Chip de porumbel

Primul tablou din colecția Duhului Sfânt

[Isus] a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel și venind peste El.

Îl aud suspinând și tânguindu-se la fereastra mea ca și cum ar încerca să mă convingă cu blândețe să mă trezesc. Acel susur blând ca o rugă, mă relaxează și mă liniștește, e ca un cântec de leagăn pe care îl cântă mama copilașului terifiat de un coșmar, ca susurul unei ape cristaline care curge lin la vale căutând să-și facă loc printre pietrele mari care îi stau în cale. Ascultându-l mă simt mângâiată.

Apoi dintr-o dată își ia zborul, razele orbitoare ale soarelui strălucind diafan printre penele lui moi și catifelate. Sfârâitul aripilor lui și tăcerea de după mă trezește în sfârșit din amorțirea somnului. Mă așez pe marginea patului ascultând cu toți mușchii moleșiți tăcerea. Mă aplec să îmi pun păpucii de casă în picioare, apoi cu umerii lăsați, cu părul în dezordine și cu ochii tulburi mă pornesc către geam trăgându-mi picioarele după mine. O fluturare albă mă întâmpină la fereastră și mă simt dintr-o dată revigorată și pregătită de a începe o nouă zi.

Să privim împreună tabloul porumbelului planând în zbor înainte să se așeze și să ne aducem aminte unde am mai văzut această imagine în Scripturi.

Primul tablou, înainte de prima creație

Pământul era pustiu și gol; peste fața adâncului de ape era întuneric, și Duhul lui Dumnezeu Se mișca (plana) pe deasupra apelor. Dumnezeu a zis: „Să fie lumină!” Și a fost lumină. (Biblia, Geneza capitolul 1, versetele 2,3)

Înainte ca Dumnezeu să aducă în existență creația pe fața pământului, Duhul lui Dumnezeu Se mișca pe deasupra apelor unui pământ gol, pustiu și întunecat.

Cuvântul tradus în limba română “se mișca“ în limba originală are sensul de a plana în zbor în felul în care o pasăre planează deasupra puișorilor ei ca o mămică grijulie și iubitoare, să le dea curaj și energie.

Vedem în multe rânduri în Biblie această calitate a Duhului Sfânt de a pune în mișcare și de a da energie și avânt lucrărilor pe care Dumnezeu le are în plan pentru omenire. Iată, de exemplu, ce ne spune profetul Ezechiel despre una din experiențele sale cu Duhul Sfânt:

Duhul [Sfânt] a intrat în mine și m-a făcut să stau pe picioare.

(Biblia, Ezechiel capitolul 3, versetul 24)

La începutul creației Duhul Sfânt este prezent la fața locului unde noul proiect urma să se desfășoare, gata să își aducă și El contribuția la lucrarea care se pregătea.

Vedem în aceste versete prezența Trinității la începutul creației. Este Duhul care e în mișcare, pregătit pentru noua lucrare ca să dea viață, putere, energie. Apoi Îl vedem pe Domnul Dumnezeu, Creatorul, care împreună cu Dumnezeu Cuvântul neîntrupat la acea dată aduce în existență creația.

Al doilea tablou, înainte de noua creație

Să dăm filmul istoriei pe repede înainte, până în aprox. anul 30 A.D când avem de-a face cu un nou început. Îl vedem pe Isus ieșind din apa botezului, începând o misiune care se va termina așa cum, în mod simbolic, o înfățișa prin acel botez: murind și înviind din morți.

De îndată ce a fost botezat, Isus a ieșit din apă. Și, în clipa aceea, cerurile s-au deschis și a văzut pe Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel și venind peste El. Și din ceruri s-a auzit un glas, care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea.”

(Biblia, Matei capitolul 3, versetele 16, 17)

Din nou, Trinitatea e prezentă la începutul unei noi creații, a unei noi lucrări pe fața unui pământ întunecat, fără speranță, din cauza păcatului. Cuvântul S-a Întrupat ca să aducă salvarea întregii creații de păcatul adus în existență în primul rând în realitatea cerească, printre creaturile spirituale, prin mândria lui Lucifer iar apoi în realitatea fizică printre oameni, prin Adam. E vremea ca toată creația să fie salvată, răscumpărată, adusă înapoi în posesia Autorului ei.

Duhul Sfânt e prezent în această scenă coborându-se în chip de porumbel, din nou, aducând energie, putere, avânt acestui început al lucrării lui Isus Hristos.

Care anume din caracteristicile porumbelului ne duc cu gândul la caracteristicile Duhului Sfânt?

Înainte să îi trimită pe cei doisprezece ucenici în prima lor lucrare misionară, în prima lor practică de studenți ai lui Isus, Domnul le-a spus despre vremea în care urma să îi trimită ca apostoli (trimiși) în toată lumea:

Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor. Fiți dar înțelepți ca șerpii și fără răutate ca porumbeii.

(Matei capitolul 10, versetul 16)

Duhul Sfânt e în primul rând expresia iubirii divine în acțiune. E întruchiparea răbdării, bunătății, blândeții lui Dumnezeu. Chiar și atunci când ne convinge de păcat o face cu o fermitate blândă, răbdătoare, plină de bunătate. De fapt, poți face distincția dintre munca de convingere dusă de Duhul Sfânt și acuzațiile celui rău.

Totuși vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc, căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi, dar, dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Și când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce privește păcatul, neprihănirea și judecata.

(Biblia, Ioan capitolul 16, versetele 7, 8)

Duhul Sfânt e Mângâietorul. Un mângâietor care îți arată că ești vinovat îți va produce o întristare bună care te va împinge să te împaci cu Dumnezeu și apoi te va duce la Isus Hristos care poate să facă împăcarea posibilă.

Cel rău e Acuzatorul. El îți arată că ești vinovat ca să te distrugă, să te facă să respingi iertarea lui Dumnezeu, soluția lui Hristos pentru păcat, să te facă să te adâncești mai mult în disperare și păcat.

Cu suspine negrăite, suspine care nu pot fi puse în cuvinte omenești, Duhul Sfânt mijlocește, se roagă pentru noi, înaintea Tatălui pentru că de multe ori când suntem slabi nu știm să ne rugăm.

Și tot astfel și Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu știm cum trebuie să ne rugăm. Dar Însuși Duhul mijlocește pentru noi cu suspine negrăite.

(Biblia, Romani capitolul 8 versetul 26)

Poți să auzi tânguirea Duhului, suspinele Lui pline de compasiune când suntem căzuți sub greutatea problemelor pe care le avem în lumea asta în care sunt necazuri pentru că e o lume căzută?

Așadar să privim la întruchiparea iubirii divine, la acest Mângâietor plin de compasiune, plin de bunătate, care se tânguiește împreună cu noi când suntem slabi, în timp ce mijlocește la Tatăl pentru noi, care duce muncă de lămurire cu noi într-un mod atât de blând, atât de plin de bunătate.

Să ne uităm la Duhul Sfânt, care coboară peste lucrările lui Dumnezeu punându-le în mișcare, umplându-le de energie, putere, avânt.