E primăvară în Tennessee și asta înseamnă furtuni aprige, vânturi care fac să șuiere casa, și în statele vecine, pericol de tornadă.
Când mi-am deschis ochii, încă se auzea ecoul unui tunet grozav care m-a trezit dintr-un somn bun și dulce. A trăsnit una bună destul de aproape, m-am gândit.
Mă uitat la ceas: patru fix. Dimineața!
Am încercat pentru câteva minute bune să mă culc la loc, dar nu mi-a ieșit. Chiar dacă mi-am închis ochii, lumina fulgerelor și zgomotul tunetelor nu m-au mai lăsat să dorm.
Mi-am adus apoi aminte că într-o predică, un pastor zicea că el când se trezește noaptea, începe să se roage pentru toți cei dragi care îi vin în minte, și adoarme la loc liniștit.
Am încercat și eu. E foarte fain să te rogi așa de dimineață, dar somnul nu s-a mai întors la mine.
După ce mi-am făcut un ceai negru cu lapte, m-am așezat pe un fotoliu în camera de zi și am deschis Biblia la Matei capitolul șase, ca să citesc în continuare de unde rămăsesem data trecută.
Isus își învață ucenicii, în celebra sa predică de pe munte, și abordează diferite subiecte importante pentru ei.
Și cum stăteam eu relaxat pe fotoliu, am început să citesc un pasaj, apoi, aproape ațipit, mi-am închis ochii și am meditat la cele citite. Apoi, am continuat cu următorul pasaj, și iar mi-am închis ochii să meditez și să mă odihnesc.
Până când ritmul acesta s-a transformat într-o conversație, și parcă Isus m-a trezit intenționat în dimineața asta, să stea la o poveste cu mine. A fost ceva special, ce n-am mai experimentat niciodată.
Ce mi-a spus Isus
Mi-a adus aminte să mă opresc din când în când și să mă uit la păsările din grădină și la florile de pe câmp. Chiar dacă ele nu se duc la serviciu, Tatăl ceresc are grijă de ele. Cu cât mai mult are grijă El de copii lui?
M-am gândit la copii mei. Nici unul când se trezește dimineața, nu are nici cea mai mică grijă. Când se duc în bucătărie să-și ia de mâncare sau își deschid dulapul să se îmbrace, nu sunt îngrijorați deloc că nu o să găsească ce caută. Asta e grija mea, a părintelui, nu a lor, a copiilor. Exact la același tip de încredere și relație ne cheamă Isus.
Apoi mi-a adus aminte că nu pot slujii la doi stăpâni. Fie Îl slujesc pe Domnul, fie îi slujesc lui Mamona, sau banilor. Aici am făcut o pauză și m-am gândit la cum îmi petrec zilele și cu ce-mi umplu timpul. Îți poți da seama ușor care sunt valorile unui om din felul în care își petrece timpul. Și cel mai ușor e să urmărești pe alții.
N-a durat mult după ce am început să-mi analizez viața până când am început să-I cer iertare Domnului și ajutor în a face alegeri mai înțelepte.
În continuare, Isus mi-a adus aminte despre cum răsplătește Dumnezeu slujirea noastră. Fie că e vorba de milostenie, rugăciune și post, doar ce facem în ascuns este răsplătit de Tatăl ceresc. Restul, tot ce facem de ochii oamenilor, e plătit de oameni. Aici, iarăși, e ușor de văzut pe alții, și greu să ne analizăm pe noi înșine. Dar e un exercițiu extrem de util.
La final, Isus mi-a spus că acolo unde este comoara mea, acolo este și inima mea. Dacă El este comoara mea, inima mea, centrul vieții mele se va învârti în jurul Lui. Voi căuta să mă întâlnesc des cu El, prin Cuvânt, rugăciune și mers la biserică. Mă voi purta cum Îi place Lui și nu cum vrea firea mea pământească.
Faină dimineață, nu?
Dacă te trezește și pe tine Isus zilele astea, cu noaptea în cap, îți recomand cu căldură să profiți de ocazie și să ai o conversație intimă cu Făcătorul tău.
Cine știe, poate că de aia ne trezește dimineața, pentru că în timpul zilei suntem prea ocupați.