Chipul păsărilor de pradă

Diferența dintre Duhul Sfânt și alte duhuri

Imaginea păsării în Biblie, este o imagine controversată. Să fim atenți la învățătura pe care ne-o dă Duhul Sfânt, ca să o înțelegem.

Dumnezeu le-a dat Israeliților în pustie, o listă cu păsări necurate. (Biblia, Levitic, capitolul 11, versetele 13-19 sau Deuteronom capitolul 14, versetele 11-20).

Păsările curate erau cele care puteau fi consumate de poporul Israel sau care puteau fi aduse ca jertfă în cazul în care închinătorii nu își permiteau să aducă ceva mai consistent, spre exemplu. Să ne aducem aminte că pentru a împlini Legea, Maria a adus o pereche de porumbei în loc de un miel, care era prea costisitor pentru bugetul ei, ca jertfă pentru purificarea ei după nașterea lui Isus (Biblia, capitolul 2 din Luca).

Dacă privim la lista păsărilor necurate (Biblia, Levitic, capitolul 11) observăm în primul rând că toate păsările listate sunt păsări de pradă care din cauza dietei lor pot fi purtătoare de boli și deci sunt un pericol pentru sănătatea cuiva care se încumetă să le mănânce.

Isus a folosit imaginea păsării generice în parabolele lui. Aceste păsări a căror specie nu este specificată reprezintă agenții celui rău, duhuri rele care acționează în viața oamenilor, chiar în rândul credincioșilor.

Să privim îndeaproape la două din pildele Lui în care păsările sunt reprezentări ale agenților celui rău.

Păsările care mănâncă sămânța

În pilda semănătorului, ni se relatează soarta seminței căzută în diverse soluri. Solul cel mai propice acesteia, este solul nebătătorit, fără pietre, fără buruieni și spini, solul fertil.

„Iată, semănătorul a ieșit să semene. Pe când semăna el, o parte din sămânță a căzut lângă drum și au venit păsările și au mâncat-o.”

(Biblia, Matei capitolul 13, versetele 3, 4)

Citind mai departe, vedem interpretarea pe care Isus o dă pildei Sale. El nu dă interpretarea Sa oricui, doar ucenicilor, acei oameni care Îl urmau pe Isus și care doreau să învețe de la El.

Când un om aude Cuvântul privitor la Împărăție și nu-l înțelege, vine cel rău și răpește ce a fost semănat în inima lui. Aceasta este sămânța căzută lângă drum.

(Biblia, Matei capitolul 13, versetul 19)

Sămânța este Cuvântul spus de Isus privitor la Împărăția lui Dumnezeu.

Solul de lângă drum este tare și neprimitor. Ca acest sol sunt oamenii care și-au împietrit inima față de Dumnezeu, adică oamenii care în nenumărate rânduri fiind expuși la lucrările lui Dumnezeu, în loc să își pună încrederea în El și să Îl asculte, i-au întors spatele și au respins chemările Lui.

Pavel, inspirat de Duhul Sfânt, descrie starea acestor oameni.

Mânia lui Dumnezeu se descoperă din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu și împotriva oricărei nelegiuiri a oamenilor, care înăbușă adevărul în nelegiuirea lor. Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu.

În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți, fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat.

(Biblia, Romani capitolul 1, versetele 18-21)

Așadar, aceștia sunt oamenii reprezentați de solul de lângă drum. Oamenii care înăbușă adevărul, nu vor să îl asculte, să îl cunoască, și încearcă să scape de adevăr răzvrătindu-se împotriva lui Dumnezeu și încălcându-i legea.

Cuvântul lui Dumnezeu, Evanghelia, este și pentru ei, și la ei ajunge ea, dar nu are nici un efect asupra lor. În primul rând pentru că nu îl primesc. Solul de lângă drum e atât de tare încât nimic nu pătrunde în el, astfel Cuvântul rămâne în afara lor, nu penetrează inimile lor.

Vedem cum păsările, reprezentându-l pe cel rău, vin și devorează sămânța, o îndepărtează, lăsând omul în starea sa de împietrire, lipsit de viața care vine din Dumnezeu.

Păsările care își fac cuib în copac

Să privim la o altă pildă spusă de Isus, pilda grăuntelui de muștar. Această pildă ilustrează, printre altele, cum aici pe pământ, în Împărăția lui Dumnezeu prezentă în grupul credincioșilor, în biserică, își fac cuib alte duhuri care influențează viața bisericii cu scopul de a distruge Împărăția.
Cum e posibil așa ceva?
Lumea în care Împărăția lui Dumnezeu a venit este o lume căzută, o lume care încă nu a fost răscumpărată total de Isus. Cel rău încă este în lume și are agenți prin care încearcă să facă mult rău, chiar să distrugă, dacă poate, lucrarea lui Dumnezeu.

Dumnezeu îngăduie acest lucru, iar ispitele sunt îngăduite să aducă la suprafață slăbiciunile pe care le avem, păcatele ca să fie spălate și ca să învățăm să trăim bazându-ne pe Domnul. Învățăm să facem față ispitelor când ne încredem în Domnul și ne bazăm pe resursele Lui în loc să ne bazăm pe ceea ce putem face noi și astfel ceea ce nu ne distruge, ne face mai tari în credință.

Isus le-a pus înainte o altă pildă și le-a zis: „Împărăția cerurilor se aseamănă cu un grăunte de muștar, pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa. Grăuntele acesta, în adevăr, este cea mai mică dintre toate semințele, dar, după ce a crescut, este mai mare decât zarzavaturile și se face un copac, așa că păsările cerului vin și își fac cuiburi în ramurile lui.”

Biblia, Matei capitolul 13, versetele 31, 32)

Pilda grăuntelui de muștar este a doua dintr-o serie de 3 pilde care sunt toate despre lucrarea celui rău în Împărăția lui Dumnezeu pe pământ.

În prima pildă, pilda neghinei (Biblia, Matei, capitolul 13, versetele 24-30), agenții celui rău vin și plantează în Biserică, alături de credincioși (grâul) pe oamenii lui (neghina). Neghina și grâul se aseamănă extrem de mult și este slujba îngerilor la finalul istoriei bisericii să îi identifice și să îi separe de credincioșii adevărați.

În a doua pildă, pilda grăuntelui de muștar (Biblia, Matei capitolul 13, versetele 31, 32) agenții celui rău (păsările cerului) își fac cuib în Biserica (copacul) născută din credința în Isus (grăuntele de muștar).

În a treia pildă, pilda aluatului, aluatul semnifică păcatul și învățătura defectuoasă din biserică. Spre exemplu, Isus îi avertizează pe ucenici să se păzească de aluatul (păcatul) fariseilor care este fățărnicia, ipocrizia (Biblia, capitolul 12 din Luca, versetul 1) și de învățătura, doctrina lor (Biblia, Matei capitolul 16, versetul 12).

Așadar, agenții celui rău (păsările cerului) își fac cuib în Biserică pentru a influența viața credincioșilor, pentru a le pune piedici.

Agenții celui rău în Biserică

Iată ce le spune Pavel, inspirat de Duhul Sfânt credincioșilor care formau biserica din Filipi:

Deci, dacă este vreo îndemnare în Hristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo legătură a Duhului, dacă este vreo milostivire și vreo îndurare, faceți-mi bucuria deplină și aveți o simțire, o dragoste, un suflet și un gând. Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă; ci, în smerenie, fiecare să privească pe altul mai presus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci și la foloasele altora. Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus […]

(Biblia, Filipeni capitolul 2, versetele 1-5)

Ceea ce ne spune Cuvântul e că credincioșii, dacă nu sunt atenți, se pot trezi că sunt însuflețiți în ceea ce fac de duhuri de ceartă și de duhuri de vanitate în loc să fie însuflețiți de Duhul Sfânt.

Unde sunt aceste duhuri, acești agenți ai celui rău, aceste păsări ale cerului, păsări răpitoare, care nu seamănă deloc cu chipul de porumbel al Duhului Sfânt?

Aceste duhuri își au cuibul chiar în Biserică, printre credincioși. Le putem simți prezența când în loc de mângâierea, milostivirea, îndurarea, dragostea divină, unitatea, smerenia care izvorăsc din Duhul Sfânt își face loc cearta, mândria, răutatea, vanitatea care vin din firea noastră pământească stimulată de agenții celui rău din lume.

Cei ce cred și îl iubesc pe Dumnezeu, copiii Lui, sunt chemați să identifice ce anume îi influențează, ce anume îi conduce și să facă deosebirea dintre călăuzirea Duhului Sfânt și a altor duhuri care încă acționează în lumea noastră și chiar în biserică, în scopul distrugerii ei.