Femeia cu candelă
O imagine a Duhului Sfânt implicat în căutarea celor pierduți
Care femeie, dacă are zece bani de argint și pierde unul din ei, nu aprinde o lumină, nu mătură casa și nu caută cu băgare de seamă până când îl găsește?
Biblia, Luca 15:8
La un semn, întunericul ne-a învăluit, dintr-o dată, ca o pătură sufocantă. O beznă neagră a înghițit toată lumina până la cea mai mică geană. După o încremenire de câteva momente, toate fibrele din corpul meu au început să se mobilizeze suplimentar căznindu-se să facă față la această provocare neașteptată.
Fără informații de la ochi, care erau momentan orbi, dezactivați total, fără posibilitatea de descifra nimic din mediul înconjurător, receptorii tactili, auditivi, și olfactivi, plini de zel, erau pregătiți să preia controlul situației și să o stabilizeze …
O mânuță îngrijorată m-a prins de picior și atingerea neașteptată și imposibil de perceput cu ochiul liber mi-a produs un ușor dezechilibru. Cât pe ce să alunec în noroiul cleios și rece de pe jos.
M-am gândit că totuși nu ar fi o idee bună să-l iau în brațe în acel moment pe băiețelul meu. Dacă ne trezeam amândoi pe spate, brațele mele nu i-ar fi oferit confortul atât de dorit în acel moment și în plus, ar fi cauzat o dramă mai mare.
M-am aplecat și atingând ușor mânuța, am luat-o în mâna mea, producând la rândul meu, o tresărire prichindelului. Apoi s-a aprins lumina. Slavă Domnului, suntem salvați.
Experiența „întunericului total” de la Peștera „Marea Pierdută” (Tennessee, America), a fost una care mi-a rămas întipărită în minte pentru totdeauna, o experiență care m-a încălțat parțial în păpucii unui orb complet și spre bucuria și ușurarea mea, m-a descălțat rapid. Singurul mod prin care scăpat din acea orbire temporară a fost atunci când cineva, care avea întrerupătorul la îndemână, a aprins lumina.
Întunericul nu va împărăți veșnic pe pământul în care acum este necaz. (Biblia, Isaia capitolul 9, versetul 1)
Întunericul spiritual din lume
Aflăm din Scripturi că întunericul spiritual a început cu mândria lui Lucifer, al cărui nume înseamnă, ironic, „purtător al luminii”.
Lucifer a fost un înger de rang înalt, un heruvim, care a vrut să fie ca Dumnezeu. (Biblia, Isaia, capitolul 14, versetele 12-14). O treime din întreaga populație angelică a lumii spirituale l-au urmat în răzvrătirea lui împotriva lui Dumnezeu. (Biblia, Apocalipsa, capitolul 12, versetele 3, 4)
Când omul a fost creat și pus în grădina Edenului, în comuniune cu Dumnezeu, acest înger căzut l-a ispitit pe om să experimenteze o cunoaștere pe care Dumnezeu i-o interzisese omului, mințindu-l că dacă va „gusta” din această cunoaștere, omul va fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul. (Biblia, Geneza capitolul 3 versetele 1-5) În momentul în care omul a ascultat de șarpe, încălcând porunca lui Dumnezeu, întunericul a început să cuprindă și creația minunată a lui Dumnezeu.
Spinii și pălămida, durerea, suferința, sudoarea, boala, invidia, ura, uciderea, moartea spirituală și moartea fizică, printre altele, au intrat în Creație.
Doar o mică parte din oameni au continuat să se încreadă în Creatorul, iar majoritatea s-au degradat atât de mult încât „toate întocmirile gândurilor din inima omului erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău.” (Biblia, Geneza capitolul 6, versetele 5,6)
Agenții răului, păcatul, răul din lume, răzvrătirea împotriva Cuvântului lui Dumnezeu au adus întunericul spiritual în care e cuprinsă lumea la ora actuală.
Lumina lumii
În lumea spirituală, Adevărul este asemeni unei lumini care aduce claritate, viziune și speranță celor care sunt interesați de mesajul Său. Cuvântul lui Dumnezeu e perceput în plan spiritual, de cei ce cred în El, ca o lumină care îi călăuzește pe calea cea bună.
Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele și o lumină pe cărarea mea.
Biblia, Psalmul 119, versetul 105
O candelă este o lumină suficientă pentru următorul pas înainte, nu este o lumină atât de mare pentru a descoperi ce e departe în față. Cuvântul lui Dumnezeu ne ajută să distingem drumul cel bun, calea corectă, din aproape în aproape.
Vorbindu-le ucenicilor despre Duhul Sfânt care le va fi dăruit odată cu înălțarea Sa la cer, Isus Hristos Îl numește Mângâietorul și Duhul Adevărului. Pentru credincioși, mângâierea și adevărul nu se exclud reciproc, dimpotrivă, Duhul le poate face pe amândouă în același timp, într-un echilibru perfect.
Mai am să vă spun multe lucruri, dar acum nu le puteți purta. Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul, căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit și vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi pentru că va lua din ce este al Meu și vă va descoperi.
Biblia, Ioan capitolul 16, versetele 12-14
Isus ne învață că Duhul Sfânt ne călăuzește în tot adevărul cu privire la prezent și viitor, este o călăuzire graduală, care ia timp. Isus nu a revelat tot adevărul ucenicilor, ar fi fost prea copleșitor pentru ei.
Adevărurile spirituale în care Duhul Adevărului îi conduce pe credincioși sunt o mângâiere pentru ei, o lumină blândă, care le arată drumul cel bun, din aproape în aproape.
Pentru necredincioși, însă, adevărul nu este o mângâiere. Ei percep adevărul ca fiind ceva ce îi restricționează de la o viață păcătoasă. Despre ei ni se spune că „înăbușă adevărul în nelegiuirea lor” (Biblia, Romani capitolul 1, versetul 18)
Fiindcă ce se poate cunoaște despre Dumnezeu le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. În adevăr, însușirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Așa că nu se pot dezvinovăți, fiindcă, măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulțumit, ci s-au dedat la gândiri deșarte și inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sunt înțelepți și au înnebunit…
Biblia, Romani capitolul 1, versetele 19-22
Gândirea oamenilor lipsită de înțelepciunea lui Dumnezeu e o gândire deșartă, goală, egoistă care are ca rezultat întunecarea priceperii, înțelegerii lor; îi duce la orbire spirituală. Prin respingerea adevărului lui Dumnezeu, ei invită minciuna și deci întunericul, păcatul, în viața lor.
Isus, Lumina lumii
În primul capitol al evangheliei lui Ioan, apostolul inspirat de Duhul Sfânt, ni-L prezintă pe Mântuitor ca fiind Dumnezeu Cuvântul Întrupat în lumea noastră. Isus Hristos Însuși este Lumina lumii.
Isus le-a vorbit din nou și a zis: „Eu sunt Lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieții.”
Biblia, Evanghelia lui Ioan capitolul 8 versetul 12
Eu am venit ca să fiu o lumină în lume, pentru ca oricine crede în Mine să nu rămână în întuneric.
Biblia, Evanghelia lui Ioan capitolul 12, versetul 46
Isus Hristos, Cuvântul Întrupat, a venit să facă posibilă cunoașterea lui Dumnezeu, nu doar o cunoaștere a cuvintelor Lui ci o cunoașterea practică venită din relația și comuniunea cu Dumnezeu. Cei care L-au primit pe Isus, adică au crezut în El, ne spune apostolul Ioan, au primit dreptul să fie născuți din nou din Duhul Sfânt, au devenit copiii lui Dumnezeu (Biblia, Ioan capitolul 1, versetele 12,13) și deci au fost făcuți acceptabili și capabili de a-L cunoaște pe Dumnezeu cu adevărat.
Credincioșii - lumina lumii
Prin Duhul Sfânt care se coboară în viața credinciosului născut din nou, lumina coboară în credincios făcându-l o binecuvântare pentru cei din jur. Putem citi despre evenimentul coborârii Duhului Sfânt în credincioși în Biblie în capitolul 2 din cartea Faptele Apostolilor. E interesant faptul că prima arătare a Duhului Sfânt în grupul credincioșilor a fost sub forma unor limbi de foc deasupra capetelor apostolilor. Apostolii arătau ca niște candele vii care urmau să ducă mesajul salvării de păcate în toată lumea.
Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii n-aprind lumina ca s-o pună sub coș, ci o pun în sfeșnic și luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
Biblia, Matei capitolul 5 versetele 14-16
În Predica de pe Munte, adresându-se celor care au devenit copiii lui Dumnezeu prin credința în Isus, Domnul le spune că ei sunt lumina lumii. Lumina Duhului din ei se materializează în fapte bune care îi fac pe beneficiarii lor să aducă slavă lui Dumnezeu.
Trei tablouri
Isus Hristos, Lumina lumii, ducea cu Sine peste tot pe unde mergea învățătură, mângâiere, vindecare, iertare.
Misiunea Lui este să ofere omenirii SALVAREA DE PĂCATE, ca oricine o primește să fie curățit de întunericul păcatului. Cei salvați de păcate sunt acceptați în comuniune cu Dumnezeu și sunt făcuți capabili să Îl cunoască pe El.
Deși toți oamenii sunt păcătoși, nu toți consideră că au nevoie de acest cadou minunat pe care Domnul ni l-a adus și nu apreciază salvarea de păcate a lui Isus. Unii oameni cred că ei deja sunt neprihăniți prin faptele lor și nu au de ce să fie iertați. Alții resping salvarea de păcate pentru că iubesc păcatul prea mult și nu vor să fie salvați de păcat. Și unii și alții care resping salvarea de păcate a lui Isus, nu sunt salvați dar cei ce o primesc, oricât de păcătoși ar fi, sunt primiți cu bucurie de Dumnezeu și sunt făcuți copii ai Lui.
Odată, ca răspuns la conducătorii religioși iudei care erau nemulțumiți de faptul că Isus îi primea pe toți păcătoșii la El, Isus a zugrăvit trei tablouri pentru a-i ajuta să înțeleagă cum fiecare persoană a Trinității e implicată în lucrarea de salvare a celor pierduți.
Tabloul Păstorului cel bun
Care om dintre voi, dacă are o sută de oi și pierde pe una din ele, nu lasă pe celelalte nouăzeci și nouă pe izlaz și se duce după cea pierdută, până când o găsește? (Biblia, Luca 15:4)
În primul tablou, ne e ușor să identificăm cine e păstorul care merge în căutarea oii rătăcite. Este Isus Hristos, Dumnezeu Cuvântul întrupat, venit în lumea noastră să îi caute pe cei pierduți. Chiar El S-a prezentat în felul acesta, folosind metafora păstorului pentru a ilustra misiunea Sa de a conduce și avea grijă de cei ce își pun încrederea în El.
Eu sunt Păstorul cel bun. Păstorul cel bun își dă viața pentru oi.
Biblia, Ioan capitolul 10, versetul 11
Tabloul Tatălui iertător
El a mai zis: Un om avea doi fii. Cel mai tânăr din ei a zis tatălui său: ‘Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine.’ Și tatăl le-a împărțit averea. (Biblia, Luca 15:11-12)
Tatăl iertător, generos și bun din al treilea tablou este o ilustrație a lui Dumnezeu Tatăl. El nu merge în căutarea fiului risipitor dar Îl așteaptă să se întoarcă la el iar fiul care experimentase generozitatea și bunătatea tatălui când fusese acasă se întoarce la el având bucuria de a fi primit cu dragoste și bucurie înapoi în sânul familiei.
A treia Persoană din tabloul din mijloc, implicată și ea în căutarea celor pierduți, e Duhul Sfânt.
Tabloul femeii cu candelă
Să privim tabloul femeii cu candelă. Un bănuț din colierul ei de bănuți s-a pierdut și ca să îl recupereze, ea aprinde o lumină, o candelă, adună cu o mătură tot ce este pe podea, apoi caută cu atenție în grămăjoara adunată bănuțul. Când îl găsește, face o petrecere cu prietenele sale de bucurie.
Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.
(Biblia, Luca versetul 10 din capitolul 15)
Bănuțul de argint e păcătosul care primește cadoul salvării de păcate. Toți oamenii sunt păcătoși dar dintre toți păcătoșii cei ce sunt valoroși în ochii lui Dumnezeu sunt cei ce își doresc să trăiască o viață plăcută lui Dumnezeu și vor să se întoarcă la El. Sunt mulți păcătoși în această lume, dar cei pe care Duhul Sfânt îi caută sunt doar aceia care își doresc lumina, mântuirea și o primesc. Păcătoșii care nu primesc salvarea de păcate rămân în întuneric, pe podea, în grămăjoara de nimicuri în care se găsesc, ei înșiși nimicuri care nu folosesc la nimic.
Duhul Sfânt, Mângâietorul, Ajutorul credincioșilor este Duhul Adevărului. El folosește candela, lumina Cuvântului lui Dumnezeu pentru a găsi păcătoșii care sunt gata să primească salvarea din întunericul spiritual al lumii.
Nu e prima dată în Scripturi când metafora femeii este folosită pentru a ilustra înțelepciunea divină care vine din Duhul Sfânt. În Cartea Proverbelor, înțelepciunea lui Dumnezeu este personificată într-o femeie care cheamă păcătoșii să asculte învățătura, mustrarea, cuvintele ei.
Înțelepciunea strigă pe ulițe, își înalță glasul în piețe: strigă unde e zarva mai mare, la porți, în cetate, își spune cuvintele ei: „Până când veți iubi prostia, proștilor? Până când le va plăcea batjocoritorilor batjocura și vor urî nebunii știința?
Întoarceți-vă să ascultați mustrările mele! Iată, voi turna duhul meu peste voi, vă voi face cunoscute cuvintele mele…
(Biblia, Proverbele capitolul 1, versetele 20-23)
Lumina Cuvântului, înțelepciunea lui Dumnezeu este pentru toți oamenii, ea nu este ascunsă, nu e o cunoaștere misterioasă, tainică, inaccesibilă. Cei ce ascultă cuvintele Înțelepciunii lui Dumnezeu și le primește va trăi liniștit, fără să se teamă de vreun rău, ne spune mai departe textul din Proverbe, iar ceilalți rămân în întuneric și vor suferi consecințele unei vieți păcătoase aici pe pământ și în veșnicie.
Alături de înțelepciunea curată, adevărată a lui Dumnezeu, “înțelepciunea” pervertită a întunericului, nebunia, și ea își face simțită prezența în lume.
Nebunia este o femeie gălăgioasă, proastă și care nu știe nimic. Ea șade totuși la ușa casei sale, pe un scaun, pe înălțimile cetății, ca să strige la trecătorii care merg pe calea cea dreaptă:„Cine este prost să vină aici!”
Iar celui fără minte îi zice: „Apele furate sunt dulci și pâinea luată pe ascuns este plăcută!”
El nu știe că acolo sunt morții și că oaspeții ei sunt în văile Locuinței morților.
(Biblia, Proverbele capitolul 9, versetele 13-18)
E trist că sunt mai mulți cei ce resping înțelepciunea lui Dumnezeu și primesc „înțelepciunea” întunericului neștiind că alegerea lor este una proastă. Ei speră că au făcut o alegere bună, dar alegerea lor se dovedește în final a fi una păguboasă.
Intrați pe poarta cea strâmtă. Căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare și mulți sunt cei ce intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viață și puțini sunt cei ce o află.
Biblia, Matei capitolul 7 versetele 13,14
De ce sunt atât de mulți care resping înțelepciunea lui Dumnezeu și aleg calea care duce la pierzare? Respingând înțelepciunea și lumina adevărului Duhului lui Dumnezeu, oamenii devin orbi din punct de vedere spiritual, slabi, ușor de manipulat și de controlat de către cel rău. Respingând adevărul, ei cred de fapt o minciună care îi duce la pieire.
Domnul ne învață despre calea mincinoasă a păcatului că ne duce la pierzare. Dacă Îl credem pe El vom dori să alegem calea care duce la viață, viața în ascultare de Dumnezeu prin Isus. Prin credința în Domnul suntem salvați din întuneric, de păcat și Duhul Adevărului ne călăuzește prin lumea asta, ținându-ne în siguranță până la capătul drumului unde ne așteaptă viața veșnică în lumină.
Noi singuri nu ne putem salva din întuneric, din păcat, e nevoie de INTERVENȚIA lui Dumnezeu pentru a ne aduce la lumină. Domnul intervine în viața celor care auzind înțelepciunea Lui o doresc și o primesc.
Femeia cu candelă, Duhul Sfânt, e acum printre noi, căutând cu atenție, cu băgare de seamă bănuțul de argint în întunericul lumii. Intenția Duhului este să îi scoată din întuneric pe cei ce sunt gata să lase întunericul în urmă și apoi să îi pună împreună cu ceilalți care iubesc lumina și vor să rămână în lumină.