in Triunghiul lui Santiago

Luca 21:17  Veti fi uriti de toti din pricina Numelui Meu.

Doamne, cat de drag ne este versetul asta! E un adevarat panaceu universal pentru durerile, neimplinirile si frustrarile noastre. Il iubim si-l credem pana-n panzele albe. Ne ajuta sa trecem mai usor peste ironii si sa intoarcem mai repede celalalt obraz. Ne ajuta sa intelegem statutul nostru ca si crestini intr-o lume stricata. 

Exista insa o mica problema. Lumea nu ne uraste din cauza Numelui lui Cristos, ci din cauza ipocriziei in care ne traim vietile. Lumea, adica omul de langa noi, ajunge sa ne urasca pentru ca nu traim ceea ce predicam. Pentru ca ii chemam in bisericile noastre la o forma fara continut, la o amagire. Lumea ne uraste pentru ca nu ne ajung toate caramizile din lumea asta ca sa ne batem in piept de cat de crestini suntem. Lumea ne uraste pentru ca am avut tupeul de a spune: “Noi suntem Calea, nimeni nu vine la Tatal decat prin noi!” De-asta ne uraste lumea! 

Asa ca nu va mai amagiti ca suferiti pentru Cristos.

Leave a Reply