Profeția lui Isaia despre Isus

Scrisă cu aproximativ 700 de ani înainte de Hristos.

Biserica e rodul muncii sufletului lui Isus.

Profeția referitoare la moartea și învierea lui Isus cea mai citată și mai cunoscută este profeția făcută de Isaia cu aproximativ 700 de ani înainte ca ea să se întâmple.

Vom citi din Biblie, Isaia capitolul 53, profeția făcută de profetul Isaia despre evenimentul morții și învierii lui Isus Hristos.

… ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat

Versetele 1 și 2:

Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului? El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumusețe, nici strălucire ca să ne atragă privirile și înfățișarea Lui n-avea nimic care să ne placă.

„Brațul Domnului”, „Lăstarul“ despre care Isaia vorbește, pe care el L-a văzut cu ochii minții lui luminate de lumina profetică a Duhului Sfânt, este Dumnezeu întrupat, Isus Hristos.

Deși avea mare putere, fiind întruchiparea brațului Domnului, când a fost prins și dus la moarte, Isus și-a ținut în frâu puterea pe care o avea și nu a folosit-o pentru a duce la îndeplinire misiunea de salvare a omenirii din păcat.

La începutul lucrării Lui publice, a fost admirat de popor și ascultat în multe rânduri, făcând multe minuni în mijlocul poporului Său, dar majoritatea nu au crezut în cele din urmă că El este Mesia, Hristosul, Regele promis de Dumnezeu poporului Său deoarece El nu i-a scăpat de romani, așa cum sperau ei.

Când Isus S-a lăsat prins, bătut, umilit și în cele din urmă crucificat, El care era întruparea puterii lui Dumnezeu, brațul Lui, El care făcuse cu putere atâtea minuni părea slab și fără putere deși nu era.

Totodată datorită abuzului fizic, datorită bătăilor pe care le-a îndurat, înfățișarea lui Isus era respingătoare, neplăcută, n-avea nimic care să ne placă.

… îți întorceai fața de la El

Versetul 3:

Disprețuit și părăsit de oameni, om al durerii și obișnuit cu suferința, era așa de disprețuit, că îți întorceai fața de la El, și noi nu L-am băgat în seamă.

Când a fost crucificat, Isus a suferit mult, nu doar bătăile și chinurile crucificării dar a trebuit să sufere disprețul celor care priveau la ceea ce se întâmpla, disprețul preoților, al soldaților romani.

Chiar tâlharii de pe cruce care își meritau soarta, își băteau joc de el, Mântuitorul a îndurat multă durere fizică și emoțională ca să ne salveze. Chiar ucenicii Lui cei mai apropiați, cei 12, L-au părăsit iar unul din ei, Iuda, L-a trădat.

Când S-a lăsat arestat, Isus i-a oprit pe soldați să îi ia și pe ucenicii care erau cu El în grădina Ghetsimani, iar ucenicii au fugit și s-au ascuns de frica conducătorilor lor.

El a fost străpuns pentru păcatele noastre

Versetul 4 și 5:

Totuși El suferințele noastre le-a purtat și durerile noastre le-a luat asupra Lui, și noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu și smerit. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți.

Ceea ce L-a determinat pe Isus să Se lase crucificat însă, nu a fost puterea imperiului roman care le dădea autoritate soldaților să Îl pironească pe cruce, nu a fost puterea conducătorilor religioși care L-au dat pe mâna executorilor. Isus era întruparea “brațului Domnului”, un braț care ar fi putut să-i zdrobească și să-i pedepsească pe ucigașii Lui. Ceea ce L-a determinat pe Isus să Se lase crucificat a fost păcatele noastre.

Plata păcatului este moartea, dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viața veșnică în Isus Hristos, Domnul nostru. (Biblia, Romani capitolul 6, versetul 23)

Isus a luat asupra Lui plata păcatului, nu a fost o altă cale prin care să scăpăm de pedeapsă și să avem pace cu Dumnezeu. Pedeapsa care ne dă pacea (cu Dumnezeu) a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem tămăduiți. Prin jertfa lui Isus am fost împăcați cu Dumnezeu și am intrat în procesul de vindecare de o boală a spiritului foarte gravă, boala păcatului. Această boală ne-a rupt legătura cu Dumnezeu, dar prin Jertfa lui Isus care spală păcatele, legătura cu Creatorului nostru e restabilită.

Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui.

Versetul 6:

Noi rătăceam cu toții ca niște oi, fiecare își vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră, a tuturor.

Rătăcirea noastră, păcatele noastre, încăpățânarea noastră de a ne urma propriul drum și de a ne împotrivi lui Dumnezeu, într-un cuvânt, nelegiuirile noastre au căzut asupra lui Isus pe cruce.

Păcatele noastre L-au omorât pe Isus, dar El iubindu-ne și văzând incapacitatea noastră de a ne salva de păcate, a fost dispus să sufere.

Versetele 7 și 8:

Când a fost chinuit și asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie și ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apăsare și judecată, dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese șters de pe pământul celor vii și lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?

Cei ce primeau sentința crucificării erau chinuiți prin bătaie. Executorii făceau asta pentru a scoate de la ei, prin tortură, mărturia că sunt vinovați de o anumită crimă sau infracțiune pe care au comis-o și pentru care erau condamnați la moarte.

Pentru că Isus a fost nevinovat de toate acuzațiile care i se aduceau, El nu a deschis gura deloc, nu a mărturisit nimic, a trebuit astfel să sufere toată tortura, toată bătaia în întregime, lucru care probabil i-a scurtat suferința pe cruce și i-a grăbit moartea.

Isus a fost arestat - luat prin apăsare - și înainte să i se dea sentința la moarte, a fost judecat în consiliul religios de la Templu, iar apoi dus de conducătorii religioși la Pilat, guvernatorul roman sub acuzația falsă că pregătește o revoltă împotriva împăratului roman ca să Își instaureze Împărăția Lui.

Evreii nu au crezut că Isus de fapt dădea curs nedreptății lor, o permitea de bună voie și nesilit de nimeni, că El de fapt își dădea viața de bună voie pentru păcatele lor.

Mormântul Lui, la un loc cu cel bogat.

Versetele 9 și 10:

Groapa Lui a fost pusă între cei răi, și mormântul Lui, la un loc cu cel bogat. Măcar că nu săvârșise nicio nelegiuire și nu se găsise niciun vicleșug în gura Lui, Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferință…

După ce marele preot și consiliul său L-au cercetat pe Isus, nu i-au găsit nici o vină. Totodată, guvernatorul roman a fost gata să Îl elibereze pe Isus deoarece era nevinovat, dar sub presiunea mulțimii adunate în curtea tribunalului care cerea execuția lui Isus, L-a dat să fie răstignit.

Dar toți cei ce L-au acuzat pe nedrept pe Isus și L-au răstignit, de fapt au împlinit planurile lui Dumnezeu de salvare a omenirii de sub puterea păcatului. Dumnezeu a schimbat răul făcut de oameni în bine pentru ei.

A folosit zdrobirea Fiului Său pentru salvarea omului.

Trupul lui Isus a fost înmormântat de către Iosif din Arimatea, unul din conducătorii religioși care L-a iubit pe Isus și care îi era ucenic în secret. Iosif era un om înstărit, el și-a dăruit mormântul săpat în piatră pe care și-l pregătise pentru el lui Isus, pentru a onora trupul frânt al Mântuitorului.

După ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași.

Versetele 10 și 11:

Dar, după ce Își va da viața ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânță de urmași, va trăi multe zile și lucrarea Domnului va propăși în mâinile Lui. „Va vedea rodul muncii sufletului Lui și Se va înviora. Prin cunoștința Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulți oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu și va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.”

Aceste versete vorbesc despre ceea ce a avut loc după înviere. Învierea nu este menționată explicit, dar faptul că după ce a murit, El a putut vedea sămânța de urmași și a trăit multe zile ne spune indirect faptul că El e viu.

Rodul muncii Lui, biserica, sunt toți acei oameni care au crezut în El și care datorită Jertfei Lui au fost puși într-o stare după voia lui Dumnezeu, adică au fost curățiți de păcate și făcuți neprihăniți.

Neprihănirea e singura stare în care putem fi acceptați în relație cu un Dumnezeu sfânt și pur. Această lucrare în care Isus ne pune într-o stare după voia lui Dumnezeu e una care continuă și în prezent în lume și în Biserică prin lucrarea Duhului Sfânt.

Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari.

Versetul 12:

De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari și va împărți prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine Însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora și S-a rugat pentru cei vinovați.

Acest verset este o referință la Împărăția lui Isus Hristos pe pământ când va reveni pentru a lua în stăpânire pământul. El va împărăți peste toate națiunile pământului și biserica va guverna împreună cu El. Cei ce conduc națiunile pământului i se vor închina și vor fi obligați să Îi recunoască autoritatea de Împărat al împăraților și Rege al regilor.

[Alte profeții foarte cunoscute despre moartea și învierea lui Isus care au fost consemnate în Biblie, au fost cele ale regelui David (cca. Anul 900 înainte de Isus) și cele ale profetului Daniel (cca. Anul 550 înainte de Isus).]