Viața ta în două idei
De o vreme încoace am început să fiu pasionat de istorie. Totul a început cu un cadou primit in 2013 de la un prieten – o carte scrisă de Roger Crowley intitulată “Empires of the Sea” în format audio. Am ascultat cartea pe nerăsuflate și mi-am dat seama că îmi plac mai mult poveștile adevărate decât cele inventate (n-am renunțat de tot la ficțiune, totuși).
Ei bine, anul trecut am început o carte stufoasă despre o dinastie Engleză (Casa de Plantagenet) care precede dinastia de Tudor. Am început să descopăr niște personaje fascinante, picatate în cele mai interesante culori de către cronicari. Pe lângă informația în sine, încep acum să îmi dau seama de valoarea practică pe care o are cititul istoriei. Este o sursă de primă clasă în exemple de traire – fie pozitive, fie negative.
Am ajuns cu istoria acesti dinastii la regele Henri al 3-lea. Dan Jones, autorul carții, ajungînd pe la finalul domniei lui, bazat pe parerile cronicarilor vremii, rezumă viața și activitatea acestui rege in doua idei: fără încredere și disciplină de sine.
Am mai citit odată și m-am oprit. Într-adevăr, dacă citești despre viața acestui om, devine frustrantă la un moment dat lipsa lui de inițiativă. Cu atât mai frustrantă cu cât a afectat nu doar viața lui, ci viața tutror supușilor săi din Anglia si părți din actuala Franță.
M-am întrebat apoi cum ar fi arătat viața mea daca mi-aș fi dat mai devreme seama de lipsa acestor caracteristici și la mine? Câte oportunități am ratat, în viața de familie, în viața personala si chiar si în viața Bisericii pentru că am nu am avut încredere in ceea ce mi-a dat Dumnezeu și n-am fost disciplinat?
Fiecare dintre noi are o anumită istorie, istorie care poate aduce cu sine o grămadă de lucruri peste care trebuie sa trecem, poate pe care trebuie sa le devățăm si o altă grămadă mare pe care trebuie să ni le însușim. Dumnezeu însă, ne-a dat la fiecare cel puțin un talant pe care putem să-l facem să crească și să aducă roadă. Nu poți însă face nimic cu ce ai, daca nu ai un minim de încredere în tine și de disciplină.
Oare dacă ar fi să scrie acum cineva o biografie a vieții mele, ar scrie ca și despre Henri al 3-lea? Cum ar arăta rezumatul vieții mele in doua idei? Dar al vieții tale?
Partea bună pentru noi, e că suntem încă în viață și mai putem schimba ceva ca rezumatul vieții noastre în două idei sa fie unul pozitiv. Sper ca în Cer, când, poate, ni se va citi și nouă rezumatul vieții, sa sune ceva de genul… “… bine rob bun și credincios. Intră în bucuria Stăpânului tau… “