Rodul bun și roadele bune

O imagine a dulceții iubirii Duhului Sfânt în faptele copiilor lui Dumnezeu

[…]să vă purtați într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiți plăcuți în orice lucru, aducând roade în tot felul de fapte bune și crescând în cunoștința lui Dumnezeu… (Biblia, Coloseni capitolul 1 versetul 10)

Așa cum am văzut în articolul precedent, rodul (substantiv, numărul singular) în viața curățată de păcate este iubirea divină a Duhului Sfânt, totalitatea faptelor care decurg din această iubire. Copiii lui Dumnezeu primesc iubirea divină a Duhului în ei când sunt născuți din nou. Ea e evidentă în cuvintele și faptele lor dacă aleg să se lase conduși de Duhul Sfânt și nu de firea lor pământească.

Rodul bun vine în urma răstignirii firii pământești

Rodul Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.

Cei ce sunt ai lui Hristos Isus și-au răstignit firea pământească împreună cu patimile și poftele ei. Dacă trăim prin Duhul, să și umblăm prin Duhul. Să nu umblăm după o slavă deșartă, întărâtându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe alții.

(Biblia, Galateni capitolul 5, versetele 22-26)

Cei ce sunt ai lui Hristos pot fi influențați de firea lor pământească sau de Duhul Sfânt. Nașterea din nou este o naștere spirituală prin care suntem reconectați la Dumnezeu care locuiește în lumea spirituală. Nașterea din nou nu e o regenerare a trupului. Datorită păcatului care continuă să rămână integrat în materialul din care trupurile noastre sunt făcute, ele se degradează pe zi ce trece. În trup își are rezidența firea pământească, partea aceea din noi care dacă nu e ținută în frâu, va produce rău deoarece e capabilă de mult egoism, răutate, aroganță, invidie etc.

A răstigni firea este a nu trăi după îndemnurile ei ci după îndemnurile Duhului Sfânt.

Acum dar nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.

(Biblia, Romani capitolul 8, versetul 1)

A răstigni firea înseamnă a umbla după lucrurile Duhului Sfânt și nu după lucrurile firii.

[…] cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământești umblă după lucrurile firii pământești, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului. Și umblarea după lucrurile firii pământești este moarte, pe când umblarea după lucrurile Duhului este viață și pace.

Fiindcă umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu, căci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu și nici nu poate să se supună.

(Biblia, Romani capitolul 8, versetele 5-7)

Umblarea după lucrurile pământești este trăirea în păcat, în răzvrătire împotriva Legii lui Dumnezeu.

Umblarea după lucrurile Duhului este supunerea față de voia (legea) lui Dumnezeu.

Deși copiii lui Dumnezeu sunt mereu bombardați de firea lor să meargă împotriva voii lui Dumnezeu, ei nu sunt datori să asculte de fire pentru că ei nu sunt servitorii ei. Dumnezeu e Domnul copiilor lui Dumnezeu, de El sunt ei datori să asculte, de Duhul Lui.

Noi nu mai datorăm nimic firii pământești, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiți după îndemnurile ei, veți muri, dar dacă, prin Duhul, faceți să moară faptele trupului, veți trăi.

(Biblia, Romani capitolul 8 versetele 12,13)

Înainte să credem în Isus, eram robi ai păcatului, nu eram liberi să ascultăm de Dumnezeu chiar dacă ne doream să facem acest lucru. În acea vreme trăiam după îndemnurile firii noastre, trăiam ca să îi împlinim poftele, ne simțeam datori să facem asta. Odată ce am acceptat Jertfa lui Isus pentru păcatele noastre, am fost eliberați din această robie ca să trăim în ascultare de Dumnezeu.

Uneori ne vine greu să ascultăm de Dumnezeu poate pentru că pentru o vreme îndelungată ne-am obișnuit să ascultăm de poftele firii noastre și obiceiurile sunt greu de învins.

Odată curățați de păcat, copiii lui Dumnezeu învață pe parcursul vieții lor pe pământ să își răstignească firea ca să trăiască prin Duhul. Rezultatul este rodul Duhului în viața lor, dragostea divină ca a lui Isus, dragostea agape.

Pentru eul firesc, trăirea după Duhul este o experiență dureroasă pe care firea o percepe ca tortura răstignirii deoarece înseamnă a renunța la sine de dragul lui Dumnezeu.

Pe de altă parte, pentru eul spiritual adus la viață, a trăi după Duhul Sfânt e o experiență înălțătoare, foarte satisfăcătoare.

Roadele bune sunt posibile doar prin Duhul Sfânt

Dacă rodul bun e iubirea divină a Duhului Sfânt manifestată în viața copiilor lui Dumnezeu, roadele (substantiv, numărul plural) bune sunt faptele bune în folosul celorlalți care izvorăsc din această iubire.

În predica pe de munte, Isus le spune celor care au crezut în El cine sunt ei în Împărăția lui Dumnezeu.

Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. Și oamenii nu aprind lumina ca s-o pună sub obroc, ci o pun în sfeșnic și le luminează tuturor celor din casă. Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune și să-L slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.

(Biblia, Matei capitolul 5, versetele 14-16)

Copiii lui Dumnezeu au o lumină în ei, pe Duhul Sfânt. Ei sunt invitați să lase Duhul Sfânt să lumineze, adică să facă acele fapte inspirate de Duhul Sfânt. Faptele bune cu adevărat sunt cele care îi fac pe oamenii care beneficiază de ele să îi dea slavă Tatălui, lui Dumnezeu.

În contrast cu aceste fapte cu adevărat bune, Isus ne învață despre faptele care sunt făcute în scopul de a atrage admirația oamenilor și aplauzele lor.

Luați seama să nu vă îndepliniți neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiți văzuți de ei; altminteri, nu veți avea răsplată de la Tatăl vostru care este în ceruri. Tu dar, când faci milostenie, nu suna cu trâmbița înaintea ta, cum fac fățarnicii în sinagogi și în ulițe, ca să fie slăviți de oameni! Adevărat vă spun că și-au luat răsplata. Ci tu, când faci milostenie, să nu știe stânga ta ce face dreapta, pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; și Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.

(Biblia, Matei capitolul 6 versetele 1-4)

Când milostenia e făcută pentru a atrage slava oamenilor, ea nu este răsplătită de Dumnezeu. Actele de caritate de ochii oamenilor nu sunt acte de caritate adevărate, ele sunt mai mult o reclamă despre neprihănirea celor care fac milostenia.

Roadele bune sunt dulci

Ați mâncat vreodată un fruct care nu avea gustul dulce la care v-ați așteptat? Deși fructul arăta minunat, perfect chiar, gustul poate era estompat, șters sau chiar acru. Fructele frumoase care nu au gust bun sunt atât de dezamăgitoare.

Tot la fel, faptele care nu vin din dragostea divină a Duhului Sfânt, deși par frumoase nu poartă dulceața, gustul bun la care ne așteptăm și astfel sunt dezamăgitoare și nu folosesc la nimic.

Chiar dacă aș vorbi în limbi omenești și îngerești, și n-aș avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.

Și chiar dacă aș avea darul prorociei și aș cunoaște toate tainele și toată știința, chiar dacă aș avea toată credința, așa încât să mut și munții, și n-aș avea dragoste, nu sunt nimic.

Și chiar dacă mi-aș împărți toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aș da trupul să fie ars, și n-aș avea dragoste, nu-mi folosește la nimic.

(Biblia, 1 Corinteni 13, versetele 1-3)

Așadar, faptele pentru a fi cu adevărat bune izvorăsc din Duhul Sfânt; ele aduc slavă lui Dumnezeu și poartă în ele iubirea divină a Duhului.

Iubirea divină este manifestată în viața copiilor lui Dumnezeu când ei își răstignesc firea și se supun lui Dumnezeu, ducând o viață în ascultare de El.

Să citim în încheiere acest minunat text inspirat despre dragostea divină, rodul Duhului Sfânt, acea dulceață minunată care însoțește faptele bune ale copiilor lui Dumnezeu.

Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuiește, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândește la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduiește totul, suferă totul. Dragostea nu va pieri niciodată.

(Biblia, 1 Corinteni 13, versetele 4-8)