Anul cârtiței

Nu știu câți dintre voi ați văzut filmul „Ziua Cârtiței“ (1993). Pe scurt, personajul principal, rămâne blocat – adică își retrăiește exact aceeași zi de zeci de ori – într-un orășel obscur din America. El, un tipar al omului mândru și fudul, plin de el și de o aroganță amețitoare. La finalul intervenției „divine“, omul se „pocăiește“, își revine și abea apoi, timpul lui începe să curgă normal.

Anul cârtiței

Mi se pare că anul trecut, a început pentru majoritatea dintre noi un fel de „ziuă a cârtiței“, care nu mai vrea să se termine.

Ca și Bill Murray (Phil), din film, încercăm și noi să ne găsim tot felul de modalități de a rezista rutinei și apăsării cu care vine la pachet. Statistici, vești rele, vești și mai rele, joburi pierdute, oameni morți, lume îngrijorată, fake news, etc. Și asta… zilnic.

Pentru Phil, din film, și pentru noi, surprinzător, soluția ca nu doar să rezistăm la această criză, dar chiar să ieșim din ea, se rezumă la ceva extrem de simplu, dar extrem de puternic.

It’s not about me

Lucrul cel mai bun pe care-l putem face, e să ne oprim din a ne focaliza pe noi, și a începe să ne focalizăm pe Dumnezeu. Știu, sună ca un clișeu, dar hai sa ne gândim la asta puțin.
Sunt câteva lucruri pe care le știm sigur, și doar tangențial au de-a face cu noi personal:

  1. Criza prin care trecem nu a început și nici nu se va termina cu noi.
  2. Tot ce se întâmplă pe Pământ este îngăduit de Dumnezeu.
  3. Satana nu poate face nimic mai mult decât atât cât îi este îngăduit de Dumnezu. (Citește in cartea lui Iov despre asta…)
  4. Evenimentele de pe Pământ reflectă o realitate superioară – realitatea spirituală. Ceva major se întâmplă în Ceruri.
  5. Planul lui Dumnezeu ne include și pe noi, fie că luptăm pentru sau împotriva lui Dumnezeu.
  6. Lupta creștinului nu se termină niciodată – acum nu e momentul de luat vacanță din lupta spirituală!
  7. Isus ne-a lăsat un Mângăietor – Duhul Sfânt, Duhul Adevărului – El ne va aduce aminte de cuvintele Mântuitorului.

Motivul pentru care am făcut lista de mai sus, e ca să pun în perspectiva corectă, evenimentele pe care le trăim. Toate obstacolele reprezintă în același timp, blocaje dar și oportunități.

Pescari de oameni

Citim în Evanghelii despre cum a chemat Isus pe unii să-l urmeze – lasă tot, și vino după Mine.

Același mesaj, poate mai puternic decât niciodată, sună și acum – lasă tot, și vino după Mine! Lasă grijurile, lasă virusul, lasă lockdown-ul, lasă social media, lasă etc… și vino să pescuim oameni pentru împărăția lui Dumnezeu. Până se mai poate!

Dacă atenția, focalizarea și toate energiile care le avem, le-am cheltui pentru a răspândii Evanghelia, nu am mai avea timp de îngrijorări și alte nimicuri care să ne dărâme și să ne amărască.

Înainte să „share“ conspirații, politică, sau alte lucruri legate de ce cred unii sau alții, despre ce se întâmplă astăzi, mai bine răspândește vestea bună!

Planul lui Dumnezeu, pentru oameni e simplu și minunat: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie, cum zice Scriptura.” (Ioan 7:38). Nu cred că am mai prins vreodată, în timpul vieții mele, o perioadă în care să fie mai mare nevoie de apă vie, pentru cei din jurul nostru.

Lumea din jur, are nevoie disperată de Isus. Și El a ales, ca să se folosească de noi, pentru a transmite vestea bună: „Adevărat, adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele și crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veșnică și nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.“ (Ioan 5:24)

Eliberat de frică

E duminică seara, ora unsprezece și ceva. Ar fi trebuit sa fiu în pat de ceva vreme, dar ceva mă frământă și nu pot adormi. Îmi simt inima cît un purice, simt fizic o presiune, în zona pieptului, și simt, ceva, ca și o plasă invizibilă care îmi paralizează mintea. Am de luat niște decizii mari, și nu știu ce să fac. De câteva săptămâni mă zbat să găsesc o cale, și nu mă pot hotărî încotro să mă îndrept.

Mă întind în pat, și încerc să adorm. Nu pot.

Îmi aduc aminte că ascult cartea audio “Scrisorile lui Zgândărilă”, îmi iau căștile și dau Play.

După câteva secunde, dracul cel bătrân, îi spune dracului tânăr ceva de genul: “În ce-l privește pe clientul tău, ți-aș sugera să-l ții ocupat cu gînduri despre viitor. Acolo e pe terenul nostru. Cu cît este mai mare incertitudinea, cu atât mai bine. Ne este ușor să-i strecurăm îndoială în Dușman, e ușor să-l faci să se îngrijoreze, ba uneori, chiar încrederea fără temei întru-un viitor bun, e binevenită – îl putem face să fie dezamăgit dacă planurile nu-i ies cum își imaginează. Sub nici o formă să nu-l lași să se gândească la eternitate – acolo e clar pe tărâmul Dușmanului. La fel și cu prezentul – e grav dacă reușește să se bucure de clipă, să aprecieze ce are și să-și trăiască cu intensitate prezentul. Cu trecutul, am avut uneori de câștigat, dar și cu trecutul e problematic, că poate identifica intervențiile Dușmanului în viața lui.” (Parafrazare, C.S. Lewis, Scrisorile lui Zgândărilă).

Sunt șocat și simt cum Dumnezeu, îmi vorbește prin cartea asta într-un mod în care nu mă așteptam. Direct, clar și fără echivoc. Mă pun pe genunchi, și mă rog: “Doamne, Dumnezeule, ești atât de bun să îmi vorbești mie, un petec de țărână. Iartă-mi frica și lipsa de credință, te rog. Pun în mâna ta de Tată, viitorul meu și al familiei mele, al copiilor și neamurilor mele. Ajută-mă te rog, să mă pot bucura și relaxa în prezent și să mă gândesc cu drag la vața veșnică pe care tu ne-o pregătești.”

După ce mă termin de rugat, simt cum povara fizică pe care am simțit-o cu câteva clipe mai devreme, a dispărut instantaneu. Ca și cum, o mână invizibilă a luat-o de pe spatele și din lăuntrul meu. Am o reacție fizică de relaxare cum n-am mai experimentat niciodată. Răsuflu ușurat, zâmbesc și apoi încep o rugăciune de mulțumire.

Mă întind în pat, zâmbesc  și mă culc liniștit. Știu că Dumnezeu are în control totul. Eu n-am nimic. Pot doar să aleg să mă îngrijorez degeaba, sau să mă încred în El.

E marți dimineața. Azi am citit din din Matei 6 și am ajuns la versetul 33: “Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijorați dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăși. Ajunge zilei necazul ei.” Mulțumesc, Doamne, de “reminder”.

Amintiri de poveste

Doi oameni, de pe două continente diferite, se reîntâlnesc dupa patru zeci de ani. Un fost călău și un fost deținut. Se privesc in ochi și alunecă înapoi, între ură și pace, între închisoare și libertate. Totul e intens. Amandoi plâng și fostul deținut își întinde brațele, își îmbrățișează călăul și îl iartă.

Poveste adevărată, începută în al doilea război mondial.

O altă poveste, la altă scară, dar la fel de adevărată.

Să fie lumină, și a fost. Din nimic, se produce un mare BANG și se pune în mișcare cea mai complexă și mai fin reglată mașinărie – Universul. Încep să se nască planete, stele și sori – totul se mișcă cu o viteză uluitoare. Se naște timpul și aduce cu el semințe – de plante, de animale și de OM. De acolo, de dinafara timpului, se poate admira istoria ca și o carte cu pagini infinite, care plutesc unele dupa altele, parcă fără sfârșit. Totul e bun și chiar foarte bun, până când, sămânța de OM se strică. Mâinile Creatorului o peticesc cu piei de animale dar sămânța pare sortită pieirii.

După o secundă de eternitate și multe milenii Pământești, Creatorul privește sămânța de OM cum il scuipă, îl bate și își bate joc de El. Sămânța a orbit și s-a transformat in călău. Ceva fantastic se înâmplă însă. După doar câteva picături de timp, temeliile morții sunt dărâmate și Creatorul îmbrățișează sămânța de OM și o iartă. Pe toată.

De atunci, semințele de OM care s-au scăldat în îmbrățișarea Creatorului nu mai mor ci sunt aduse într-o țară care se poate descrie doar in vis.

Închide ochii, oprește-te! Închide televizorul, radioul și playerul. Pune telefonul la oparte, fă liniște și așteaptă. Așteaptă până începi să vezi totul la scara care trebuie. Moartea și învierea lui Isus, cred eu, trebuie înțelese în contexul creației. Același Isus prin care s-au făcut toate lucrurile, s-a făcut OM, a reparat sămânța și a reaprins în noi gândul veșniciei.

De ce mergi la biserică de Paște? Ce amintiri încerci să regăsești? Amintiri din trecutul mic și insignifiant de pe Pământ sau amintiri din Țara de poveste?

Ce sunt, domnule, talantii?

Daca ai crescut intr-o biserica neoprotestanta, cu siguranta ai auzit cel putin o predica despre pilda talantilor. Daca ai nevoie de o reimprospatare, citeste mai jos pilda din Matei 25:13-30.

Așadar, vegheați! Căci nu știți nici ziua, nici ora (când vine Fiul Omului).
Căci va fi ca atunci când un om, urmând să plece într-o călătorie, și-a chemat sclavii și le-a încredințat averile lui. Unuia i-a dat cinci talanți, altuia – doi, iar altuia – unul, fiecăruia după puterea lui; apoi a plecat.
Imediat, cel ce primise cinci talanți s-a dus și i-a investit și a câștigat alți cinci.
Tot așa, cel ce primise doi a câștigat și el alți doi.
Dar cel ce primise unul s-a dus și a săpat o groapă în pământ și a ascuns acolo banii stăpânului său.

După mult timp, stăpânul acelor sclavi a venit și a început să-și pună în ordine socotelile cu ei.
Cel ce primise cinci talanți a venit și a adus încă cinci talanți, zicând:
– Stăpâne, mi-ai încredințat cinci talanți; iată, am mai câștigat încă cinci! Stăpânul i-a zis:
– Bine, sclav bun și credincios! Pentru că ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!

A venit apoi cel ce primise doi talanți și a zis:
– Stăpâne, mi-ai încredințat doi talanți; iată, am mai câștigat doi! Stăpânul i-a zis:
– Bine, sclav bun și credincios! Pentru că ai fost credincios peste puține lucruri, te voi pune responsabil peste multe! Intră în bucuria stăpânului tău!

A venit și cel ce primise un talant și a zis:
– Stăpâne, am știut că ești un om aspru, care seceri de unde n-ai semănat și aduni de unde n-ai împrăștiat, așa că mi-a fost teamă și m-am dus și ți-am ascuns talantul în pământ. Iată aici talantul tău! Stăpânul i-a răspuns:
– Sclav rău și leneș! Ai știut că secer de unde n-am semănat și că adun de unde n-am împrăștiat? Atunci trebuia ca tu să-mi fi pus banii la zarafi, pentru ca, la întoarcere, să primesc cu dobândă ceea ce era al meu! Așadar, luați-i talantul și dați-i-l celui ce are zece talanți! Căci oricui are, i se va da mai mult și va avea din abundență, dar de la cel ce n-are se va lua chiar și ce are! Iar pe sclavul acela nefolositor aruncați-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!

De fiecare data cand se citea textul de mai sus, sau cand auzeam vreo predica despre asta, mi se ridica parul pe maini cand imi imaginam ca s-ar putea ca eu sa fiu unul dintre acei sclavi rai si lenesi care si-au ingropat talantul.

Se pune insa problema, care talant?

Ani buni am crezut (si am fost incurajat sa cred asta) ca e vorba doar de talentele cu care m-am nasuct. Slava Domnului ca pot sa cant, mi-am spus intr-o zi. Asta e un talant, asa, mai evident. E usor de identificat. Daca as fi avut un talant de bunatate, sau de facere de bine, poate mi-ar fi fost mai greu sa-l identific. Si cate si mai cate mi-au trecut prin cap.

Saptamana trecuta am fost la biserica si ghici ce, predica din pilda talantilor. Cum eu n-am mai cantat de multa vreme intr-o trupa, parca din relefx, am inceput sa ma ingrijorez. Oare iar aud acelasi mesaj? Trebuie sa-mi fac cumva iar trupa? Dar daca… si alte multe intrebari.

Ei bine, cred ca pentru prima data, am inteles care e treaba cu talantii si cum pot sa-mi identific si sa-i valorific cel mai bine.

Predicatorul, Os Guinness, printe altele, a avut o sectiune despre cum sa-ti descoperi acest evaziv “talant”. Mi s-a parut fantastic sa mi se spuna pana la urma clar, ceea ce am intuit atata vreme.

Ca sa nu o mai lungesc, redau mai jos ceea ce mi s-a parut relevant in predica lui Os despre talanti.

1) Talentele cu care te-ai nascut

N-am scapat de subiectul asta si se pare ca inca mai trebuie sa ma gandesc serios la viitoarea mea activitate muzicala, de orice fel ar fi ea. Dar, legat de subiect, Os spunea ca intr-adevar, nu poti incepe o lista de “talanti” fara sa iei in calcul talentele cu care fiecare om se naste. Cand ajungem pe lumea asta, venim echipati cu abilitati unice, unele mai vizibile altele mai putin vizible. Sunt insa ale noastre, sunt cadoul lui Dumnezeu pentru noi si pentru cei din jur.

2) Abilitatile acumulate in timp

O alta parte a talantuli nostru e reprezentata de abilitatile pe care le dobandim pe parcursul vietii. Mergem la scoala, apoi la o slujba, invatam sa facem lucruri noi, etc. Chiar daca sunt lucruri pe care noi reusim sa le facem sau sa le invatam, daca ne gandim bine, pana la urma tot un cadou sunt si astea. In ce ma priveste, nu as fi ajuns niciodata unde sunt acum, din punct de vedere profesional, daca Dumnezeu nu ar fi adus in viata mea niste oameni care s-au cheltuit sa ma invete si sa ma ajute. Pana la urma, ce avem sa nu fie primit si cu ce ne putem lauda?

3) Sfera de influenta

Fiecare dintre noi, zi de zi, saptamana de saptamana, interactionam si ne petrecem viata printre anumti oameni. Familie, vecini, colegi si cunoscuti. Sfera mea de influenta e foarte diferita de sfera ta de influenta si asa mai departe.

Acum ca am ajuns sa inteleg din ce se compune talantul meu, incep sa imi dau seama cum sa-l multiplic. Se pare ca intersectia dintre talentele, abilitiatile si sfera mea de influenta e de fapt zona in care trebuie sa lucrez ca sa multiplic talantul.

Cred ca cel mai simplu de identificat acest talant, e pur si simplu sa pui pe hartie (cu telefonul departe) si sa te rogi lui Dumnezeu ca sa te lumineze si sa-ti arate ce sa faci mai departe.

Doamne ajuta!

Alege înțelept

Azi am citit în presă un articol despre Oliver Sacks, un binecuoscut neurologist și scriitor, care a murit la vârsta de 82 de ani.

„Un om bun, un om de familie remarcabil” – doar câteva remarci la adresa lui. N-am multe de comentat despre domnul Sacks decât că, cu toate calitățile sale, acum, din nefericire pentru familia și prietenii dânsului, se odihnește intr-un mormânt din New York.

Moartea nu a ocolit și nu ocolește pe nimeni de pe Pământ. Dupa ce te-ai născut, există un singur lucru sigur – că odată vei muri.

În toată istoria omenrii, există doar un caz in care cineva s-a întors din morți și n-a mai murit. Dacă ești Creștin, ți-e clar că este vorba despre Isus Hristos.

În ultima vreme, din ce în ce mai mult ni se sugerează ideea că știința are toate raspunsurile și că noi, Creștinii înapoiați care credem in mituri, suntem în afara istoriei și total nerelevanți. Să fie așa oare?

Dacă scoți din domeniul științific teoriile, probabilitățile și te rezumi la ce poți măsura și evalua direct sau indirect, îți dai seama ca lucrurile nu stau tocmai cum ți se bagă pe gât. Îți dai seama ca numerele, măsuratorile sunt extrem de imparțiale – pentru majoritatea ai nevoie de mai mult decât cifre ca să pricepi ce se întâmplă in jur. Ai nevoie de o viziune asupra lumii (worldview) prin care să filtrezi datele pe care le ai.

Dacă cineva știe sa furnizeze date despre un anumit subiect dar viziunea lui asupra lumii e bazată pe anumite concepte despre lume și viață, va tinde să prezinte datele care le are, într-o maniera în care să susțină punctul lui de vedere și nu va fi imparțial în prezentarea lor.

Avem pe de-o parte oameni muritori care, cu toată „puterea” științei, ajung toți, fără excepție, în mormânt. Oricât de convingător ar fi cineva și cu oricâte detalii te-ar copleși, nu uita – sunt doar oameni care nu au nici un control asupra vieții lor. Nu pot sa controleze cand se îmbolnăvesc, nu pot să controleze când mor, nu pot să controleze nici măcar când li se strică mașina sau calculatorul. Omul are doar iluzia puterii. Puterea însă este evident la altcineva.

De calaltă parte, îl avem pe Isus Hristos, viu și biruitor asupra morții. Îl vedem în istorie ca și persoana care a marcat radical cursul ei și a schimbat totul la venirea Lui. Citind Apocalipsa lui Ioan știm cum se va termina totul. Nu știm când va veni sfarșitul lumii, dar știm cum va veni si ce se va întâmpla.

Când ești compleșit de evenimentele din viața ta, când nu știi ce să crezi și ești ispitit să renunți la Credință, amintește-ți să te oprești si să privești lucrurile in ansamblul lor. Uita-te la opțiunile pe care le ai și alege înțelept.

Și mi-a arătat un râu cu apa vieții, limpede ca cristalul, care ieșea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului. În mijlocul pieței cetății și pe cele două maluri ale râului era pomul vieții, rodind douăsprezece feluri de rod și dând rod în fiecare lună; și frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu și al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji. Ei vor vedea fața Lui, și Numele Lui va fi pe frunțile lor. Acolo nu va mai fi noapte. Și nu vor mai avea trebuință nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Și vor împărăți în vecii vecilor. Și îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare și adevărate.” Și Domnul Dumnezeul duhurilor prorocilor a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.
„Și iată, Eu vin curând! – Ferice de cel ce păzește cuvintele prorociei din cartea aceasta!”(Apocalipsa 22:1-7)