Stau si ma gandesc la cat de mult timp ne pregatim infatisarea inainte sa mergem la biserica. Sa fii spalat, sa ai haine frumoase si curate. Sa nu ma intelegeti gresit – nu e o pledoarie pro jeg. Nici vorba. Dar ma intriga faptul ca petrecem ore ca sa ne pregatim hainele pentru biserica, dar nu petrecem 5 minute ca sa ne pregatim sufletul pentru ceea ce va sa urmeze.
Drumul spre biserica este drumul pocaintei. Drumul pana la biserica este cel putin la fel de important ca si prezenta in biserica. In opinia mea la biserica mergi sa-L slavesti pe Dumnezeu impreuna cu fratii tai, caci Lui i se cuvine toata slava si gloria. Aud un amin? AMIN! Insa noi mergem sa ne plangem si sa ne lamentam, sa ne cerem intr-una iertare. Si pe cand am reusit sa ne cerem iertare si sa ne curatim sufletul, cele 2-3 ore ale slujbei sau ale serviciului divin, dupa caz, au trecut. Si noi tot nu am reusit sa-I dam slava si astfel sa ne umplem sufletele.
Drumul spre biserica este drumul pocaintei. In timpul premergator intrarii in biserica, sufletul trebuie pregatit. La fel cum iti pregatesti atat de atent hainele. Trebuie primenit, curatat, aerisit. Uimitor ce putine mai ai de comentat cand mergi astfel pregatit la biserica 🙂
Asa ca data viitoare cand va indreptati spre biserica, nu uitati ca drumul spre biserica este drumul pocaintei!
— Santiago