Stapanii destinului sau hotii de vieti

Asa e, suna ca un titlu de telenovela. Dar la cat de incredibil e chiar s-ar putea sa fie o telenovela; doar ca unii s-au imbogatit tare de pe urma ei.

In urma cu ceva timp am vizionat un film care se numea “Simone”, in care un regizor genial, ajutat de multa aparatura, reuseste sa creeze un personaj virtual exact pe gustul publicului. Manipularea era perfecta si personajul creat devine vedeta internationala cea mai pretuita.

Ultima gaselnita a celor mai vanduti autori (cel putin in  State) sunt biografiile inventate. Un autor mediocru devine peste noapte cel mai vandut, doar pentru ca a schimbat titulatura scriiturii sale din roman in autobiografie. Dupa ce toate editurile ii respinsesera romanul pe motive bine intemeiate, acesta devine best-seller doar pentru ca se numeste biografie. Toata lumea e gata sa scuze deficientele de limbaj si stilul greoi pentru ca acele fapte se presupun a fi reale. “A million little pieces” faimoasa biografie a lui James Frey, scrisa de James Frey, inventata de James Frey isi trece personajul printr-o multime de intamplari sordide din care nu lipsesc drogurile si alcoolul, dar care in final, ca in orice film american bun, isi scoate personajul la un happy end-ing ireal – omul nostru reuseste sa invinga toate greutatile prin propriile forte si sa ajunga la acea stare de calm interior ravnita de toti. Frey a fost demascat intr-un final (altfel n-as fi scris aceste randuri ci probabil as fi citit romanul, pardon biografia) dar s-a ales sarmanul cu un cont “sanatos” si cu multa multa publicitate. Sigur nu se mai poate spune despre el ca este un necunoscut.

Oare de unde dorinta aceasta a noastra dupa dramatic si “incredibil, dar adevarat”? Tin minte ca inainte de botez imi doream si eu o marturie spectaculoasa cu lacrimi si rasturnari de situatie neasteptate in viata mea. Citim o carte, vizionam un film si ne transpunem cel putin in pielea unui personaj, traim cu el, suferim cu el… Dramaticul si spectaculosul ne creste nivelul de adrenalina si ne simtim eroi. 

Cred ca ne preferam pe noi cei virtuali, imaginari, decat pe noi cei reali. Nivelul de adrenalina ne este asigurat de personajele cu care ne contopim, iar in rest, viata noastra devine fada si plana. Avem mai multa reactiune si prea putina actiune. Preferam roscovele in locul drumului spre acasa.

— Daniel