Ziua de Azi n-are nici o Valoare daca Ieri nu te-ai gandit la Ziua de Maine

Viata mea era fara Pata, si , totusi, ma simteam ca un Pacatos cu constiinta impovarata inaintea lui Dumnezeu. Nimic nu m-ar fi incredintat ca faptele mele ii fusesera pe plac. Dincolo de orice iubire fata de un Dumnezeu Neprihanit care ii pedepseste pe pacatosi, ajunsesem, in fapt, sa-l urasc. Virtuos, tineam poruncile cu atat ravna incat, daca Raiul si-ar fi deschis portile numai in Temeiul Disciplinei, eu as fi urcat Cel Dintai. Constiinta, insa, nu imi oferea nici o certitudine, iar in cugetul meu se nasteau necontenit indoieli: ‘N-a fost bine. N-a fost indeajuns. Ai uitat ceva .. ‘

Stiu, cu cata Ravna m-am straduit eu insumi sa fiu Bun, Acceptabil, Vrednic, model de Virtute. Am incercat mereu cu Luciditate sa evit impotmolirea in pacat, sa evit Ispita. Toate acestea insa, aveau sa puna lucrurile sub semnul unei anume Gravitati, al unei Tensiuni Moraliste – chiar al unei vagi inclinatii spre fanatism – in masura sa imi creeze un Disconfort continuu in Inima, casa propiului meu Tata. Omul Liber, Jovial, Spontan din mine imi devenea din ce in ce mai Strain ..

Starui tot mai mult asupra asemanarii mele cu Fratele mai mare a Fiului Risipitor, si imi dau seama tot mai Limpede cat de inradacinata este aceasta forma de Ratacire si cat de anevoie imi este sa ma intorc Acasa. A ma intoarce spasit in urma unei escapade imorale pare neinchipuit mai usor decat a-ti frange mania rece care se insinueaza in cele mai obscure cotloane ale fiintei..

Un om care asculta Legile Aparentei este asemeni unui fluture intepenit sub lumina unui felinar. Invaluit in lumina toate celelalte cai ii raman ascunse. Un om care asculta invatatura lui Isus este asemeni unuia care umbla cu un felinar agatat de o prajina mai lunga sau mai scurta, pe care o poarta in mana… Lumina ii cade mereu in fata, dezvaluindu-i urmatorul pas si indemnandul sa paseasca inainte… e un risc?

“Doar Risipitorii isi aduc aminte de Casa Tatalui Lor. Daca fiul ar fi trait Cumpatat, nici prin gand nu i-ar fi dat sa se intoarca.” (Simone Weil)

Autor: G.