Am fost la film în seara asta și nu mi-a părut rău deloc. M-am uitat la filmul, ,,Pavel, Apostol al lui Cristos’’. Am plâns, am zâmbit, și iar am plâns. Nu știu ce a durut cel mai tare – vizualizarea suferinței urmașilor lui Crisos din pimele veacuri ale Creștinismului, sau realizarea că sunt un creșin de doi lei și că primul lucru care trebuie să-l fac după ce ies de la film, e să mă pun pe genunchi, și să-mi cer iertare de la Dumnezeu.… Citeste mai departe