Tronul din inimă

Evanghelia după Matei

În fiecare inimă există un tron, un piedestal, un loc al adorației noastre, unde punem obiectul fascinației, loialității și închinării noastre. Obiectul adorației noastre poate fi o persoană la care ținem foarte mult, un membru al familiei, chiar noi înșine sau poate sunt lucruri la care ținem foarte mult. Banii, posesiuni materiale, succesul în viață pot fi pe acest tron, o carieră, o plăcere…. Completează tu spațiul gol pe care l-am lăsat dinadins.

Orice ar fi, acel obiect al adorației pe care l-ai pus pe piedestalul din inima ta, el va constitui steaua călăuzitoare a vieții tale, acea comoară în jurul căreia întreaga ta viață se va învârti, comoara pentru care te vei lupta și pentru care vei fi gata să-ți sacrifici timpul, resursele materiale, chiar viața.

Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.

(Biblia, Exodul capitolul 20, versetele 3-6)

Pentru magi, Regele anunțat de steaua miraculoasă, Isus, a devenit obiectul adorației lor, comoara pentru care au fost gata să lase în urmă confortul caselor lor somptuoase și să pornească într-o călătorie foarte lungă, foarte costisitoare, foarte obositoare, foarte periculoasă, dar o călătorie în care au fost călăuziți și păziți de Dumnezeu care a pus acea stea pe cer pentru a-i conduce spre cea mai mare descoperire a vieții lor. Cu siguranță, a fost o călătorie aventuroasă și bogată în noi descoperiri și observații științifice, o călătorie pe gustul acestor cercetători ai corpurilor cerești.

[…]și (magii) au întrebat: „Unde este Împăratul de curând născut al iudeilor? Fiindcă I-am văzut steaua în Răsărit și am venit să ne închinăm Lui.”

(Biblia, Matei capitolul 2, versetul 2)

Duhul lui Dumnezeu nu a considerat ca fiind necesar să ne divulge toate detaliile acestei călătorii, dar suficient să învățăm acele lucruri importante pe care trebuie să le știm și anume că magii în călătoria lor pentru a-L găsi pe Regele nou-născut au trecut în primul rând pe la Irod, crezând că noul Rege se afla în palatul regelui din Ierusalim la acea vreme.

Atunci, Irod a chemat în ascuns pe magi și a aflat întocmai de la ei vremea în care se arătase steaua. Apoi i-a trimis la Betleem și le-a zis: „Duceți-vă de cercetați cu de-amănuntul despre Prunc și, când Îl veți găsi, dați-mi și mie de știre, ca să vin și eu să mă închin Lui.”

(Biblia, Matei capitolul 2, versetele 7, 8)

Cine are habar un pic despre Dumnezeu va realiza că această “greșeală“ nu a fost din greșeală. Dumnezeu i-a trimis acolo dându-i o șansă lui Irod să discute cu acești respectabili oameni de știință, a căror prezență spectaculoasă în Ierusalim a produs mare vâlvă. Eu cred că Irod i-a respectat pe magi, el însuși, aflăm din istoria lui Flavius Josephus, era un talentat arhitect și constructor, un entuziast al științei.

Dar Irod nu Îl avea pe tronul vieții lui pe Dumnezeu, chiar dacă (aflăm din istoria lui Josephus) el a fost cel care a dus la bun sfârșit construcția magnifică a Templului lui Dumnezeu la Ierusalim. Pe tronul vieții lui Irod era el însuși, funcția lui, cariera lui de rege. Vizita magilor la palatul regal, deși extraordinară și minunată, a fost pentru Irod dureroasă. Magii nu îl căutau pe el, regele evreilor în acea vreme ci Îl căutau pe Isus, pe noul rege al evreilor. Lui Isus voiau să i se închine magii, nu lui.

Pe Irod nu îl interesa să i se închine lui Isus, contrar vorbelor pe care le-a spus el magilor, ci îl interesa să rămână el pe tron. Pentru Irod, Isus a fost o amenințare, pentru magi a fost Regele căruia i se cuvine închinarea și de partea Căruia vrei să fii cu orice preț.

În predica de pe munte, Isus i-a învățat pe ucenici despre „comorile” pământești și comorile adevărate din cer și despre dumnezeul comorilor pământești, Mamona și Dumnezeul care dă comorile adevărate, veșnice. Cei ce fac din lucrurile pământești comoara lor de fapt slujesc (deseori fără măcar să realizeze) unui dumnezeu fals, lui Mamona, dar cei ce Îl slujesc pe Dumnezeu vor primi tot ce au nevoie pe acest pământ pe deasupra, ca un bonus datorită slujirii lor. (Biblia, Matei capitolul 6, versetele 19-34)