Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura. - Isus Hristos
Cele mai multe învățături despre Duhul Sfânt pe care Isus le-a rostit au fost consemnate de apostolul Ioan în Evanghelia sa. Cu ocazia Rusaliilor să privim împreună la promisiunea Duhului Sfânt făcută de Isus.
În ziua de pe urmă, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a stat în picioare și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine și să bea. Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” Spunea cuvintele acestea despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El. Căci Duhul Sfânt încă nu fusese dat, fiindcă Isus nu fusese încă proslăvit.
(Biblia, Ioan capitolul 7 versetele 37-39)
sau
„Oricui bea din apa aceasta (din fântână) îi va fi iarăși sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu în veac nu-i va fi sete, ba încă apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă, care va țâșni în viața veșnică.”
(Biblia, Ioan capitolul 4 versetele 13,14)
Praznicul despre care e vorba în primul text citat este sărbătoarea corturilor, o sărbătoare prin care evreii comemorează purtarea de grijă a lui Dumnezeu pentru poporul Israel în anii în care evreii conduși de Moise au locuit în pustie, în corturi, până s-au stabilit în țara promisă.
Folosindu-se de metafora apei, atât de necesară în pustie, Isus a făcut promisiunea coborârii Duhului Sfânt “pe care aveau să-L primească cei ce vor crede în El” după ce El urma fie proslăvit, adică înălțat la cer.
Asemenea apei care potolește setea călătorului în pustie așa este Duhul Sfânt pentru cei ce au crezut în Isus și au fost născuți din nou.
Prin nașterea din nou, spiritul credinciosului vine la viață, restabilindu-se astfel legătura cu Dumnezeu care a fost pierdută din cauza păcatului.
Pentru a rămâne plin de viață, spiritul are nevoie de alimentarea continuă a Duhului Sfânt. Apa vie era pentru evrei o apă curgătoare care izvorăște din pământ și e mereu disponibilă, mereu în mișcare, mereu proaspătă și curată.
Coborârea Duhul Sfânt este o binecuvântare nu doar pentru credincioșii în viața cărora se coboară ci și în viața celor care trăiesc în preajma credincioșilor.
În primul rând, El este o binecuvântare pentru viața celor născuți din nou, potolindu-le setea sufletului. Sufletul, la fel cu trupul, însetează. Trupul însetează după apă, sufletul însetează după Dumnezeu.
Degeaba încercăm să ne satisfacem sufletul cu lucruri care țin de acest pământ, el nu poate fi satisfăcut cu nimic altceva decât cu Dumnezeu care l-a creat. Duhul Sfânt ne potolește setea după Dumnezeu, ne satisface pe deplin nevoile sufletului.
Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu;[…]
(Biblia, Psalmul 42, versetele 1,2)
În al doilea rând, coborârea Duhului Sfânt în viața credincioșilor e o binecuvântare în viața celor care trăiesc în preajma lor. Roada Duhului este dragostea divină pentru ceilalți credincioși și pentru întreaga lume. Prin dragostea care vine din Duhul, credincioșii pot să fie o binecuvântare pentru cei din jur.
[…]dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat.
(Biblia, Romani capitolul 5, versetul 5)