Despre poruncile lui Dumnezeu

· 4 min read
Despre poruncile lui Dumnezeu

"Ferice de cei ce păzesc poruncile Lui, care-L caută din toată inima lor, care nu săvârșesc nici o nelegiuire și umblă în căile Lui." (Psalmul 119:2)

Dumnezeu ne-a dat poruncile să le păzim, adică să le facem. În Romani capitolul 2 versetul 15 ni se spune că aceste porunci, instrucțiunile de bună funcționare ale oamenilor au fost înscrise în inima noastră, astfel că și cei care nu citesc Cuvântul lui Dumnezeu au cunoștința a ceea ce e bine și ceea ce e rău, cunoștință pe care noi o numim "conștiință morală".

Dumnezeu se așteaptă ca omul să facă ce e bine și moral, adică să păzească poruncile ca să fie fericit, să îi meargă bine, să aibă relații frumoase, să fie sănătos din punct de vedere fizic, mental, emoțional, spiritual.

Un om care încalcă poruncile lui Dumnezeu, va avea de suferit pe toate planurile pentru că această încălcare a legilor morale și spirituale stabilite de Dumnezeu pentru o bună funcționare a Creației, atrage consecințe nefaste nu doar asupra celui ce păcătuiește ci asupra aparținătorilor lui și asupra creației, chiar, grăbind procesul de degradare și ruină care a fost pornit prin Adam și Eva.

Însă păzirea poruncilor lui Dumnezeu nu este ceva ce putem face prin propriile puteri și asta pentru că:

1. ne naștem păcătoși, adică cu înclinația naturală de a încălca poruncile lui Dumnezeu, e în natura noastră, e ușor să păcătuim;

2. suntem ușor seduși și păcăliți de către adversarul sufletelor noastre care e și stăpânul acestei lumi; cu alte cuvinte suntem sclavii unui stăpân nemilos care ne dorește distrugerea totală, e doar providența Domnului că nu ne-a distrus încă.

În plus, poruncile lui Dumnezeu sunt de natură supranaturală, ele vin de la Dumnezeu, e nevoie de putere de Sus ca să poată fi ținute. E foarte interesant că în acest text, cuvântul "porunci" vine de la cuvântul "mărturii sau dovezi" (עֵד) doi termeni care au conotații juridice. Dacă Dumnezeu ar fi judecat într-un tribunal dovezile că El este de încredere și de treabă se află tocmai în poruncile pe care le-a dat să fie ținute. Aceste porunci ne arată caracterul frumos, impecabil al lui Dumnezeu.

Cum putem primi Puterea de Sus pentru a anula puterea păcatului și a adversarului nostru ca să putem împlini poruncile spre binele nostru, al celorlalți și al creației? Cum putem fi salvați din sclavia poftelor noastre și a stăpânului cel rău? Răspunsul lui Dumnezeu e Isus Hristos.

Isus Hristos a venit să ne salveze de păcat. Păcatul trebuie șters ca relația cu Dumnezeu să fie restabilită și puterea de Sus, Duhul Sfânt să poată veni să locuiască în noi să ne ajute să împlinim poruncile lui Dumnezeu.

Singurul mod în care păcatele noastre pot fi șterse este să ne ÎNCREDEM în Dumnezeu PRIMIND jertfa pentru păcat făcută de Hristos pe cruce. Sângele lui Hristos ne curățește de păcat, de toate călcările ale poruncilor lui Dumnezeu. Și nu doar atât.

Cei ce își pun încrederea în Dumnezeu, sunt salvați de păcat și sunt născuți din nou în lumea spirituală, sunt adoptați de Dumnezeu și devin copiii lui Dumnezeu. Iar acum începe bătălia spirituală pentru inima lor. Cum?

Deși reînnoiți în viața spirituală, în viața fizică, cei ce se încred în Dumnezeu continuă să rămână în trupurile lor care sunt supuse păcatului. Ei trebuie să continue să se încreadă în Dumnezeu și să înceapă să se bazeze pe resursele Lui (Cuvântul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, ceilalți credincioși) ca să facă față luptei împotriva păcatului și împotriva adversarului lor. În lupta aceasta se va vedea dacă inima celui care și-a pus încrederea în Domnul este toată pentru Dumnezeu sau e o inimă împărțită care iubește și lucrurile lui Dumnezeu dar iubește și acele lucruri lumești care vin în contradicție cu poruncile lui Dumnezeu.

De exemplu, omul care se încrede în Dumnezeu va avea de ales poate la un moment dat să renunțe la a se compromite și a minți de dragul banilor, în schimb să spună adevărul și să fie integru chiar dacă asta va duce pe moment la o pierdere pe plan material; să fie plin de bunătate într-o situație care l-ar ''justifica'' să fie plin de răutate; să fie altruist în loc să fie egoist; să aleagă să se îndepărteze de oamenii care îl trag departe de Domnul și să se apropie de cei care îl ajută să se apropie de Domnul. Etc. Omul care se încrede în Domnul va avea de ales uneori între Dumnezeu și bani, între Dumnezeu și sine; între Dumnezeu și prieteni, etc. Alegerea lui va arăta cine e de fapt cel mai important pentru el, Dumnezeu sau altceva/altcineva. O inimă care e în totalitate a lui Dumnezeu e o inimă în care Dumnezeu e cel mai important.

În versetul de mai sus ni se dă modelul omului regenerat. El

  • păzește poruncile Domnului și are ca și consecință fericirea;
  • îl caută pe Dumnezeu din TOATĂ inima lui, nu cu jumătăți de măsură. A-L căuta pe Dumnezeu e a citi Cuvântul Lui, a vorbi cu El prin rugăciune, a face voia Lui (revelată în Cuvânt și în duhul nostru regenerat);
  • e corect/drept în relație cu ceilalți; cuvântul ''nelegiuire'' (עֶוֶל) e mai corect tradus ''nedreptate'';
  • se poartă într-un mod dumnezeiesc, pentru că e reprezentantul lui Dumnezeu pe pământ.

Clarificare: vom vedea că omul regenerat nu e un om care nu va mai eșua niciodată. Cât vor trăi pe acest pământ, cei ce și-au pus încrederea în Domnul vor mai greși dar Domnul vede inima lor și vede că ei Îl iubesc pe El și vor să Îi fie plăcuți Lui iar Domnul va onora o inimă dedicată Lui, o va ocroti, o va curăți, o va umple de bucurie și pace.

Related Articles

Ținta
· 5 min read
Fericiții
· 4 min read
Floricica
· 3 min read