Vreau sa devin fanatic

Una dintre caracteristicile societatii noastre post-moderniste, este lipsa valorilor absolute. Suferim de un relativism care parca nu se mai termina. Incepe din fizica, continua in matematica, traverseaza spatiile informatice si ne inunda prin canalele media fiecare coltisor din viata. 

Dragostea, credinta, Dumnezeu, Crestinismul, societatea, ura, razboiul, sunt doar niste cuvinte care exprima niste variatii existentiale, etape din viata, sau in cel mai fericit caz, parerile si opiniile personale ale unor persoane. Este celebra vorba: The beauty is in the eye of the beholder – frumusetea e in ochii celor care o privesc. Sa fie oare asa?

Sa fie oare chiar atat de relativa existenta noastra? Ne miscam mereu intre opinii, opinii si iar opinii. Pana si noi, la Aercurat, spune ca “parerea ta conteaza”. Si conteaza! Dar cat, pana unde si in functie de ne masuram ideile, vorbele si actiunile? 

De multe ori, imi doresc sa fiu un fanatic in a-mi apara valorile. Vreau sa ma enervez iar cand cineva il ia in ras pe Dumnezeu, cand se fac glume proaste sau cand mi se cere sa-mi incalc principiile. 
Simt ca am cazut in ultima vreme intr-o oscilare intre multe puncte de vedere, care trateaza probleme de la suprafata, dar lasa esenta neatinsa.

Sa nu furi, sa nu ucizi, sa nu preacurvesti, sa iubesti sa ierti si sa fi bun, au fost inlocuite cu sa mergi la biserica, sa porti costum, sa fi dragut, sa pui bani la colecta, sa canti frumos si lin si sa pastrezi aparentele – dar si astea tin mai nou de cultura in care esti si de felul in care societatea interpreteaza anumite lucruri.
Nu pentru cravata voi da socoteala, si nici pentru muzica lina sau agitata pe care am ascultat-o sau nu. Ci pentru tot ceea ce trebuia sa fac si n-am facut, pentru toti flamanzii care n-au primit paine de la mine pentruca eram prea ocupat sa arat bine in ochii celor din jurul meu. 

Cand se va trage linia finala, ma tem ca nu ma va intreba nimeni despre cultura in care am trait si nici despre credintele si modul de gandire al contemporanilor mei. Ma tem ca totul va fi comparat cu un standard care transcede veacurile si pe care am ales uneori sa-l ignor de dragul timpurilor in care traiesc.