Te voi lăuda cu o inimă neprihănită când voi învăța legile dreptății Tale. (Psalmul 119:7)
Lauda lui Dumnezeu, închinarea, este o activitate foarte vizibilă, așa cum e implicat și de cuvântul "laudă" (yada) în acest verset care presupune nu doar o declarație făcută cu gura ci și o manifestare fizică a laudei prin ridicarea brațelor. Oamenii văd doar expresia exterioară a închinării noastre, ridicarea brațelor, vocea puternică, armonia etc. Dar Dumnezeu vede inima celui care se închină.
O inimă neprihănită este ingredientul principal în lauda lui Dumnezeu, este ceea ce Dumnezeu apreciază. Iată ce ni se spune în Cartea Proverbelor, capitolul 21 versetul 27: "Jertfa celor răi este o scârbă înaintea Domnului, cu cât mai mult când o aduc cu gânduri nelegiuite."
Inima omului în starea ei naturală, neregenerată spiritual "e nespus de înșelătoare și deznădăjduit de rea. Cine poate s-o cunoască?" se întreabă retoric profetul Ieremia. Răspunsul ni-L dă Dumnezeu: "Eu, Domnul, cercetez inima..." Atunci cine poate să-L laude pe Dumnezeu și lauda să îi fie bine primită? Regele David, un fervent închinător care a scris Psalmul 119, ne învață cum putem să obținem o inimă neprihănită care să aducă o laudă bine primită. Învățarea legilor dreptății lui Dumnezeu ne va permite să cunoaștem ce așteptări are Dumnezeu de la închinători. Dumnezeu e sfânt și neprihănit, este un Dumnezeu drept, care judecă cu dreptate. De aceea nu putem veni oricum înaintea Lui ca să îi aducem o jertfă de mulțumire, în primul rând trebuie să facem curățenie în inimă, sau mai bine zis să-L lăsăm pe El să o facă. Iar apoi, cu o inimă curată, neprihănită putem veni înaintea Lui să-L lăudam.
E interesant faptul că "laudă" în acest verset poate avea sensul de "mărturisire a păcatelor" sau confesiune. Vă aduceți aminte de pilda pe care Isus Hristos a spus-o ucenicilor despre fariseul și vameșul care au venit la Templu să se închine? (Luca 18:10-14) Care dintre ei s-a întors acasă socotit fiind neprihănit? Vameșul, care și-a recunoscut starea înaintea lui Dumnezeu și s-a rugat astfel: "Doamne ai milă de mine, păcătosul!"
Regele David se roagă și el: "Zidește în mine o inimă curată, Dumnezeule, pune în mine un duh nou și statornic! Nu mă lepăda de la Faţa Ta și nu lua de la mine Duhul Tău cel Sfânt! Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale și sprijină-mă cu un duh de bunăvoinţă!" (Psalmul 51:10-12)
Noi prin propriile noastre eforturi nu putem să zidim în noi înșine o inimă curată, Dumnezeu poate să o facă. Așa că o mare parte din închinare vom învăța din Cuvânt că trebuie să venim cu smerenie înaintea Dreptului Judecător să ne mărturisim păcatele, să îi cerem să ne dea o inimă nouă, curată. Isus Hristos e Jertfa care ne curățește de păcat. Duhul Sfânt locuiește în viața regenerată prin credința în Hristos și ne dă putere să trăim o viață plăcută lui Dumnezeu.
Doar învățând despre neprihănirea lui Dumnezeu și a judecăților Lui putem să devenim niște închinători bine primiți. Unde e această învățătură? În Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, Biblia. Veți observa citind tot Psalmul 119 că de fapt acest cântec inspirat de Duhul lui Dumnezeu este o pledoarie pentru cunoașterea lui Dumnezeu, prin intermediul Cuvântului inspirat de El, Biblia.