Pom bun, rod bun

O imagine a manifestării Duhului Sfânt în caracterul vizibil al copiilor lui Dumnezeu

Când a fost adus în curtea noastră, pomișorul era un țăruș firav cu câte o coroană mică la fiecare capăt. O coroană a fost ancorată în țărână și cealaltă în văzduh.

După vreo zece ani, după ce familia noastră de dezrădăcinați a venit înapoi la rădăcinile ei, pomișorul era de nerecunoscut. Devenise un pom tânăr plin de flori prin care zumzăiau albinele și se juca vântul.

Primăvara trecu și în locul florilor apărură globuri mici și verzi. Vara, căldură mare, mon cher, se abătu peste pomul nostru, iar apoi ploi văratice cu duium de apă. Era plăcută umbra lui, iar când îi dădea târcoale vântul, ne șoptea povești nedeslușite, liniștitoare.

Până la urmă, începură să se coacă fructele. Înainte să se coacă, însă, unele căzură la pământ pe jumătate coapte, găurite de viermi sau lovite de putrezire.

Nu voi uita niciodată când am gustat primul măr copt de-a binelea, după câteva încercări timpurii care mi-au strepezit dinții. Coaja subțire și întinsă la maxim, roză și gălbuie ascundea o pulpă crocantă și zemoasă. Dulceața și aroma delicioasă a fructului au provocat în papilele mele gustative artificii sclipitoare de semnale în sus, la centru, provocând o reacție în lanț finalizat cu un geamăt de satisfacție profundă.

Imaginea rodului Duhului Sfânt în Biblie, ne vorbește despre manifestarea caracterului invizibil al Duhului Sfânt în caracterul vizibil al copiilor lui Dumnezeu. Rodul este dat de calitatea pomului din care vine. Dacă pomul e bun, rodul lui va fi bun, dacă rodul e rău, e din cauză că pomul este rău.

Isus, referindu-se la noi oamenii, ne îndeamnă ori să facem pomul bun ori să facem pomul rău.

Faceți pomul bun

Noi oamenii suntem ca niște pomi, ca niște țăruși vii care la ambele capete avem câte o coroană-ancoră esențială pentru supraviețuirea noastră în lume. Am fost creați să fim ancorați în pământ și în cer, suntem o parte materie și o parte suflet.

Din cauza păcatului, am devenit „pomi răi” care mai devreme sau mai târziu vor da la iveală prin rod, adică prin fapte și cuvinte, răutatea, mânia, minciuna, aroganța etc care locuiește în noi.

Singurul care poate să ne curețe de păcate și astfel să ne transforme din pomi răi în pomi buni, e Domnul Isus prin Jertfa Sa. Sângele lui Isus Hristos ne curăță de orice păcat.

Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină, avem părtășie unii cu alții; și sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curățește de orice păcat.
(Biblia, 1 Ioan capitolul 1, versetul 7)

În El (Isus) avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogățiile harului Său.
(Biblia, Efeseni capitolul 1, versetul 7)

[…]sângele lui Hristos, care, prin Duhul cel veșnic, S-a adus pe Sine Însuși jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăți cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiți Dumnezeului celui viu!
(Biblia, Evrei capitolul 9 versetul 14)

[…]căci știți că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire pe care-l moșteniserăți de la părinții voștri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.
(Biblia, 1 Petru capitolul 1, versetul 18,19)

Ultimul verset din cele citate mai sus ne spune cum am ajuns să devenim pomi răi care au ca rod “un fel de viețuire deșert", adică o viață lipsită de folos și de valoare pentru Dumnezeu. Viața goală, fără nici o valoare se manifestă vizibil în faptele firii pământești.

Și faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: preacurvia (adulterul), curvia (relația sexuală înainte de căsătorie), necurăția (impuritate morală), desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele (ură, dușmănie), certurile, zavistiile(rivalitate), mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele (invidia), uciderile, bețiile, îmbuibările (chefuri zgomotoase) și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.

Biblia, Galateni capitolul 5, versetele 19-21)

Noi am moștenit firea păcătoasă de la părinții noștri care la rândul lor au moștenit-o de la părinții lor șamd, toți am moștenit-o de la Adam, primul om.

Nu putem avea așteptarea de la noi sau de la ceilalți să producem pe cont propriu vieți folositoare pentru Dumnezeu. Ar fi o cruzime din partea noastră să avem așa așteptări. Vom eșua mai devreme sau mai târziu în încercarea noastră pur și simplu pentru că prin natura noastră nu putem produce o astfel de viață.

Ceva în natura noastră trebuie schimbat, trebuie scos afară acel defect pe care l-am moștenit care ne face să eșuăm mereu și mereu în a fi după voia lui Dumnezeu.

Dar cum putem scoate afară acel defect, adică păcatul?

[…]și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri.
(Biblia, Matei capitolul 6, versetul 12)

Dacă zicem că n-avem păcat, ne înșelăm singuri și adevărul nu este în noi. Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios și drept ca să ne ierte păcatele și să ne curățe de orice nelegiuire.
(Biblia, 1 Ioan capitolul 1, versetele 8, 9)

Așadar e inutil să ne străduim să mergem împotriva naturii noastre și să ne străduim să producem prin forțele noastre, pe cont propriu, acel mod de viață plăcut lui Dumnezeu.

Totodată, așa cum ne spune ultimul text citat, e inutil să ne ascundem cu capul în nisip încercând să negăm că natura noastră este una păcătoasă.

Realitatea e că suntem păcătoși, chiar dacă nu ne place acestă realitate care ne face să ne simțim rușinați.

Dacă negăm realitatea nu facem ca realitatea să dispară, adevărul rămâne neschimbat fie că îl credem sau nu. Definiția noastră a păcatului nu schimbă realitatea păcatului. Cel ce definește și stabilește standardele este Dumnezeu, nu oamenii.

Tot ce putem face ca să fim curățiți de păcate (acel impediment care ne face incapabili de o trăire după placul lui Dumnezeu) este să i le mărturisim lui Dumnezeu ca să fim iertați de ele primind prin credință Jertfa lui Isus care e singura care poate spăla păcate.

Atunci când ne încredem în Isus pentru iertarea păcatelor suntem făcuți curați și are loc nașterea din nou din Duhul Sfânt sau folosind metafora pomului, devenim pomi buni capabili de a produce rodul bun, folositor și plăcut lui Dumnezeu.

Rodul bun

Așadar, cât timp vom trăi pe pământ, suntem ancorați în cer și pământ.

Pe lângă ancorarea în pământ care există în copiii lui Dumnezeu prin trupul lor cu firea pământească în el, Duhul Sfânt a coborât în ei, ancorându-i în cer.

Prin puterea Duhului, prin viața Sa care este în ei, aceștia pot să producă o viață plăcută lui Dumnezeu.

Așadar pomul bun e prezența Duhului Sfânt, a iubirii Sale divine în viața lăuntrică a celui care a primit prin credință iertarea și curățarea de păcate ale lui Dumnezeu.

Rodul bun al pomului bun e manifestarea vizibilă a caracterului Duhului: acțiunile care vin din dragostea divină ce îl caracterizează pe Duhul Sfânt.

[…]dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.

(Biblia, Romani capitolul 5, versetul 5)

Rodul Duhului este dragostea: bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșie, blândețea, înfrânarea poftelor.

(Biblia, Galateni capitolul 5, versetele 22, 23)

Rodul Duhului e dragostea. În limba greacă, cuvântul tradus în română “dragostea” este ἀγάπη care se pronunță “agape”. Este vorba despre dragostea divină, dragostea lui Dumnezeu. E o dragoste supranaturală nu o dragoste firească.

Apostolul Pavel, inspirat de Duhul Sfânt ne spune ce este dragostea divină.

Dragostea (agape) este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu invidiază, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul.
(Biblia, 1 Corinteni capitolul 13, versetele 4-7)

Bucuria, e prima fațetă a iubirii divine.

Rodul Duhului Sfânt, iubirea divină, se caracterizează prin opt fațete care împreună formează un întreg inseparabil. Toate împreună formează dragostea divină a Duhului. Ele pot fi detectate în atitudinea celor care au rodul Duhului, iubirea divină.

1. Iubirea divină se caracterizează prin bucurie. Iubirea divină înseninează, ridică, încurajează, produce bună dispoziție și zâmbete. Bucuria care vine din Duhul Sfânt nu e dependentă de circumstanțe care ar putea fi uneori nefavorabile. Ea trece dincolo de circumstanțe, e prezentă mereu chiar și în situații care au potențialul de a pricinui deznădejde, tristețe, amărăciune.

2. Iubirea divină se caracterizează prin pace, armonie interioară. Iubirea divină dăruiește confort, odihnă, liniște sufletească. Ea nu se schimbă în funcție de circumstanțele care au potențialul de a produce teamă, neliniște, anxietate.

3. Iubirea divină se caracterizează prin îndelunga răbdare. Iubirea divină perseverează și rămâne constantă, neschimbată în pofida imperfecțiunilor celor iubiți, în pofida greutăților, a problemelor. Ea nu poartă ranchiună, resentimente, dușmănie, lasă mânia, răzbunarea, pedepsirea celor care îi greșesc în mâna lui Dumnezeu. Dă a doua șansă, a treia șansă, a 100-a șansă.

4. Iubirea divină se caracterizează prin bunătate. Iubirea divină este plină de amabilitate, delicatețe, gingășie, bunăvoință, gentilețe, finețe.

5. Iubirea divină se caracterizează prin facerea de bine. Iubirea divină e generoasă, altruistă, interesată în nevoile celorlalți și implicată activ în împlinirea lor.

6. Iubirea divină se caracterizează prin credincioșie sau fidelitate. Iubirea divină este loială, de bază, de încredere, de nădejde.

7. Iubirea divină se caracterizează prin blândețe sau smerenie. Iubirea divină dă întâietate celorlați, nu e în competiție, nu caută să iasă în față, să se scoată în evidență ci îi lasă pe ceilalți să fie primii.

8. Iubirea divină se caracterizează prin înfrânarea poftelor. Pofta e o dorință pervertită. Dorințele bune pot fi stricate atunci când obiectul lor este ceva ce aparține altcuiva. (Biblia, Exodul 20:17) Iubirea divină pune frână poftelor care vin din firea nostră, le temperează, ne ajută să le evităm.

Așadar, deși ne-am născut cu toții pomi răi din pricina păcatului pe care l-am moștenit de la strămoșii noștri, Dumnezeu a pus la dispoziția noastră tot ce avem nevoie pentru a face pomul bun și rodul lui bun.

1. Putem să facem pomul bun (să ne facem buni) primind prin credință Jertfa lui Isus pentru păcate. În viața curățită de păcate, Duhul Sfânt coboară să locuiască și astfel pomul rău a fost transformat într-un pom bun. Duhul Sfânt face această lucrare în cei ce au crezut.

2. Apoi, putem face rodul bun, dându-I voie prin credință Duhului Sfânt să își manifeste caracterul prin dragostea divină, dragostea agape, în viața curățită de păcat. În loc să asculte de firea sa pământească ce se împotrivește Duhului, credinciosul dă curs iubirii Sale divine în faptele sale. Nu e o iubire pământească ce vine din firea lui ci o dragoste supranaturală împotriva firii lui.

Zic dar: umblați conduși de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești. Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul, împotriva firii pământești; sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți.
(Biblia, Galateni capitolul 5, versetele 16,17)