Tocmai am terminat de vorbit cu un prieten din America. E turc si calatoreste des in America cu treburi. Nu stiu sigur ce religie are… cred ca e musulman, ca mai toti turcii. Ciudat insa cum am apucat sa stam de vorba in seara asta… M-am sculat… de fapt n-am putut adormi. Mi-am promis ca nu-mi mai deschid calculatorul noaptea… noapte e pentru somn nu pentru lucru. Cu toate astea, am simtit asa, un imbold puternic sa pornesc masinaria. Cum s-a pornit, am vazut un mesaj de la el. Ma ruga sa-l ajut cu o chestie – a durat exact 5 minute. Am inceput apoi sa povestim una alta si din vorba in vorba imi zice:
“In America, acum sase ani, aproape am murit de supradoza de ecstasy. O pilula, costa $20 de dolari si efectul dureaza 4-5 ore. Dar fericirea pe care o simti e cea pe care un cantaret o are cand ia premiul Grammy – te face sa te simti extrem de fericit. Pe de-o parte, asta minunat. Tehnologia moderna a inventat o pilula a fericirii – o tehnologie a miraculosului. Pe cealalta parte e groaznic – iti omoara motivatia de a trai. De ce sa mai lucrezi? Poti fi fericit pentru doar $20. De ce sa mai incerci?
Am trait niste momente EXTREM de dificile. M-am intors in Turcia pentru a scapa de drog. Am trecut prin Iad. Nu pentru ca nu puteam scapa de dependenta fizica, ci pentru ca eram profund nefericit si nimic nu ma mai putea satisface. Vroiam totul aici si acum, instantaneu.”
Oamenii cauta cu disperare o fericire care nu exista. Mi s-a intamplat si mie sa cred ca banii, puterea sau faima ar ptuea aduce in viata mea acel strop de implinire atat de mult dorit. Te uiti la ceilalti si nu vezi decat suprafata, faptul ca zambesc, ca aparent sunt fericiti. Dincolo de aparentele astea, sunt insa dureri, dezamagiri si o sete neastamparata dupa fericire.
Stiu ca noi, Crestinii, avem o veste mai buna ca oricine. E vestea ca durerea, plansul si nefericirea vor inceta cand Iisus va reveni pe pamant sa ne ia la El. Si va fi ca in povesti – tinerete fara de batranete si viata fara de moarte. Si asta ar trebui sa ne faca atat de fericiti! Mai tineti minte primii crestini? Zburdau de fericire. Nimic nu-i putea opri din a spune si altora aceasta minunata veste!
Ne aflam insa la doua mii de ani de la inceputurile Crestinismului si intr-o lume post crestina, vestea asta impresioneaza din ce in ce mai putin pana si pe Crestini. Cred ca suntem si noi mancati de cotidian si de monotonia vietii de zi cu zi. Am uitat sa ne lasam invaluiti in visare si dor dupa casa din Cer. Am uitat pana si noi sa gustam din acel “miracle drug” care a inspirat milioane de Crestini inaintea noastra. Noi suntem primii care avem nevoie de acest drog miraculos, de aceasta vindecare profunda, si de abia apoi vom putea cu adevarat sa spunem si altora despre “vestea buna”.