi vine din capitolul 10 o altă paranteză în care ni se dau explicații.
Apoi va urma cea de-a șaptea trâmbiță.

Iată deci modelul, tiparul care se repetă pe parcursul cărții: ne sunt prezentate șase evenimente din șapte, apoi urmează o paranteză cu explicații, o detaliere a unor aspecte, apoi e adus în scenă ultimul, al șaptelea eveniment din seria de șapte.
Așadar, ajungem acum la cea de-a șaptea pecete în versetul unu, capitolul 8 din Apocalipsa.

Când a rupt Mielul pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas. (versetul 1)

Tăcerea poate fi un lucru foarte impresionant, mai ales într-un grup mare de oameni. În ceruri vor fi milioane. O tăcere care durează un timp de aproximativ o jumătate de oră într-un grup atât de mare, este ceva remarcabil. Este liniștea dinaintea furtunii, liniștea care precede aceste judecăți cataclismice care vor veni odată cu sunetul celor șapte trâmbițe. Este unul din acele momente în care se așterne acea liniște și tăcere îngrozitoare înainte ca furtuna să lovească. Se spune că  înainte de a lovi o tornadă, se așterne o liniște stranie, o tăcere, un calm, care este urmat apoi de vuietul și forța distrugătoare a furtunii. Așa va fi liniștea de o jumătate de oră din ceruri.

Și apoi Ioan a spus,

Și am văzut pe cei șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu; și li s-au dat șapte trâmbițe. (versetul 2)

În jurul tronului lui Dumnezeu se află cei patru heruvimi, iar aceștia sunt descriși în Ezechiel capitolul 1 și capitolul 10. Ei sunt identificați ca heruvimi în capitolul 10. Ioan îi descrie în capitolul al patrulea din cartea Apocalipsa. Ei sunt în jurul tronului lui Dumnezeu spunând: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, care era, care este, care vine!

În sala tronului lui Dumnezeu mai sunt șapte îngeri care stau înaintea lui Dumnezeu. Îngerul Gavril este unul dintre ei. Vă amintiți când îngerul Gavril a venit la tatăl lui Ioan Botezătorul, Zaharia, și i-a spus: Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu... (Luca 1:19)  

Așadar Ioan a văzut cei șapte îngeri, care stăteau înaintea lui Dumnezeu cărora li s-au dat șapte trâmbițe.

Apoi a venit un alt înger, care s-a oprit în fața altarului, cu o cădelniță de aur. I s-a dat tămâie multă, ca s-o aducă, împreună cu rugăciunile tuturor sfinților, pe altarul de aur, care este înaintea scaunului de domnie. (versetul 3)

Cartea Apocalipsa este o compilație din Vechiul și Noul Testament. Nu sunt multe lucruri în cartea Apocalipsa care să nu fi fost deja dezvăluite în Scripturi. Este folositoare cunoașterea și înțelegerea Vechiului Testament pentru a pricepe cu adevărat și pe deplin Noul Testament. În prezentarea  scenei cerești, ne ajută să ne aducem aminte și să înțelegem elementele cortului întâlnirii făcut de Moise, deoarece cortul întâlnirii a fost, de fapt, o copie a sălii tronului lui Dumnezeu în cer.

Când Domnul i-a poruncit lui Moise să ridice cortul, i-a spus: Ai grijă să-l faci așa cum ți s-a poruncit. Moise trebuia să fie scrupulos în construirea cortului întâlnirii pentru că acest cort reprezenta un model al cerului și al sălii tronului lui Dumnezeu. Dacă vreți să vă faceți o idee despre cer și despre tronul lui Dumnezeu, atunci trebuie să vă întoarceți la cărțile lui Moise și să studiați cortul întâlnirii făcut după modelul arătat pe munte.

În acest cort, exista locul sfânt cu masa pâinilor, cu altarul tămâierii și cu suportul special cu șapte brațe (numit menorah) cu cele șapte lumânări. Între locul sfânt și Locul Preasfânt, era o perdea groasă care avea rolul de a-i împiedica pe oameni să intre în Locul Preasfânt unde trebuia să intre  un singur om, marele preot, doar într-o singură zi din an, în ziua ispășirii.  Când intra în Locul Preasfânt, marele preot mijlocea înaintea lui Dumnezeu pentru poporul Israel.

În Locul Preasfânt se afla chivotul de aur al legământului. Acesta era acoperit de un capac de aur numit tronul îndurării sau capacul ispășirii, deasupra căruia se afla un model al heruvimilor care se află în jurul tronului lui Dumnezeu. Și astfel Locul Preasfânt reprezenta în mod simbolic sala tronului lui Dumnezeu. Acolo marele preot intra în însăși prezența lui Dumnezeu. Marele preot lua cărbuni incandescenți de pe altar și îi punea în cădelnița de aur. În mâna sa dreaptă avea tămâie măcinată pulbere pe care o punea peste cărbunii încinși în timp ce intra în Locul Preasfânt. Tămâia se transforma imediat într-un fum gros și parfumat, care acoperea tronul îndurării/capacul ispășirii. Tămâia, fumul reprezenta în mod simbolic rugăciunile poporului lui Dumnezeu. El intra înaintea Domnului cu rugăciunile poporului lui Dumnezeu.

Cădelniță cu fumul 

În capitolul cinci, când Isus ia pergamentul din mâna dreaptă a Tatălui, citim că heruvimii și cei 24 de bătrâni au cădelnițe de aur pline de tămâie, care sunt rugăciunile sfinților.

Așadar, fumul tămâiei, mireasma acelei tămâi, simboliza rugăciunile poporului lui Dumnezeu.

Dumnezeu își dorește ca noi să avem părtășie cu El. Cât de mult Îi place să fie în comuniune cu noi și să petreacă timp cu noi, iar rugăciunile noastre sunt ca o mireasmă dulce pentru El.
Ioan îi vede pe cei șapte îngeri, cărora li se dau cele șapte trâmbițe, iar apoi pe îngerul care are cădelnița de aur și care primește multă tămâie.

Marele preot trebuia să aducă multă tămâie împreună cu rugăciunile tuturor sfinților pe altarul de aur care era înaintea tronului reprezentat de chivot.

V-ați rugat vreodată pentru dreptate pe pământ? V-ați rugat vreodată ca Dumnezeu să aducă judecata Sa dreaptă asupra oamenilor răi?
În capitolul al șaselea, la deschiderea celei de-a cincea peceți, Ioan a văzut sufletele care se aflau sub altar îmbrăcate în haine albe. Ele spuneau:

Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului? (Apocalipsa 6:10)

Cei care strigă sub altar au fost uciși, martirizați, pentru mărturia lor despre Isus Hristos, pentru că nu s-au închinat lui antihrist, pentru că nu s-au alăturat programului său.

Așadar, rugăciunile sfinților sunt oferite în acest moment, înainte ca Dumnezeu să Își reverse judecata prin cele șapte trâmbițe asupra pământului.

Fumul de tămâie s-a ridicat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu, împreună cu rugăciunile sfinților. Apoi, îngerul a luat cădelnița, a umplut-o din focul de pe altar și l-a aruncat pe pământ. (versetele 4,5)

A folosit cădelnița mai întâi pentru a pune tămâia, rugăciunile oferite lui Dumnezeu, dar acum o umple din nou cu cărbuni aprinși de pe altar.

...[focul] l-a aruncat pe pământ. Și s-au stârnit tunete, glasuri, fulgere și un cutremur de pământ. Și cei șapte îngeri, care aveau cele șapte trâmbițe, s-au pregătit să sune din ele. (versetele 5,6)

Liniștea a luat sfârșit, judecățile sunt gata să înceapă, o scenă uimitoare se desfășoară înaintea ochilor noștri în ceruri.

Îngerul dintâi a sunat din trâmbiță. Și au venit grindină și foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pământ: și a treia parte a pământului a fost ars, și a treia parte din copaci au fost arși, și toată iarba verde a fost arsă. (versetul 7)

Prima judecată lovește prima creație pe care Dumnezeu a făcut-o pe pământ, vegetația. Când Dumnezeu a despărțit apele și a creat uscatul, Dumnezeu a creat și plantele și copacii de pe pământ în acel moment. Vegetația este prima creație a lui Dumnezeu pe pământ și e prima peste care vine judecata lui Dumnezeu. Dumnezeu distruge o treime din copaci și toată iarba de pe pământ. Au loc incendii uriașe. Vă puteți imagina cum va fi afectată atmosfera? Nu, nu vă puteți imagina.  Și nu ne putem imagina cum va fi când o treime din toți copacii și toată iarba vor fi arse. Va fi o catastrofă oribilă.

Este interesant cât de populară în lumea de astăzi este venerarea planetei Pământ, venerarea mamei natură. Există un cult al pământului, cultul pădurii, al copacilor. Putem vedea acest lucru în preocuparea disproporționată a ecologiștilor pentru mediu. Una dintre îngrijorările lor este că omul distruge pădurea tropicală din America de Sud și creează un dezechilibru în natură, așa că fac predicții cumplite cu privire la consecințele care vor urma. Se fac eforturi uriașe pentru a crea legi de protecție a mediul înconjurător. Să nu ne opunem unei protecții raționale a mediului, dar să nu fim de acord cu excesul și fanatismul în acest domeniu.  Oamenii nu pot controla natura, oricât de mult ar încerca. Natura va scăpa de sub control atunci când Dumnezeu va trimite această judecată cu prima trâmbiță, focul amestecat cu sânge aruncat pe pământ care va nimici o treime din copaci și toată iarba.

Al doilea înger a sunat din trâmbiță. Și ceva ca un munte mare de foc aprins a fost aruncat în mare;… (versetul 8)

Observați expresia ceva ca sau cu alte cuvinte ceva ce semăna cu...

Unii oameni spun că Apocalipsa este o carte simbolică și că, prin urmare, nu ar trebui să ne pierdem timpul încercând să o citim, deoarece nu întotdeauna înțelegem simbolurile. Simbolurile reprezintă întotdeauna o realitate. Iată-l pe Ioan, în zilele sale, acum aproape 2000 de ani, având o viziune a unor lucruri care încă nu s-au întâmplat, privind departe în viitor.

Dacă ai trăi în acea vreme a lui Ioan, când cel mai rapid mijloc de transport era calul, și dacă ai avea o viziune despre ceva ce se va întâmpla peste 1900 de ani (pentru că au trecut peste 1900 de ani de când Ioan a scris cartea Apocalipsa), dacă în viziune, Dumnezeu ți-ar arăta un elicopter, cum l-ai descrie? Dacă ți-ar arăta rachete, dacă ți-ar arăta tancuri care bombardează, cum le-ai descrie? Așadar, Ioan având o viziune despre lucruri din viitor, le descrie comparându-le cu lucruri care îi sunt familiare, folosind cuvinte care îi sunt cunoscute.

Când Ioan descrie acest eveniment, el vă spune că ceea ce vedea era ca și, asemănător cu un munte mare de foc. Era ca și cum ar fi fost un munte mare de foc, nu era un munte mare de foc, dar era ca și cum ar fi fost un munte mare de foc.

Și a treia parte din mare s-a făcut sânge; și a treia parte din făpturile care erau în mare și aveau viață au murit; și a treia parte din corăbii au pierit. (versetele 8,9)

A treia parte din corăbii au pierit. 

Vă puteți imagina devastarea din această a doua trâmbiță a judecății, când Dumnezeu va lovi marea? Seamănă cu un munte mare de foc, arzând, care este aruncat în mare, poluând marea. Ca urmare, o treime din creaturile marine mor, o treime din corăbii se scufundă și o treime din mare se face ca sângele. Este interesant faptul că distrugerea se întâmplă în treimi.

Al treilea înger a sunat din trâmbiță. Și a căzut din cer o stea mare, care ardea ca o făclie; a căzut peste a treia parte din râuri și peste izvoarele apelor. Steaua se chema „Pelin” și a treia parte din ape s-au prefăcut în pelin. Și mulți oameni au murit din pricina apelor, pentru că fuseseră făcute amare. (versetele 10, 11)

Cel de-al treilea lucru pe care Dumnezeu îl atacă prin judecată sunt rezervele de apă dulce ale pământului. A treia parte a lacurilor cu apă dulce, a râurilor cu apă dulce, vor deveni amare, astfel încât nu vor mai fi potabile. Vă puteți imagina ce se va întâmpla pe pământ în acel moment când o treime din rezervele de apă dulce vor fi poluate, iar oamenii nu vor mai putea să bea apă. Ați prefera să nu fiți aici, și mulțumiți-i lui Dumnezeu că nu trebuie să fiți aici. Dumnezeu a pregătit pentru biserica Sa calea de scăpare.
Sunt unii care învață că biserica va fi aici și că răpirea are loc la a șaptea trâmbiță, încercând să identifice cea de-a șaptea trâmbiță cu ultima trâmbiță din 1 Corinteni 15. Pavel vorbește în acel text despre răpirea bisericii:

Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toți, dar toți vom fi schimbați, într-o clipă, într-o clipeală din ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi schimbați. Căci trebuie ca trupul acesta supus putrezirii să se îmbrace în neputrezire și trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire. (1 Corinteni 15:51-53)

Pavel asociază această schimbare cu ultima trâmbiță.  

Deci, pentru că sunt șapte trâmbițe de judecată, unii spun că ultima trâmbiță este a șaptea trâmbiță. Așadar, spun ei, vom fi aici pentru a trece prin toate aceste calamități pe măsură ce judecata lui Dumnezeu se va revărsa asupra pământului. Dar vă vom arăta, în lecțiile următoare, cum că nu există nici o legătură între ultima trâmbiță din 1 Corinteni 15 și cea de-a șaptea trâmbiță din cartea Apocalipsa.

În Vechiul Testament, în cartea Numeri, citim cum Dumnezeu a poruncit lui Moise să facă două trâmbițe de argint bătut.

Fă-ți două trâmbițe de argint; să le faci de argint bătut. Ele să-ți slujească pentru chemarea adunării și pentru pornirea taberelor. (Numeri 10:2)

Pe vremea când Israel mergea prin pustiu, nu aveau sisteme de difuzoare și amplificatoare. Și astfel, erau folosite trâmbițele pentru a anunța mulțimea oamenilor din popor că a venit timpul pentru a părăsi tabăra și pentru a merge mai departe.

Când se va suna cu ele (amândouă), toată adunarea să se strângă la tine (adică la Moise), la ușa cortului întâlnirii. Când se va suna numai cu o trâmbiță, să se strângă la tine (adică la Moise) căpeteniile, mai-marii peste miile lui Israel. (Numeri 10:4)

Acesta este genul de trâmbiță care va suna pentru a chema biserica în cer. La fel ca în capitolul al patrulea din Apocalipsa când Ioan a văzut o ușă deschisă în cer

După aceste lucruri, m-am uitat și iată că o ușă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi, pe care-l auzisem ca sunetul unei trâmbițe și care vorbea cu mine, mi-a zis: „Suie-te aici și-ți voi arăta ce are să se întâmple după aceste lucruri (ale bisericii)!” (Apocalipsa 4:1)

Așadar e vorba despre sunetul unei singure trâmbițe, va fi ultima trâmbiță pentru biserică.

În 1 Tesaloniceni când Pavel vorbește despre răpirea bisericii el o numește trâmbița lui Dumnezeu. El le scrie tesalonicenilor pentru a-i mângâia cu privire la credincioșii care au murit. Cei din Tesalonic credeau că Isus se va întoarce curând și că cei care au murit înainte ca Isus să se întoarcă, din nefericire, au ratat epoca glorioasă a împărăției. Tesalonicenii erau triști pentru cei care muriseră ca și cum nu ar fi existat nici o speranță pentru ei. Așadar, Pavel le scrie despre cei care dorm în Hristos (credincioșii care au murit). El a spus:

Nu voim, fraților, să fiți în necunoștință despre cei ce au adormit, ca să nu vă întristați ca ceilalți, care n-au nădejde. Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci Însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte.(1 Tesaloniceni 4:13-18)

Cele șapte trâmbițe sunt ceva diferit de trâmbița lui Dumnezeu. Ele sunt trâmbițele care au fost date celor șapte îngeri iar îngerii sunt cei care suflă în aceste trâmbițe. Ele sunt de fapt trâmbițele care declară judecățile lui Dumnezeu care vor veni pe pământ în timpul perioadei necazului cel mare.

Așadar, citim despre a treia parte din copaci că e distrusă. Constatăm că o treime din vapoarele de pe mare sunt distruse. O treime din viețuitoarele din mare sunt distruse. Apa dulce este acum distrusă, o treime din ea. Și vă puteți imagina nenorocirea și ce se întâmplă în inimile oamenilor.

Al patrulea înger a sunat din trâmbiță. Și a fost lovită a treia parte din soare, și a treia parte din lună, și a treia parte din stele, pentru ca a treia parte din ele să fie întunecată, ziua să-și piardă a treia parte din lumina ei și noaptea, de asemenea. M-am uitat și am auzit un vultur care zbura prin mijlocul cerului și zicea cu glas tare: „Vai, vai, vai de locuitorii pământului din pricina celorlalte sunete de trâmbiță ale celor trei îngeri care au să mai sune!” (versetele 12,13)

Cu alte cuvinte, nu ați văzut nimic încă. Va fi și mai rău. Vai, vai, vai. De ce de trei ori vai? Pentru că mai sunt trei trâmbițe care trebuie să sune. Așadar, câte un vai pentru fiecare trâmbiță. Când vom citi capitolul nouă, vom vedea judecățile aduse de a cincea și a șasea trâmbiță și apoi intrăm într-o altă paranteză explicativă a cărții Apocalipsa.

În Matei capitolul 24, citim despre ce a spus Isus privitor la necazul cel mare, cum imediat după necazul acelor zile, soarele se va întuneca, luna nu-și va mai da lumina, stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor clătina.

Cum se poate pierde a treia parte din lumina soarelui? În războiul din Kuweit, când irakienii au plecat de acolo, au dat foc la puțurile de petrol. Fumul a fost atât de gros, atât de greu, încât în mijlocul zilei s-a făcut un întuneric așa de mare încât abia se vedea soarele. Este posibil ca atunci când a treia parte din copacii din întreaga lume și toate câmpiile vor fi arse, să se creeze un asemenea scut de fum în jurul lumii încât lumina soarelui să fie acoperită.

Vulcan

Doar o treime din lumina soarelui va fi vizibilă, la fel și în cazul lunii și a stelelor. Erupția vulcanului Krakatoa care a explodat în oceanul Pacific în 1883 a fost atât de mare încât, timp de mai bine de un an, apusurile de soare au fost colorate în întreaga lume cu praful rămas în atmosferă în urma acelei explozii. Sunetul exploziei a fost atât de puternic, încât s-a auzit la o distanță de mii de kilometri. Erupția lui Krakatoa e doar o mică avanpremieră a ceea ce va urma.

Când soarele se întunecă în timpul unei eclipse, în mijlocul zilei, un întuneric straniu acoperă peisajul, lumina zilei nu este cu adevărat lumină, așa cum ne gândim de obicei la ea.

Înspăimântătoare sunt judecățile lui Dumnezeu, pe măsură ce se desfășoară. Dar acesta este doar începutul. Lucruri și mai rele care vor veni sunt descrise pe măsură ce parcurgem cartea Apocalipsa. Va fi atât de rău încât nu vrei să fii aici. Isus a spus

Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă, ca să aveți putere să scăpați de toate lucrurile acestea care se vor întâmpla și să stați în picioare înaintea Fiului omului. (Luca 21:36)

Aceasta este rugăciunea mea și știu că Dumnezeu mă aude când mă rog.
Isus dirijează aceste judecăți. El le conduce. El a luat pergamentul și a început să rupă pecețile, El este Cel care coordonează evenimentele. El este responsabilul cu judecata. Isus a spus

Tatăl nici nu judecă pe nimeni, ci toată judecata a dat-o Fiului pentru ca toți să cinstească pe Fiul cum cinstesc pe Tatăl. Cine nu cinstește pe Fiul nu cinstește pe Tatăl, care L-a trimis. (Ioan 5:22,23)

Petru spune,

Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului și să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii și al celor morți. (Faptele Apostolilor 10:42)

Pavel, scriind romanilor, vorbește despre,

ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor. (Romani 2:16)

Atenienilor, Pavel le spune că,

Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință și poruncește, acum, tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască, pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta și despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morți. (Faptele Apostolilor 17:31)

Așadar, Isus va coordona judecățile care vor veni pe pământ.
În capitolul următor, vom citi despre primele două vai-uri, vom analiza a cincea și a șasea trâmbiță care anunță judecățile  lui Dumnezeu care vin asupra pământului. În capitolul următor, tot iadul se dezlănțuie pe pământ. Vom citi despre cea de-a șasea trâmbiță care anunță hoardele de spirite demonice ce sunt eliberate pe pământ cu consecințe oribile. Ai prefera să nu fii aici.

Haideți să ne rugăm.

Tată, Îți mulțumim pentru că ne anunți ce se va întâmpla, înainte să trimiți judecata. Ne-ai avertizat. Ai fost atât de răbdător cu oamenii, cu oameni care s-au răzvrătit împotriva Ta și care au rostit blasfemii la adresa Ta.

Doamne, vedem cum lumea de astăzi este în rebeliune totală împotriva legii Tale drepte. Vedem cum oamenii își etalează practicile rele, cerând să fie acceptați și chiar să aibă privilegii speciale datorită faptelor lor rele. Doamne, ne dăm seama că Tu vei aduce judecata și ne dăm seama că lumea e coaptă pentru judecată.

Chiar așa cum ai declarat, că paharul mâniei Tale se va revărsa, vedem, Doamne, paharul plin, gata să se reverse. Cu siguranță, judecata va fi dreaptă. Lumea merită judecata. Îți mulțumim, Doamne, că nu ne-ai rânduit la mânie, ci că ai pregătit o cale pentru biserica Ta de a scăpa de lucrurile care se vor întâmpla pe pământ. Doamne, fie ca noi să fim ca fecioarele înțelepte, pregătiți pentru întoarcerea Ta, astfel încât să nu fim lăsați să înfruntăm ziua judecății care va veni, în numele lui Isus, ne rugăm. Amin.

Aveți siguranța că sunteți pregătiți? Nu veți avea timp să vă pregătiți când trâmbița va suna pentru biserică. Acel eveniment, metamorfoza noastră, trupul acesta supus putrezirii care se va îmbrăca în neputrezire, trupul acesta muritor care se va îmbrăca în nemurire va avea loc instantaneu, într-o clipită, într-o clipă se va finaliza. Nu va exista vreo ocazie în acel moment de a compensa lipsa de pregătire. Biblia ne spune că acum, în prezent, în momentul acesta, trebuie să fim pregătiți pentru ca acea zi să nu ne prindă nepregătiți.

Dacă nu ești sigur de mântuirea ta, de relația ta cu Domnul, este timpul să vii înaintea lui Dumnezeu. Cere-i să-ți ierte păcatele și crede în inima ta că Isus ți-a luat păcatele tale pe cruce. Cere-I să vină în viața ta ca Regele tău. Nu părăsi acest loc până nu ești sigur că, dacă Domnul va veni pentru biserica Sa astăzi, vei fi pregătit să pleci. Toate semnele se împlinesc. Venirea Domnului este în curând. Cât de curând, nimeni nu știe. Dar important este să fii pregătit, pentru că nu știi nici ziua, nici ora, nici momentul în care Domnul va veni pentru biserica Sa. Așa cum spunea Pavel, este ceasul să ne trezim în sfârșit din somn, căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut.