Doar n-am omorât pe nimeni

Nu știu despre voi, dar de multe ori, aud oameni spunând “doar n-am omorât pe nimeni” ca un argument al nevinovăției lor înaintea lui Dumnezeu. Dar uitându-mă la ce spune Isus realizez că dacă aș putea omorî cu gândul aș fi un criminal în serie. Nu știu cum sunteți voi dar mie îmi e foarte ușor să fiu mânioasă pe oameni și sunt mânioasă pe copii, pe soț, pe rude, pe vecini, pe șoferul din fața mea care merge cu viteza unui melc turbat pe banda de viteză etc.

Biblia, Matei capitolul 5, versetele 21-22

Ați auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu ucizi ; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecății.’ Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecății și oricine va zice fratelui său: ‘Prostule!’ va cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: ‘Nebunule!’ va cădea sub pedeapsa focului gheenei.

Să nu ucizi este una din cele 10 porunci din Legea lui Dumnezeu și este din categoria poruncilor privitoare la relațiile dintre oameni. Isus spune că ceea ce poate să ducă la ucidere, mânia împotriva cuiva, este la fel de vinovată ca și uciderea în sine.

Așadar neprihănirea nu este doar ce se vede (sau nu se vede) în exterior cum credeau Fariseii și cărturarii ci ea începe în inimă, în imaginația noastră, acolo trebuie schimbate lucrurile. Isus este atent la ceea ce e în inima oamenilor și ne arată că mânia împotriva semenilor, care se cuibărește de multe ori în inima noastră, este păcătoasă.

Toți încălcăm porunca lui Dumnezeu de a nu ucide în momentul în care ne mâniem pe cineva. Fiecare din noi avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu. Suntem îndemnați să ne mărturisim păcatele ca să fim curățiți de ele.

Biblia, 1 Ioan capitolul 1, versetul 9

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curețe de orice nelegiuire.

Mânia, cearta, disputele sunt, din păcate, o realitate tristă în biserică. Toate acestea sunt ca uciderea din perspectiva lui Dumnezeu.

Biblia, Iacov, capitolul 4, versetele 1-3:

De unde vin luptele și certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre? Voi poftiți și nu aveți; ucideți, pizmuiți și nu izbutiți să căpătați; vă certați și vă luptați și nu aveți, pentru că nu cereți. Sau cereți și nu căpătați, pentru că cereți rău, cu gând să risipiți în plăcerile voastre.

Iacov se adresează credincioșilor prin aceste cuvinte. Isus le dăduse porunca să se iubească unii pe alții cum i-a iubit El și ei erau mânioși unii pe alții, se luptau și se certau între ei, cu alte cuvinte, în adâncul inimii se omorau unii pe alții.

Să îl imităm pe Tatăl nostru ceresc. Într-adevăr El se mânie împotriva păcatului dar are compasiune pentru păcătoși, are răbdare, bunătate. La fel și noi, să fim mânioși pe păcat (mai ales pe al nostru) oricare ar fi el - nedreptate, minciună, furt, lipsa de respect față de părinți, invidie, aroganță, violență în vorbire și fapte etc. Toate aceste lucruri sunt rele și vrednice de dispreț. Dar Tatăl ceresc nu îngăduie copiilor Lui să se mânie pe oameni. Mânia duce la ură. Ura duce la violență în imaginație, cuvinte, faptă.

Isus ne poruncește să iubim oamenii și să avem compasiune pentru toți chiar și pentru cei ce nu merită, deoarece și Dumnezeu are compasiune pentru noi și ne-a iubit în timp ce eram încă păcătoși.

De multe ori firea noastră păcătoasă ne împinge să ne mâniem pe oameni și ne vine ușor să cădem pradă acestui imbold, dar credincioșii sunt chemați să asculte de Duhul Sfânt care le-a fost dat pentru a-i ajuta în lupta împotriva firii. Să îi cerem ajutor lui Dumnezeu în această luptă!