Trăind… de dragul diavolului I
Atunci când ascultăm întocmai sau facem ceva după placul cuiva de bunăvoie, cu siguranţă acea persoană ne este cel puţin dragă. Şi, evident, facem cu drag lucruri pentru cei dragi, nu-i aşa? Dar întrebarea care se pune este „de dragul cui”?
Ne place să credem că îi iubim pe oameni, că ei înseamnă pentru noi mai mult decât noi înşine. Dar nu cumva de multe ori ne găsim în postura de a face lucruri tocmai de dragul nostru? Nu cumva totul se învârte în jurul nostru, iar noi suntem centrul universului? Nu cumva tot ce facem, toate deciziile pe care le luăm sunt în funcţie de ceea ce credem despre noi, în funcţie de cum ne-ar influenţa pe noi, în funcţie de consecinţele care ne-ar afecta? Da, de noi este vorba de cele mai multe ori. De multe ori tocmai de dragul nostru am da să-i ajutăm pe alţii şi nu doar pentru că ei ar avea nevoie de noi, ci pentru că e place să ni se admire bunătatea, dărnicia. De multe ori ne putem trezi rugându-ne pentru alţii şi nu pentru că ne pasă cu adevărat de ei, ci pentru că ne place să fim aplaudaţi, aclamaţi… Totul de dragul nostru… dar dacă ar fi doar atât…
Dar ne putem trezi că trăim de dragul celui de care ascultăm, de ale cărui şoapte ţinem cont mai mult decât orice… Aş vrea să pot spune că e vorba de Dumnezeu… însă, din păcate, este vorba de diavol… da, de dragul lui… e posibil să facem multe dintre lucruri. Ştiu că sună poate înfiorător, poate dureros, poate chiar nebunesc… dar, din păcate, de multe ori chiar aşa stau lucrurile. Ne e drag să facem multe din lucrurile recomandate de diavol, de e drag să stăm într-o stare de păcat în care să ne bălăcim chiar…
Ne e drag să-i ascultăm vocea, şoaptele… deşi e greu parcă de crezut, greu de înţeles, totuşi exact aşa facem. Şi, mai mult, diavolul însuşi ne e drag. Da, poate că v-aţi revolta şi aţi spune că… nu e adevărat… Dar dacă minţim… cum putem spune că nu ne e drag şi tatăl minciunii, dacă vorbim lucruri fără rost, dacă nu ne pasă de Dumnezeu? De dragul cui trăim dacă nu de dragul satanei? E dureros să auzi, să ştii asta, dar… dureros de adevărat!
Autor: Norrishor