Comuniunea cu Dumnezeu

Biruitori în ispită

Fă-mă să aud dis-de-dimineață bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalț sufletul. - David - Biblia, Psalmul 143, versetul 8

În articolul precedent, am meditat împreună la primul lucru pe care Isus L-a făcut în ispitire. El S-a lăsat condus de Duhul Sfânt. Nu a luat El inițiativa să aibă această experiență ci pe tot parcursul ei El a fost împreună cu Duhul Sfânt de la început până la sfârșit.

Tot așa, copiii lui Dumnezeu, ca să fie biruitori în ispită, sunt chemați să se lase conduși de Duhul Sfânt și nu de firea lor pământească. Când ascultă de Duhul Sfânt, ei de fapt Îl pun pe Dumnezeu pe primul loc în viața lor. Asta nu înseamnă că nu mai au grijă de nevoile lor sau ale celor care depind de ei, dar ei realizează că acestea nu au prioritate înaintea lui Dumnezeu.

Isus ne învață să Îl punem pe primul loc în viața noastră pe Dumnezeu prin comuniunea cu El. Comuniunea cu Dumnezeu e al doilea lucru important pe care Isus L-a făcut în experiența ispitirii.

Un timp rezervat exclusiv comuniunii cu Dumnezeu

Postul e un timp rezervat exclusiv comuniunii cu Dumnezeu. Isus a rămas în comuniune cu Dumnezeu pe tot parcursul ispitirii, prin post. El a luat o pauză de la lucrurile pământești, trupești, lucruri necesare și plăcute, cum e mâncarea, pentru a-i da toată atenția lui Dumnezeu. Postul Său care a durat 40 de zile și nopți l-a făcut sub călăuzirea Duhului Sfânt.

Acolo a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți; la urmă a flămânzit.

Biblia, Matei capitolul 4, versetul 2

Cele 40 de zile și nopți de post nu au constituit singura ocazie în care Isus a fost în comuniune cu Dumnezeu. Aflăm din Cuvânt că de multe ori pe parcursul lucrării Sale publice, înainte sau după ce predica și vindeca, Isus lua o pauză și se retrăgea în locuri izolate, pustii, pentru a petrece singur un timp în comuniune cu Tatăl, în rugăciune. Iată, spre exemplu, consemnarea lui Marcu despre o ocazie în care dis-de dimineață, Isus și-a început ziua cu Tatăl.

A doua zi dimineața, pe când era încă întuneric de tot, Isus S-a sculat, a ieșit și S-a dus într-un loc pustiu. Și Se ruga acolo.

Biblia, Marcu, capitolul 1, versetul 35

Un alt exemplu e cel din Grădina Ghetsimani în care înainte să fie arestat, Isus S-a retras pentru a se ruga Tatălui. El urma să renunțe la viața Sa pentru a deveni Jertfa pentru păcatele omenirii pe cruce. Urma să bea paharul suferințelor, iar cea mai mare suferință era aceea a despărțirii de Tatăl din pricina păcatelor noastre. Rugăciunea Lui a fost ca în pofida suferințelor Sale, voia Tatălui să se facă.

Apoi a mers puțin mai înainte, a căzut cu fața la pământ și S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putință, depărtează de la Mine paharul acesta! Totuși nu cum voiesc Eu, ci cum voiești Tu.”

Biblia, Matei capitolul 26, versetul 39

Așadar, Domnul ne învață prin exemplul personal că așa cum El ca Fiu de Dumnezeu a avut nevoie să ia o pauză de la lucrurile pământești ca să fie în comuniune cu Tatăl pentru a face față provocărilor și ispitelor, la fel toți fiii și toate fiicele lui Dumnezeu au nevoie de a fi în comuniune cu Tatăl pentru a face față provocărilor și ispitelor din viața lor. În comuniune cu Tatăl, Isus a căutat să facă mereu voia Tatălui. Dar cum putem cunoaște noi care e voia lui Dumnezeu? Două modalități de comuniune cu Dumnezeu mereu amintite în Scripturi sunt studierea Cuvântului lui Dumnezeu și rugăciunea.

Comuniunea prin studierea Cuvântului lui Dumnezeu

Comuniunea cu Dumnezeu este în primul rând un timp în care ne deschidem inimile pentru a primi ceea ce Dumnezeu are să ne spună. Dumnezeu ne vorbește prin Cuvântul Său scris, Biblia.

Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Biblia, 2 Timotei capitolul 3, versetele 16, 17

Isus a ținut piept diavolului prin Cuvântul lui Dumnezeu pe care Îl cunoștea foarte bine. Cu cât mai mult copiii lui Dumnezeu ar trebui să citească și să studieze Cuvântul, să planteze adevărul în inimile și mințile lor! Adevărul lui Dumnezeu din Scripturi ne ajută să contracarăm minciunile și înșelătoriile celui rău.

Un alt mod prin care Dumnezeu comunică, este prin oamenii Săi care propovăduiesc Cuvântul Lui, mărturisesc experiența lor cu Dumnezeu, încurajează etc. În ziua de azi, noi putem asculta predici, îndemnuri, învățătură prin intermediul tehnologiei care există.

E important, însă, să ne aducem aminte că predicatorii sunt și ei doar oameni, de aceea trebuie să ne bazăm pe Cuvântul lui Dumnezeu mereu. În Scripturi, credincioșii din Bereea sunt menționați ca fiind modelul oamenilor cu o inimă aleasă fiindcă ei cercetau scripturile să verifice dacă ce le spunea apostolul Pavel era Cuvântul lui Dumnezeu sau era cuvântul lui.

Frații au trimis îndată, noaptea, pe Pavel și pe Sila la Bereea. Când au sosit, au intrat în sinagoga iudeilor. Iudeii aceștia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată râvna și cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea este așa.

Biblia, Faptele apostolilor, capitolul 17, versetele 10, 11

Să ne aducem aminte că Pavel înainte să devină apostol a făcut parte din gruparea Fariseilor care țineau o tradiție omenească făcută de ei pentru a explica Legea lui Dumnezeu ridicând-o la același rang cu Scripturile, ceea ce, bineînțeles, era o greșeală. Poate de multe ori ceea ce spun oamenii lui Dumnezeu vine din înțelepciunea lui Dumnezeu, dar putem să ne așteptăm ca uneori cuvintele lor să vină din înțelepciunea omenească; cu ajutorul Scripturilor noi discernem când e una și când e alta.

În al treilea rând, Dumnezeu prin Duhul Sfânt care locuiește în copiii Săi uneori le vorbește direct prin viziuni, vise și alte revelații.

Ci aceasta este ce a fost spus prin prorocul Ioel: «În zilele de pe urmă», zice Dumnezeu, «voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voștri și fetele voastre vor proroci, tinerii voștri vor avea vedenii și bătrânii voștri vor visa vise! Da, chiar și peste robii Mei și peste roabele Mele voi turna, în zilele acelea, din Duhul Meu și vor proroci.»

Biblia, Faptele Apostolilor capitolul 2, versetele 16-18

Dumnezeu a turnat Duhul Său peste copiii Lui, după ce Isus S-a înălțat la cer. În Faptele apostolilor în primele capitole putem citi despre acest eveniment al coborârii Duhului Sfânt după înălțarea la cer a lui Isus.

Cât timp a fost pe pământ în trup de om Isus a fost împreună cu ucenicii Săi; El îi învăța, îi îndruma, îi ajuta. După ce El a plecat la Tatăl, datorită lucrării ucenicilor pe care i-a trimis în toată lumea, mult mai mulți ucenici au fost făcuți peste tot. A fost nevoie ca Duhul Sfânt să vină pentru a fi în același timp cu toți ucenicii lui Isus de pretutindeni.

Comuniunea prin rugăciune

În al doilea rând, comuniunea cu Dumnezeu are loc în rugăciune.

Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri.

Biblia, Filipeni capitolul 4 versetul 6

Isus a venit pe pământ ca Fiul lui Dumnezeu. Deși era Dumnezeu întrupat, El de bună voie S-a supus Tatălui în poziția de Fiu. El a rămas mereu în ascultare de Tatăl, și voia Lui Și-a supus-o Tatălui, rămânând sub autoritatea Lui.

Tot așa, copiii lui Dumnezeu sunt chemați să rămână sub autoritatea Tatălui și în dependență de El. El este Cel ce le poartă de grijă, Cel ce îi învață ce e voia Lui, ce nu e, Cel ce îi călăuzește în scopurile, planurile, lucrările Lui. De aceea avem nevoie să îi cerem în rugăciune ajutor, înțelepciune, putere, să facem voia Sa.

Dacă dorești să înveți cum să te rogi, citește cartea Psalmilor care este în mare parte o carte de rugăciuni inspirate de Duhul Sfânt, rugăciuni pe care regele David și alți oameni ai lui Dumnezeu le-au înălțat în timpul lor de comuniune cu Dumnezeu. Aceste rugăciuni și cântece sunt inspirate de Duhul Sfânt, de aceea sunt considerate Cuvântul lui Dumnezeu.

Comuniune cu Dumnezeu altfel

Bineînțeles că există mai multe modalități în care putem să fim în comuniune cu Dumnezeu.

Spre exemplu, așa cum am menționat mai sus, Duhul Sfânt poate să ne inspire în timpul comuniunii nostre cu Dumnezeu la fel cum l-a inspirat pe regele David în compunerea de cântece și rugăciuni. Cu siguranță aceste creații supranaturale i-au adus multă mângâiere și încredere în Domnul. Eu cred că orice act creativ inspirat de Duhul Sfânt e un act de comuniune cu Dumnezeu.

Natura ne comunică multe lucruri despre cum e Dumnezeu iar o plimbare în natură cu scopul de a ne minuna de Creația Sa și geniul Său creator este și ea un fel de comuniune cu Dumnezeu.

[…]ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El […]

Biblia, Romani capitolul 1. versetele 19, 20

Eu cred că în cele 40 de nopți petrecute în pustie, Isus a fost încurajat privind la Creația Tatălui, la spectacolul constelațiilor de stele care în pustie, noaptea, devin extrem de vizibile și spectaculoase.

Cerurile spun slava lui Dumnezeu, și întinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.

Biblia, Psalmul 19, versetul 1 - un Psalm al lui David

În concluzie, comuniunea cu Dumnezeu este extrem de importantă în fiecare zi, dar mai ales în momentele grele ale ispitirii. Când suntem singuri putem fi mai vulnerabili la atacurile celui rău, dar singurătatea temporară poate fi și o ocazie pe care o putem crea pentru a ne deschide inimile Cuvântului lui Dumnezeu pentru a auzi ce vrea să ne spună dar și pentru a vorbi cu El, în rugăciune, spunându-i despre ceea ce ne frământă, ceea ce ne bucură, cerându-i ajutorul, înțelepciune, călăuzire.

Tatăl nostru abia așteaptă să petreacă timp împreună cu noi. Și noi avem nevoie să petrecem timp cu El. El are mereu timp pentru noi, putem fi siguri că nu Îl deranjăm niciodată, dimpotrivă ne așteaptă cu brațele deschise să ne vorbească, să ne inspire, să ne încurajeze, într-un cuvânt, să ne iubească. Fiecare copil al Său e special, e iubit, e dorit, e așteptat.

Domnul mi Se arată de departe: „Te iubesc cu o iubire veșnică, de aceea îți păstrez bunătatea Mea!”

Biblia, Ieremia capitolul 31, versetul 3