Răsăritul Împărăției lui Dumnezeu

Evanghelia după Matei

Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții, a răsărit lumina. - Biblia, Matei capitolul 4, versetul 16

Împărăția lui Dumnezeu

Împărăția lui Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, guvernarea omului de către Dumnezeu a început cu Isus Hristos, Regele ales de Dumnezeu să aducă stăpânirea Sa într-o lume aflată în rebeliune împotriva Creatorului ei.

Iată dar cum trebuie să vă rugați: ‘Tatăl nostru care ești în ceruri! Sfințească-se Numele Tău; vie Împărăția Ta; facă-se voia Ta, precum în cer și pe pământ.

Biblia, Matei capitolul 6 versetele 9,10

Pentru a îndeplini misiunea de aducere a Împărăției pe pământ, Isus, de aceeași natură cu Dumnezeu, s-a supus de bună voie Tatălui, ca Fiu al lui Dumnezeu, renunțând la voia Sa.

S-a coborât din gloria cerului, și smerindu-Se nespus de mult, S-a întrupat și a devenit Om. Supunerea Sa față de Dumnezeu Tatăl a fost testată de diavolul în ispitirea din pustie, experiență din care Isus a ieșit biruitor.

Isus a demonstrat că este Omul potrivit pentru a aduce Împărăția, fiind primul Om care S-a supus în totalitate, pe tot parcursul vieții Sale pe pământ, guvernării lui Dumnezeu.

Supunerea Sa ca Fiu de Dumnezeu este un exemplu pentru ceilalți copii de Dumnezeu care au fost născuți din nou în Împărăție, prin credința în Isus.

Lumina a răsărit

Pentru a-Și începe lucrarea publică, Isus a părăsit Nazaretul, locul în care a copilărit și a devenit un om matur, și s-a mutat în Capernaum, lângă Marea Galileii.

Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, a plecat în Galileea. A părăsit Nazaretul și a venit de a locuit în Capernaum, lângă mare, în ținutul lui Zabulon și Neftali,

Biblia, Matei capitolul 4, versetele 12, 13

Evanghelistul Matei marchează în acest pasaj un moment de tranziție semnificativ: încheierea misiunii lui Ioan, de a pregăti poporul Israel pentru venirea lui Isus, odată cu arestarea sa. Acum a venit momentul ca Isus să-și înceapă propria lucrare.

Evreii din Galileea erau obișnuiți să întâlnească în ținutul lor străini veniți din țările învecinate. Toți străinii care nu erau evrei erau numiți de ei cu titlul generic de „neamuri” (nu în sensul de „rude” ci în sensul de „străini”).

Venirea lui Isus în Galileea (locul unde două din cele doisprezece triburi ale lui Israel, Zabulon și Neftali își aveau teritoriile) a fost profețită de Isaia cu 700 de ani înainte ca să se întâmple. În vedenia sa, prorocul L-a descris pe Isus ca o lumină care va răsări din Galileea, aducând iluminare într-un ținut aflat în întuneric spiritual.

[…]ca să se împlinească ce fusese vestit prin prorocul Isaia, care zice: „Țara lui Zabulon și țara lui Neftali, înspre mare, dincolo de Iordan, Galileea neamurilor, Norodul acesta, care zăcea în întuneric, a văzut o mare lumină; și peste cei ce zăceau în ținutul și în umbra morții, a răsărit lumina.”

Biblia, Matei capitolul 4, versetele 14-16

Din punct de vedere spiritual, poporul Israel și întreaga lume zăcea în întuneric și în umbra morții înainte să vină Isus.

Întunericul este o metaforă a ignoranței în ce privește adevărul dar și a incapacității omului, datorită păcatului, de a cunoaște adevărul și de a-L cunoaște pe Dumnezeu. Cei ce trăiesc în umbra morții trăiesc cu frică de moarte, în incertitudine cu privire la viitorul lor veșnic.

Isus, Lumina lumii, Dumnezeu întrupat în chip de Om, Fiul lui Dumnezeu, a venit să ne învețe prin viața Lui, prin exemplul personal cum este Dumnezeu și cum se trăiește în Împărăția Lui.

Misiunea sa a fost să restaureze relația ruptă dintre om și Dumnezeu, să ne împace cu Creatorul nostru, pentru ca noi să putem deveni parte din Împărăție.

Isus a venit pentru a ne salva de păcate ca să nu mai trăim în umbra morții, temători de moarte ci încrezători în Dumnezeu, care dă viață veșnică tuturor care cred în Fiul Său.

Împărăția este aproape

Isus a preluat mesajul lui Ioan Botezătorul, spunându-le oamenilor cum să se pregătească pentru a primi stăpânirea lui Dumnezeu în viața lor.

Datorită păcatului oamenii sunt subjugați unui stăpân rău și crud care îi ține prin frica de moarte în întuneric. Ca să scape de întuneric spiritual, frică de moarte și păcat oamenii trebuie să se pocăiască adică să își mărturisească păcatele lui Dumnezeu și să ia hotărârea de a renunța la ele pentru a se supune lui Dumnezeu.

De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască și să zică: „Pocăiți-vă, căci Împărăția cerurilor este aproape.”

Biblia, Matei capitolul 4, versetul 17

Doar Isus trăia guvernat de Dumnezeu, în Împărăția Sa, când a venit în Galileea. El era deja în Împărăție, era chiar Regele ales de Dumnezeu pentru a aduce Împărăția. Dar pentru toți ceilalți oameni, Împărăția era aproape, nu era încă o realitate. Până și cei ce se pocăiau încă nu puteau să trăiască în supunere față de Dumnezeu chiar dacă își doreau foarte mult acest lucru.

Pocăința este primul act de supunere al omului, primul pas spre Împărăție.

Al doilea act de supunere care îl descătușează pe om de sclavia păcatului și îl face liber să Îi aparțină lui Dumnezeu este primirea prin credință a Jertfei lui Isus.

Intrarea în Împărăție pentru noi toți a fost posibilă după ce Isus a devenit Jertfa pentru plătirea păcatelor întregii omeniri.

Jertfa lui Isus șterge păcatele celor ce o primesc prin credință și restaurează relația lor cu Dumnezeu. Cei ce au fost curățați de păcate pot primi Duhul Sfânt care le dă puterea să trăiască guvernați de Dumnezeu, în Împărăția Lui spirituală.

Cei ce trăiesc în Împărăție sunt în lumină, adică primesc capacitatea de a-L cunoaște pe Dumnezeu; nu le e mai frică de moarte, ci au credința că odată ce viața pe pământ se termină, urmează viața împreună cu Dumnezeu pentru totdeauna.

Dacă încă trăiești în păcat, ești în întuneric și în umbra morții, dar nu e obligatoriu să rămâi așa.

Împărăția este aproape și azi pentru toți cei ce vor să facă parte din ea iar Isus te invită să renunți la păcat, să primești prin credință Jertfa Sa care spală păcate, să vii în Împărăție.