Neprihănirea de ochii oamenilor
În predica de pe munte, Isus ne arată că Dumnezeu privește la neprihănirea interioară, din inima noastră, la fel de mult ca și la neprihănirea din comportamentul nostru. Mântuitorul ne învață să ne cercetăm motivațiile păcătoase ca și mânia, ura, falsitatea, lipsa sincerității, pofta sexuală care dau naștere cuvintelor violente, certurilor, disputelor, uciderilor, minciunilor; să privim la ce se ascunde în spatele unui adulter etc. Domnul ne învață că motivațiile păcătoase sunt la fel de rele ca și faptele păcătoase. Curățenia trebuie făcută în primul rând în minte, în imaginație, în inimă.
Biblia, Psalmul 7, versetele 14-16
Iată că cel rău pregătește răul, zămislește fărădelegea și naște înșelăciunea: face o groapă, o sapă și tot el cade în groapa pe care a făcut-o. Fărădelegea pe care a urzit-o se întoarce asupra capului lui și violența pe care a făcut-o se coboară înapoi pe țeasta capului lui.
Așadar, răul se naște în minte, este la început un plan, o pregătire care se materializează, se naște, în faptele rele care până la urmă se întorc împotriva celor care le fac.
În continuare, în predica Sa, Isus ne învață despre o neprihănire exterioară, vizibilă în practicarea disciplinelor spirituale, milostenia, rugăciunea, postul. Dumnezeu răsplătește aceste fapte neprihănite când le facem ca să fim văzuți de El, în ascuns.
Însă, Isus ne avertizează de motivația greșită pe care o putem avea în practicarea acestor fapte. Motivația greșită care se poate ascunde în practicarea neprihănirii e motivația de a obține admirația oamenilor. Admirația semenilor e foarte plăcută și uneori, inconștient facem eforturi să obținem această plăcere și astfel unii ajung să își afișeze milostenia, rugăciunile și postul ca să fie văzuți și admirați de oameni.
Biblia, Matei capitolul 6, versetul 1
Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri.
Așadar, scopul neprihănirii NU ar trebui să fie acela de a obține admirația oamenilor. Dacă acesta e scopul nostru când facem fapte bune, atunci răsplata acestor fapte nu mai vine de la Dumnezeu ci va veni de la oamenii pe care încercăm să îi impresionăm. Însă nu e sigur că vom obține admirația lor și atunci am făcut acele eforturi degeaba.
În concluzie, e mai bine să facem aceste fapte neprihănite în ascuns, ca să obținem o răsplată de la Dumnezeu. Răsplata lui Dumnezeu durează pentru totdeauna, admirația oamenilor durează foarte puțin.
Să ne aducem aminte ce ne-a învățat Isus, care sunt acele fapte vizibile, cu adevărat bune care sunt apreciate de Tatăl ceresc.
Biblia, Matei capitolul 5, versetele
Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
Așadar faptele cu adevărat bune sunt cele care Îi aduc slavă lui Dumnezeu, nu cele care ne aduc slavă nouă.
În Biblie, în Efeseni, capitolul 2, versetul 10 ni se spune despre adevăratele fapte bune .
Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.
Duhul Sfânt ne învață că adevăratele fapte bune pe care le fac credincioșii le-au fost pregătite de Dumnezeu înainte ca ei să le facă. Când vom face acele fapte bune pregătite de Dumnezeu, atunci vom recunoaște de fapt cine e Autorul lor și nu ni le vom atribui nouă și nu ne vom mândri cu ele ci îi vom transfera slava Celui care le-a inițiat, lui Dumnezeu. Vom recunoaște că ideea nu a fost a noastră ci a Tatălui.
Biblia, Filipeni, capitolul 2, versetul 13
Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința, și înfăptuirea.
Așa cum am văzut, ideea de a face faptele bune nu ne aparține, mai mult, voința de a le face și înfăptuirea lor vin tot de la Dumnezeu. Așadar, care e meritul credincioșilor? Singurul merit al lor e că se lasă conduși de Duhul Sfânt, se deschid Lui pentru inspirație, și cooperează cu Dumnezeu. Când ne lăsăm conduși de Dumnezeu atunci El ne dă inspirația, voința și înfăptuirea faptelor bune. Recunoscând meritul lui Dumnezeu îi dăm Lui toată slava căci i se cuvine.